V-ati intoarce in Romania?
Raspunsuri - Pagina 5
Dinu spune:
Buna tuturor! Eu fac parte din aceea categorie care a hotarit sa se intoarca (dupa ani de occident) in Romania definitiv (acum sint in Ro), si nu pentru ca nu m-as fi integrat in noul meu mediu natural si social cum ar fi tentati sa creada unii. E drept ca nici nu am depins de un partener de viata si decizia a fost numai a mea. Dupa nesfirsite framintari, am hotarit sa revin in tara, financially secure, pentru a fi alaturi de cei dragi, si pentru a incerca sa realizez ceva ACASA, linga ai mei, (pastrez insa o strinsa legatura cu tara mea de adoptie-UK). Perioada de adaptare a fost foarte dificila iar primele luni groaznice. Mai intii socul de a vedea ca cei dragi au imbatrinit (mama nu mai era asa sprintena cum o stiam, bunica albise si se plingea ca o dor toate cele). Bucuria revederii si a faptului ca erau fericiti ca voi ramine definitiv ACASA (bunica ma intreba bucuroasa plingind: "nu mai pleci mama, asa-i ca nu mai pleci?" era umbrita de un sentiment de tristete, vinovatie ca in toti acesti ani nu am fost linga ele, acesti ani pierduti care nu-i compenseaza nici un cont din banca sau alte realizari materiale sau sociale.
Dupa 2 saptamini in care am fost "musafir", vizite la rude, prieteni, etc, brusc lumea (mai putin familia) nu a mai avut timp de mine. Mai exact lumea mergea la slujba, avea un program, eu insa nu aveam nici o obligatie, nu stiam ce sa fac, de ce sa ma apuc. A urmat faza depresiei. Aveam senzatia pe bune ca totul e un vis, ca de fapt eu visez ca sint in Romania si ca din clipa in clipa ma voi trezi si voi fi in patul meu, in casa mea, in Londra (vise din acestea cu actiune in Romania mai avusesem cind eram in UK). Numai ca de data aceasta nu ma mai trezeam. Atunci am simtit ca vreau inapoi, vreau in UK, ce caut eu aici?!? Imi sunam prietenii din UK, petreceam efectiv ore la telefon, ma sunau ei sa ma invite la o bere, sa mergem la cumparaturi in Portobello Market, de parca nu ar fi stiut ca sint in RO. A fost momentul critic cind mi-am spus ca daca vreau intr-adevar sa ramin trebuie sa string din dinti (cam cum procedasem cu ani in urma la inceputul aventurii in UK). Financiar eram super OK, nu stiam insa ce sa fac cu banii. Orele de stat acasa fara o ocupatie erau momentul cel mai dificil al zilei. Ginduri, nesiguranta ... Prietenii si cunostintele s-au oferit sa ma ajute cu slujbe bune (nu prea intelegeam eu ce e aia slujba buna pe 200-300 USD pe luna), mi se pareau ridicole si in plus nu aveam nevoie de bani. Erau bine intentionati, doreau sa ma ajute sa ma adaptez si sa ma integrez.
Sansa mi-a oferit posibilitate sa primesc o oferta (in prima faza o refuzasem) de la o companie straina ce opera de curind in Romania pentru un post senior management, bine platit si in plus, ceea ce a contat enorm pt mine, limba oficiala de conversatie a companiei era...engleza. Senior staff-ul era de afara, nu vorbea deloc romana. Asa ca am acceptat. De acolo lucrurile au evoluat pozitiv. Intre timp am pornit propria mea afacere, sint propriul meu stapin, veniturile sint mult peste cit cistigam in UK, imi permit un standard de viata pe care acolo nu mi-l permiteam decit cu mari eforturi si renuntari, distractiile sint cele dupa care tinjeam cind eram afara, cu prietenii de o viata, cu mititei, gratare, vin adevarat romanesc (se apropie Craciunul care mi-a lipsit atit de mult), dar mai ales sint linga ai mei. Cit despre mizeria umana si sociala, este si asta din plin... dar nu le poti avea pe toate.
Pentru toata lumea, sanatate ca-i mai buna decit toate! Pentru Mihai, Mihaele, Gavril, un calduros "La Multi Ani!", oriunde ati fi.
Cu prietenie,
Dinu
T@vi spune:
Deci...se poate!!! Si in Ro, nu numai in afara!!! Felicitari la Dinu si la toti cei care au vointa sa incerce si tenacitatea sa persevereze, chiar daca la inceput au tendinta de a o lasa balta... ;-))
Si eu am fost in Ro dupa doi ani de stat aici, si am incercat ceva, insa m-am reintors inapoi dupa cateva luni aici, din cauza neseriozitatii partenerilor (de aici, nu din Ro... 
), avand sufletul plin de sentimente...mixte :)). Pentru ceea ce aici era rezolvat cu un telefon, acolo era nevoie de a te prezenta personal, cu un maldar de hartii si copii dupa toate cele, si de cele mai multe ori trebuia sa mergi inca odata, fiindca functionarul cu pricina 'uita' sa-ti spuna de inca o hartie care era 'absolut necesara'...Si multe altele de genul asta, lista ar fi prea mare...
De atunci au mai trecut aproape 3 ani, timp in care am fost de multe ori acasa, si astfel am putut face mai multe observatii si comparatii mai obiective intre cele de aici si cele de acolo. Dar acum balanta inclina net favorabil in favoarea intoarcerii si stabilirii definitive in Ro. Acolo este tara NOASTRA, acolo avem acel sentiment de apartenenta, pe care nu-l ai, oriunde te-ai duce si oricat ai sta in lumea asta larga...Acolo a fost, este si va fii, pentru mine, intotdeauna, ACASA.
Anul trecut am cunoscut-o si pe sotia mea, tot romanca, bineinteles, si impreuna cu ea am cutreierat timp de 2 saptamani tara, si ne-am simtit super, am fost tratati ca OAMENI (obisnuiti) de catre alti OAMENI (obisnuiti si ei). Si asta nu pentru ca am fi parut ca suntem 'de dincolo' (am facut periplul cu vechea Dacie rosie din '83, si nu ne-am spart in figuri 'de occident'), ci, asa, pur si simplu... Nu ne-a intrebat nimeni de unde suntem, ce cautam acolo, cat o sa stam, daca avem viza si drept de munca, daca ne vom intoarce candva 'acasa' sau daca vrem sa ne mai aducem si familiile cu noi acolo...
Sentimentul ca suntem ACASA a fost in sufletul nostru in fiecare moment, si ne-a dat acel sentiment de incredere in sine, de comfort si siguranta care...a disparut odata cu revenirea aici.
Spunea OZ ca...
'' Din ce am observat eu cei care nu reusesc afara sunt in primul rand cei care nu vorbesc bine limba (si nu se straduiesc sa o faca) si cei care au o atitudine gresita (ori sunt prea smecheri si incearca sa faca lucrurile asa cum stiu ei din Ro, ori au o atitudine prea umila si dezorientata). ''
Poate ca e asa la unii...La mine s-a manifestat invers: cand am venit aici, cu bagajul de limba engleza 'din scoala', mi s-a parut ca totul e cool, ca toti sunt bucurosi ca am venit, de parca numai pe mine m-ar fi asteptat... Cu timpul, intelegand mai bine datorita lucrului de zi cu zi cu localnicii, am reusit sa invat si celelalte fatete ale limbajului, si acum inteleg si remarcile mai putin placute, de obicei indirecte, dar care ma afecteaza...
Si mai e ceva, care pe mine m-a marcat de cand am venit aici, si anume, atmosfera de Sarbatori...Aici Craciunul se refera la 'Christmas Sale' care incep din Octombrie, si Christmas Party, care e doar un alt motiv in plus de distractie, fara nimic special sau sfant in el, precum si Pastele care e doar despre...oul de ciocolata...Atat... ACASA e ceva special, ceva magic...Am crescut intr-o casa in care mama incepea pregatirile de Sarbatori cu o saptamana inainte, si bunica la fel...Si acele zile in care mirosurile imbietoare ale cozonacilor si tuturor bunatatilor de pe lume se simt la fiecare colt de strada si in fiecare casa, sunt atat de bine intiparite in memorie, incat nu cred ca m-as putea obisnui cu ideea de a renunta la ele pentru totdeauna...
Desigur, acum or sa apara comentarii de genul 'da ce Sarbatori is alea cand n-ai pe ce pune mana, sau n-ai ce pune pe masa...???' Pai, si in cele mai negre zile ale comunismului, cand stateam in decembrie cu orele la coada in fata macelariei si inghetam pentru o bucata de doua kile de carne, tot aveam ce pune pe masa...si ne bucuram din tot sufletul de ceea ce aveam, chiar daca eram saraci...
Asta este, 'fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara MEA...'
Mult success la toti si in toate, oriunde v-ati afla!!! Dar incercati sa nu uitati cine si de unde sunteti 
Tavi si Violetzica
...cu burtica mica [;-)]
oz spune:
quote:
Originally posted by T@vi
Acolo este tara NOASTRA, acolo avem acel sentiment de apartenenta, pe care nu-l ai, oriunde te-ai duce si oricat ai sta in lumea asta larga...Acolo a fost, este si va fii, pentru mine, intotdeauna, ACASA.
si eu tot asa gandeam...odata. Rudele mele erau in Germania si dupa revolutie am plecat si eu sa locuiesc cu o matusa (la inceput) si intr-un camin studentesc dupa aceea. Pentru ca eram recunoscuta ca fiind de etnie germana si rudele mele erau acolo puteam ramane definitiv. Am stat 8 luni si a fost minunat din toate punctele de vedere dar eu plangeam dupa tara mea, speram ca o sa fie bine si acolo...numai Cantarea Romaniei aveam in cap. Si m-am intors, am pus umarul la reforma romaneasca
, am invatat, m-am casatorit, am avut primul copil...situatia se imputea pe zi ce trecea dar noi speram ca terminam facultatea si ce viitor luminos o sa ne astepte, ce planuri aveam . Am calatorit mult prin Europa in vacante datorita rudelor mele si in fiecare an mi-am dat seama ca locul meu nu este in Ro, ca eu nu pot sa ma identific cu oamenii de acolo, ca eu nu sunt dispusa sa fac compromisurile morale si financiare necesare unui trai decent acolo, ca mentalitatile lor nu mi se potrivesc....ca locul meu nu este acolo. Asa ca, dupa 7 ani de luat picioare in fund, de mizerii cat cuprinde, de saracie si lipsa de moralitate si constiinta la care duce, am plecat din nou, cu 2 copiii si de data asta DEFINITIV. Nu am regretat nici un moment pentru ca am stiut ca Romania NU ESTE TARA MEA pentru ca eu nu reusesc sa-mi gasesc locul acolo. Nici o tara nu este perfecta, nici australienii nu stiu ce este Craciunul dar ce conteaza cateva zile pe an? aici am gasit societatea in care ma simt bine, care ma respecta, unde nu a trebuit sa ma umilesc, unde pot sa tin capul sus, unde copiii mei pot sa aleaga. Fata de Romania am sentimente de ura, furie, atunci cand imi mintesc ultimii ani petrecuti acolo si un fel de drag atunci cand imi amintesc copilaria si prietenii.
foxy spune:
de acord cu "try".Indiferent de ce spun altii,eu vreau doar o viata decenta si asta nu am putut avea in tara.Imi este dor de familie,prieteni,dar nu ma atrage gindul sa merg in vacanta acolo.Mai bine invit aici pe cineva din familie in fiecare an (in felul acesta fac pt. ei mai mult-le ofer o vacanta pt. care nu ar putea economisi nici toata viata).Multi isi dau cu parerea despre "noi" cei care am "plecat",dar tocmai cei care nu au fost in strainatate nici o data,aia au gura mai mare si mai murdara(poate din invidie !?!).
Grace spune:
Dac-as putea alege, raspunsul ar fi NUUUUUUUUUU la ce sa ma intorc? Aici sint de 2 ani si am realizat din p.d.v material cit acolo in 10 ani. Suna frumos "vreau sa mor acasa" dar daca mori, ce mai conteaza? Pt. mine acasa este oriunde in afara de Ro. Eu nu am vrut sa plec multi ani iar sotul meu s-a lasat pagubas sa ma mai convinga; am tot sperat si eu dupa revolutie ca se va schimba CEVA, si s-a schimbat intr-adevar dar nu inspre bine cum era normal si parca totul mergea din ce in ce mai jos, nu ma refer pe plan personal, eu intre timp facusem facultatea, incepusem sa urc, incepusem sa am cit de cit satisfactii profesionale (asta dupa ce am lucrat vreo 3 ani fara sa fiu platita, dar asta e alta discutie si nu-mi pare prea rau ca macar am invatat meserie la greu in timpul asta) deci, sa revin, totul se ducea parca in jos, nu mai exista integritate morala, dreptate, cinste, onoare, nika. Mi-era groaza sa ma duc la doctor, de spital nu mai vorbesc, mi-era frica sa am un copil acolo, mi-era groaza sa-mi platesc impozitul, lumina, etc tot ce presupune onorabila functionarime a statului, mi-era sila de coruptia existenta, mi-era rusine de oamenii batrini care cersesc pe strada si as putea scrie o gramada dar n-are rost. Asta nu a fost tot insa. Eu le-am spus la toti inainte ca daca mai iese o data actuala guvernare a statului, ma car din tara. Nimeni nu m-a crezut. Intr-o duminica au fost alegerile si a doua zi, eu care nu vrut sa plec din tara mult timp, am fost la ambasada Canadei sa aflu ce-mi trebuie ca sa emigram. I-am dat unda verde sotului sa caute job-uri prin strainataturi, si s-a-ntimplat sa ajungem aici in Germania. Unde e de trai fratilor. Sintem straini in tara asta, limba e un mare un handicap, dar, cu toate astea ne descurcam de minune 3 persoane dintr-un salariu si ne mai ramin si ceva bani lunar, ne-am mobilat toata casa, ne-am cumparat o masina buna, plus tot ce trebuie intr-o casa, ma pot duce oricind in orice magazin sa-mi cumpar ce vreau fara sa ma gindesc ca ramin fara bani, concedii in ro, concedii in alte parti, ajutor finaciar lunar pt. cei de acasa si in sfirsit multumirea mea e copilul pe care il cresc in niste conditii doar normale aici dar inaccesibile in ro. Stind aici de doi ani deja, relatiile cu prietenii s-au cam racit, iar familia, ei asta e alta poveste si mai trista, atit timp cit noi sintem aici, ei o duc bine, daca ne-om intoarce, d-zeu cu mila. Ma opresc ca ma apuca si pe mine furia cind ma gindesc ca trebuie sa stau departe de tara mea ca sa ne fie bine. Speram sa putem ramine aici, iar daca nu s-o putea, vom pleca spre alte zari. Numai bine la toti.
Grace spune:
Aaaaaa si am uitat, singurul meu regret este ca n-am plecat mai devreme.
ana_scintee spune:
O sa ma intorc,dar deocamdata nu
iamona spune:
Draga Oz...
cred ca ii judeci gresit pe cei care vor sa se intoarca
tu spui
Din ce am observat eu cei care nu reusesc afara sunt in primul rand cei care nu vorbesc bine limba (si nu se straduiesc sa o faca) si cei care au o atitudine gresita (ori sunt prea smecheri si incearca sa faca lucrurile asa cum stiu ei din Ro, ori au o atitudine prea umila si dezorientata).
ei bine poate ca sunt si din astia dar nu inseamna ca toti carora li s-a taiat de strainatate se incadreaza...vezi cazul DINU...FELICITARI DINU!!!!!
si chiar si cazul meu:am facut masterul 3 ani+2 ani la doctorat in state(deci stiu engleza,nu???)nu sunt nici umila ,nici dezorientata fiindca zi de zi la un institut de cercetare vezi exact viata celor de aici,si pur si implu simt ca nu este locul pt mine si copii mei...
de smecherii invatate de mine in romania nu se pune problema ca am fost 2 ani o simpla profa de fizica
poate ca ai dreptate ca in romania totul e pierdut,dar unii oamenii pur si simplu nu pot trai departe de familie...asa ca incearca te rog sa nu mai judeci oamenii dupa impresiile tale
iti inteleg furia si imi pare rau ca ai trecut prin atatea
iti doresc succes si impliniri sufletesti
Cu respect
Iamona
ane2 spune:
Poate este prea devreme sa ma pronunt nu am decat un an aici dar miam pus de multe ori intrebarea si raspunsul a fost NU!!!!!
anita
oz spune:
quote:
Originally posted by iamona
si chiar si cazul meu:am facut masterul 3 ani+2 ani la doctorat in state(deci stiu engleza,nu???)nu sunt nici umila ,nici dezorientata fiindca zi de zi la un institut de cercetare
draga Iamona,
in acest caz tu nu faci parte din cei enumerati de mine, pentru ca evident te-ai descurcat. Eu ma refeream la cei care dupa 4-5 ani nu reusesc sa formuleze o intrebare coerenta si care au atitudinea aia de copilul nimanui, care vesnic parca cersesc atentia celor din jur. Exista o categorie de romani mai sentimentali care stau si plang dupa tarisoara lor cea draga, dupa romanii cei primitori si peisajele minunate. Eu ii inteleg pentru ca am trecut prin asta, am povestit deja faptul ca m-am intors o data in tara tot cu Cantarea Romaniei pe buze. Dezamagirea a fost URIASA si ma consider super-norocoasa ca am avut sansa sa plec a 2-a oara, am putut sa aleg destinatia (si cred ca am facut cea mai buna alegere) si spre deosebire de data trecuta nu mai miorlai de dragul Romaniei si a romanilor. Pentru mine capitolul Romania este incheiat si sunt foarte fericita ca am reusit sa pun punct.