V-ati intoarce in Romania?
Raspunsuri - Pagina 6
Katink spune:
Nu.
Daca nu putem sta mai mult de 5 ani aici, asa cum se zvoneste, plecam in alta parte, dar nu in Romania. In Romania au ramas doar parintii, doar pentru ei mai mergem acolo in concediu...
Timpu-i un ac, iar noi suntem ata din el...
Gabela spune:
Pentru momentul prezent, asa cum se prezinta Romania acum, raspunsul este NU.
Cat priveste viitorul, nu putem sti ce ne rezerva, dar depinde numai de ROMANIA, daca se va schimba in bine sau nu. Am tot sperat in schimbarea asta in bine, prea multi ani, irositi aiurea, imi pare tare rau ca nu am plecat cand eram mai tineri. Am tot sperat ca voi putea sa traiesc fericita in tara mea, langa parinti, dar am ramas cu speranta...
Chiar daca aveam o casa, masina, servicii bune, un venit suplimentar, simteam ca nu mai pot respira, nu puteam sa traiesc intr-un turn de fildes, ma dureau saracia si neputinta celor din jur, apoi nesimtirea si aroganta altora, ah, sunt prea multe la lista asta, n-are rost...Ideea e ca-mi pare rau ca am fost NEVOITA sa plec, de catre chiar tara mea (e impropriu spus, dar intelegi voi...) si mare parte dintre cetatenii ei, ma simt ca si cand as fi fost gonita. Aici nu vad batrani cersind, statul ii ajuta sa traiasca decent si chiar daca as vedea, probabil nu m-ar durea ca atunci cand vedeam batranii nostri cersind, fetele acelea brazdate de riduri din fata supermarketurilor...Daca ma mai gandesc si la saracii catei fugariti si batuti...Sa nu mai pomenesc de faptul ca nu puteam sa merg linistita pe strada, trebuia sa aud tot felul de comentarii libidinoase, fluieraturi etc. Dar cum am mai spus, sunt prea multe motivele care m-au impins la plecare. Aici nu o fi perfect, dar nu se compara cu ce-i in Romania. Ma voi intoarce doar in vizita, sa-mi vad parintii, marea, dar atat, deocamdata...
Cat despre partea cu cimitirul, astea de aici sunt foarte curate si ingrijite si macar stiu ca nu mi-ar fura nimeni crucea de la cap! Si oare cati din Romania mai sunt inmormantati langa parinti?? Cimitirele stramosilor au ramas undeva la tara, in paragina...
E sigur insa ca atat cat voi trai, va exista un gol lasat in sufletul meu, acea ciuda ca a trebuit sa plec in exil si vina ca am lasat parintii in urma si nu voi putea fi pe DEPLIN fericita niciodata (dar oricum, sunt deja MAI fericita decat eram in Romania!).
Nu exista retete, fiecare va face cum ii dicteaza sufletul, la un moment dat din viata.
Gabela
laura_frick spune:
M-as intoarce acasa in secunda urmatoare,daca ar fi dupa mine dar deocamdata ma multumesc cu desele `vacante` in romania pentru ca sotul meu este nascut si crescut in Liechtenstein si are si propria afacere aici pe care nu o poate lasa , deocamdata.Am spus deocamdata pt ca el mi-a promis ca intr-o zi ne vom stabili in Romania definitiv....si il cred.acum ne pregatim de calatorie pentru ca ne vom petrece sarbatorile de iarna acasa in Romania impreuna cu cei dragi....
Laura si Sebi(15 luni)
marius spune:
Am sa transmit in nume personal un mesaj care desi in cadrul acestui subiect nu ar trebui sa apara eu fiind domiciliat in Romania va fi din considerentul ca sunt roman, nimic mai mult.
E o intrebare foarte dificila, delicata, raspunsul fiind greu de dat. Nu cred ca exista un raspuns obiectiv asa cum oamenii sunt atat de diferiti. Nimeni nu are dreptate si toti au in felul lor dreptatea lor. Unii ne spunem raspicat parerea, altii doar o gandim, unii dorim sa ne afirmam, altii preferam sa stam mai "in spate".
"V-ati intoarce in Romania?"
Eu as putea sa va intreb ati plecat? Cati veti intelege aceasta intrebare in planul doi? Unii vor spune: Vorbeste aiurea pai nu am plecat?
Eu as intreba atunci:
Acest site www.desprecopii.com este un site in limba ROMANA, populat de ROMANI din Romania. Gresesc? In mod reflex ati devenit membri al acestui site? Sa fie un act inconstient? Sa fie altceva? De ce sunteti aici?
Proprietarii acestui site nu domiciliaza in Romania....nu fizic.
Eu, da. Unii DA, altii NU dar ce cautam NOI TOTI aici? De ce suntem AICI? TU cititorule, oriunde ai fi acum in aceasta lume, in nord sau in sud, la est sau la vest mi se pare mie sau esti AICI, ACUM, citind in ce limba oare? Ce te defineste pe tine acum si probabil pana vei muri? Ce vei duce cu tine oriunde ai fi ingropat in Romania sau oriunde altundeva?
Putem sa fim melancolici, sentimentali, distanti, calculati suntem asa cum suntem fiecare pentru ca asa este normal. Altfel am semana cu niste camasi atarnate pe cuiere, alineate in magazin. Avem repere diferite, experiente diferite, dorinte si aspiratii diferite, realizari diferite. Unii trecem mai usor altii mai greu peste anumite piedici. Unii tinem supararea altii ne descarcam, unii tinem minte altii lasam in spate ceea ce nu ne place. Nu putem sa judecam nici dintr-o prisma nici din cealalta. Putem sa respectam insa opinia fiecaruia dintre noi, putem sa nu blamam pe nimeni niciodata, putem sa-l accceptam pe fiecare asa cum este el daruit cu frumusetea lui interioara sau exterioara, putem sa iubim o tara de origine sau o tara de domiciliu, e o mare realizare sa nu uiti de unde ai plecat, e admirabil sa iubesti si sa admiri locurile si oamenii unde ajungi si iti petreci viata ca e in Romania sau oriunde altundeva. Frumusetea este aceeasi si in locuri si in oameni. Totul e sa ai ochi sa o vezi. In final citind toate raspunsurile de dinaintea mea am o singura intrebare:
- Daca vezi un bolovan in drum si 6 oameni in fata ta dand cu piciorul cu sau fara voie in el, suparandu-se si mergand mai departe ce vei face atunci cand vei ajunge la el?
Nu te grabi sa raspunzi, cititorule oriunde vei fi fiind acum.
Marius (www.desprecopii.com)
cataghe spune:
E foarte frumos ceea ce ai scris tu, Marius, si sint de acord ca oriunde ne-am duce, tot "romani din Romania" raminem. Lucrul minunat insa cu acest site este ca ne intilnim cu totii aici si fiecare impartaseste celorlalti din experienta lui, din trairile lui, si implicit din felul sau de a fi, chiar daca nu ne-am vazut niciodata, chiar daca nu ne stim la fata, chiar daca pe strada, in tramvai sau intr-un magazin am fi niste simpli necunoscuti! Cu toate astea, fiecare, indiferent daca odata iesit din casa vorbeste romana, germana, franceza, engleza sau japoneza, simte nevoia sa vina aici si sa comunice cu ceilalti, unii pur si simplu din dorinta de a comunica, altii din dorinta de a comunica cu oameni care au acelasi fond cultural (ma refer in mare, pentru ca provin din tara lor de origine), altii de singuratate... Cred ca tocmai asta este frumusetea acestor discutii si motivul pentru care apreciem si iubim acest forum. 
Oriunde v-ati afla va doresc numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
Laura _Oprescu spune:
forumul asta este un liant intre romanii de pretutindeni...mamici, tatici, aspiranti si nu numai...Toti suntem romani si cred eu ca faptul ca ne intalnim pe forum este dorul de tara... aceea ce este ea mai presus de coruptie, mizerie, tristete in ochii oamenilor, saracie...personal, nu m-as intoarce in tara...m-am decis cu greu sa plec si regretul meu e ca nu am plecat mai demult...Cred insa ca totul se intampla cu un motiv...Nu am plecat din Romania pentru ca nu imi era bine...Ne descurcam ok...superok ,dupa unii...(de -aia nu voiam sa plec)..Paradoxul e ca, cel care m-a impins de la spate a fost sotul meu,care avea o pozitie super intr-o companie americana si mai mult era pasionat de meseria lui ...Eu, simpla profesoara, nu puteam spune decat ca faceam ceea ce imi placea...(despre bani nu se punea problema!)...in schimb , eu m-am multumit tot timpul cu ceea ce am realizat..pentru ca am realizat prin propriile puteri..am ramas dupa facultate singuri in Bv,apoi a venit Rares pe lume, singuri l-am crescut..nu a fost usor deloc!...m-am lasat cu greu convinsa sa plec...nu am crezut nici o secunda in caini cu covrigi in coada!..dar
sotul meu care fusese in multe calatorii in afara tarii,el voia sa experimenteze ,sa se aventureze, el era vesnic nemultumit ca nu vede LUMINA in Romania,vesnic era nemultumit de atitudinea vanzatoarelor(obsesia lui)...asa ca deodata mi-am dat seama ca si eu sunt obosita sa imi fie mie bine si in rest sa aud lumea din jurul meu(cancelarie in special) cat de greu se descurca, ce sacrificii trebuie sa faca...
ai mei parinti la fel..si mi-am zis: de ce nu?...ei bine, pana acum totul e bine, inconveniente sunt peste tot...sotul are aceeasi pozitie ca in Ro,acum se plange ca se plafoneaza in schimb...mie insa imi place...am stiut ca o sa am doruri,am stiut ca o sa tanjesc dupa Romania, am siut ca statutul de imigrant ma va urmari vesnic... ce sa fac acum? sa vad jumatatea goala sau plina?...sunt o fire optimista ...si nu imi place sa ma plang...mie imi place sa rad, sa ma simt bine, sa vad ca merg inainte...
...eu personal nu lucrez pentru moment, STUDIU scrie pe mine (asta e un sacrificiu si fetele care au viza H4 stiu de ce vorbesc...)
...niciodata nu o sa impacam si capra si varza...sau poate da, dar cu rabdare....
...nu as critica pe nimeni care a ales sa ramana in tara...Doamne fereste! pacat insa ca noi ne-am pierdut speranta ...pupici...
Laura _Oprescu spune:
Ortansa,
pe cand eram noi inca in tara era la mare moda un cantec dulce-amar, nu mai stiu cine il canta ,parca Spitalul de urgenta[/i:
fie painea cat de rea
tot mai bine in tara ta
ca ti-o fura cineva... pupici
lena spune:
Foarte frumos mesajul tau Marius, dar eu una nu m-as mai intoarce decat in vizita...e tara mea si limba mea si chiar si cand ii cant micutei mele Freya tot in romaneste o fac, dar ma bucur ca ea o sa aiba parte de oameni civilizati in jur si de o alta viata si o alta perspectiva...nu ma plang ca am murit de foame in Romania, dar era deja prea multa lupta zi de zi, te duceai la supermarket si cum spunea sotul unei fete de pe forum te enervau de moarte vanzatoarele, care nu numai ca nu-ti zambeau, dar chiar se uitau in scarba la tine si-ti spuneau ca n-au rest, sau te duceai la un magazin de lux, sa zicem in mall si te uitai si tu ca omu'la toale de mii de dolari, ei bine nu puteai ca si aparea o gagica care te scana sa vada daca iti permiti asa ceva...si fluieraturile libidinoase de pe strada si autobuzele cu atmosfera irespirabila si conditii de nedescris...nu multumesc, dar cred ca dupa ce apuci sa respiri aerul asta curat (poate totusi poluat, dar unde nu se tine gunoiul la vedere, si stiti la ce ma refer!), nu prea mai suporti mojiciile din Romania, care ok, se pot scuza prin nivelul de trai, dar eu una nu cred asta!
numai bine, Lena si 
Freya
AlexandruL spune:
Pă de ce atzi mai plecat -- dacă tot plânjetzi după ... --- România ?
AlexandruL
Bogdana spune:
Am sa raspund cu un
fragment dintr-o poezie mai putin cunoscuta, de
Minulescu:
IN PRIBEGIE
"Era tot o zi de toamna cand plecam intaia oara
Sa visez sub alte ceruri si sa plang in alta tara.
Sa-mi aduc aminte, parca fu mai ieri cand am plecat,
Nu era la gara nimeni..nimeni nu stia din sat...
Ce le pasa lor de unul ce se duce, cand raman
Ceilalti toti sa-si stranga banii si iubitele la san?
Ce le pasa daca unul dintr-ai lor s-a-nstrainat
Si-o sa moara pe-alte drumuri, cand femeile din sat
Sunt ca ei, si-i fac sa uite pe cei morti si cand cei
morti
Nu se mai strecor in taina pe sosea, pe langa porti?
Ce le pasa lor?...
Nici unul dintre cei ramasi nu poate
Sa cuprinda necuprinsul tarmurilor departate
...........................................
Si de-o fi sa ma-ntorc iarasi, iarasi sa ma vada-n sat
N-o sa vrea sa creada nimeni ca sunt eu, ca-i cel
plecat;
Nimeni n-o sa ma cunoasca si-ochii reci ai tuturor
Vor privi-ncruntati strainul poposit in satul lor... "