Lipsa de ambitie?!

Mickyyy spune:

Offf, de unde oare s-a inteles ca eu am o preocupare excesiva cu scrisul sau temele?

Alaltaieri, dupa prima zi de afterschool doar am intrebat-o daca si-a facut temele, nici macar nu i-am deschis caietele sa o verific. Am povestit doar despre scoala si afterschool, cum a fost, ce-a facut, cu cine s-a imprietenit, etc. Am vrut s-o verific, recunosc, dar ne-am luat cu vorba, si-am uitat .

Ieri in schimb era foarte incantata ca a luat un FB la dictare, si n-a avut nicio greseala. Evident ca am felicitat-o, am laudat-o, si asa am ajuns sa ii vad tema. Nici macar nu i-am umblat in ghiozdan pe ascuns, din contra, i-am cerut voie sa ma uit. Asa mi s-a parut normal.

Am vazut dictarea, am laudat-o, era frumos scrisa si fara greseli, si apoi am dat pagina si-am vazut tema facuta la afterschool. Era scrisa mult mai urat decat in clasa, asa ca am intrebat-o frumos ce s-a intamplat, de ce a scris atat de neglijent. Repet, voiam doar sa aflu daca neglijenta se datora conditiilor de la afterschool sau i se datora doar ei. N-am vrut s-o pedepsesc, s-o cert, s-o pun s-o scrie din nou, sa-i dau teme suplimentare, sau orice altceva v-a trecut voua prin cap.

Discutia a fost cat se poate de normala, am laudat-o pentru nota buna, am laudat-o ca si-a facut corect tema, dar am vrut sa aflu si motivul pentru care a scris-o urat. Raspunsul ei continua sa fie ca nu si-a dat seama, iar eu incercam sa-i explic ca asta nu e un motiv, un motiv e ca s-a grabit s-o termine ca sa se joace, ca au deranjat-o copii, etc., etc. Si abia atunci a rabufnit, ca e caietu ei si face ce vrea cu el.

Poate's eu batuta-n cap, dar mi-e greu sa cred ca atunci cand folosesti excesiv picul, cand ingramadesti 2-3 litere in mai putine patratele decat e cazul, cand uiti litere si le adaugi apoi inghesuite printre celelalte, singura explicatie e ca nu mi-am dat seama!! Mai ales ca stiu cum scrie ea in mod normal, chiar si atunci cand isi face singura (adica nesupravegheata) temele acasa.

Mickyyy spune:

Si continuarea discutiei, ca de fapt asta a fost durerea noastra cea mai mare, nu tema scrisa neglijent:

Toti copii scriu urat, si parintii lor nu-i controleaza, si doamna nu le zice nimic, de ce o punem noi sa scrie ea frumos, la ce-i foloseste sa scrie frumos?!
Am incercat sa-i explic ca ea scrie foarte frumos in mod normal, si ca nu trebuie sa se ia dupa ce fac ceilalti. Ca si doamna se bucura daca ea scrie frumos, chiar daca n-o cearta atunci cand scrie urat. Ca noi ne bucuram cand vedem temele frumoase, la fel de mult cum ne bucuram cand ia note mari. Am incercat si cu exemple, poate deplasate, de genul: ea e o fetita frumoasa, ce face atunci cand ajunge in mijlocul unor copii care nu sunt la fel de frumosi ca ea, o sa-si dea cu cenusa pe fata sa se urateasca, sa fie si ea la fel ca ei?
In fine, discutia a fost mult mai lunga, poate si de-asta am botezat subiectul lipsa de ambitie si nu independenta, pentru ca ea a insistat foarte mult pe ideea ca daca ceilalti fac prost sau gresit si ea trebuie sa faca la fel. Ce daca ea poate face lucrurile mult mai bine, de ce sa depuna efort daca merge si-asa?
Si a insistat foarte mult (de fapt a tipat si-a strigat, nu va ganditit c-a vorbit frumos, cu toate ca eu am fost foarte calma in tot acest timp) sa fie lasata sa faca lucrurile asa cum vrea ea, nu cum vrem noi, moment in care i-am zis ca daca face ca ea, daca vrea independenta, o va avea, iar noi vom proceda cu ea la fel incepand din acel moment.

Soleil spune:

Off, Mickyyy
Eu ma gandesc si la altceva - e posibil ca fiica-ta sa fi fost rusinata sau ceva pe-aproape cand a realizat ca a scris asa de urat, iar insistenta ta de a afla care e motivul sa fi acutizat o stare pe care ea n-a mai stiut cum s-o gestioneze. Iti spun asta din experienta cu fiica-mea, care, asa cum stii, e de-aceeasi varsta.
Atunci cand face vreo chestie aiurea si o intreb de ce-a facut, pot sa obtin un raspuns "obiectiv" de la ea (adica chiar sa obtin un motiv, mai mult sau mai putin pueril, nu conteaza asta) sau sa-mi spuna "nu stiu", "nu-mi dau seama". Daca insist, nu obtin decat o stare de nervi si/sau frustrare a domnisoarei, mai ales ca a mea n-ar recunoaste nici picata cu ceara ca a gresit. O vad/simt ca se rusineaza sau ca-si da seama ca n-a fost ok ce-a facut, dar n-ar zice cu voce tare ca a gresit.
Motiv pentru care eu o las in pace, o intreb o data, de doua ori "de ce" si daca vad ca nu obtin decat "nu stiu", nu mai intreb. In schimb incep sa-i explic (uneori a zecea, suta oara) ca nu-i ok asa si de ce cred eu ca nu-i ok asa, care pot fi consecintele, etc, etc.
Sa stii ca daca insist prea tare cu intrebarile pot sa am si eu surpriza sa-mi arunce in fata ceva de genul replicii primite de tine de la Malina, a mea in general ne tipa la amandoi ca parca noi am fi sefii ei . La noi problemele sunt in general ca o trimitem la culcare sau ca-i spunem sa-si adune jucariile imprastiate din toata casa, d'astea deocamdata.
Sincer, si eu i-am spus ca daca vrea sa nu-i mai spunem ce sa faca, ok, de acord, sa fie de capul ei. Dar atunci o sa fie de capul ei total. Si cand i-am spus ce alte lucruri implica aceasta independenta, nu prea i-a mai suras ideea, a lasat-o mai moale...

Iar replicile astea, sincer, parerea mea e ca le vin din minunatele desene animate la care se uita. Eu am avut o perioada cu fiica-mea cand devenise tare obraznica, si cu noi si cu altii, imi arunca tot soiul de exclamatii, dadea ochii peste cap, teatru in toata regula, ce mai. Pana m-am prins de unde vine si am interzis accesul la Disney Channel. I-am spus exact de ce nu-i mai dau voie si, destul de repede, a incetat cu astfel de replici.

Vizavi de micile schimbari de comportament - eu sunt de principiul ca trebuie incurajate. Si incurajate chiar exagerat fata de ceea ce au facut bine, atunci cand e cazul. De exemplu, daca am avut o discutie cu ea referitoare la unele comportamente ne-ok si o vad ca incearca sa se indrepte, o laud si cand face ceva bun, si cand imi aduc aminte, de multe ori ii tot spun ca-s mandra de ea, ca ma bucur de ce-a facut si tot asa, timp de 1-2 zile. Fix in ideea de a o incuraja.
Altfel, ii spun ca ma bucur de ce-a facut sau ceva, dar mai putin evident.

Si peste toate, incerc mereu sa-i spun ca lucrurile bune pe care le face nu-i aduc decat avantaje. Fie ca e vorba de a fi politicos cu vecinii, fie ca e vorba de a ajuta pe un prieten, fie ca e vorba de un desen pe care l-a facut si tot asa. Toate sunt numai si numai pentru ea, pentru dezvoltarea ei. Ca e mai putin obraznica, ca deseneaza mai frumos, ca socoteste mai bine, ca citeste mai usor, etc - se ajuta pe ea insasi si pe nimeni altcineva.

Soleil spune:

Acum vad ca ai completat: eu ii spun intotdeauna ca nu ma intereseaza ce fac alti parinti si ca e problema lor cum isi cresc copiii. Si nici pe ea nu trebuie sa o intereseze lucrul asta, pe ea trebuie s-o intereseze doar de propriile ei realizari. Si ii amintesc de cazurile in care-a fost deranjata sau neplacut surprinsa de comportamente ale colegilor/prietenilor si ii spun - uite, n-ar fi fost mai bine daca cineva i-ar fi explicat copilului acela ca nu e bine ce face? Pai ba da...
Sau daca unul sau toti se-arunca in cap, ea face la fel? Pai nu. Apai atunci uite-asa si cu aia sau aialalta...

Mickyyy spune:

:) Noi am rezolvat de mult problema desenelor animate!
Acum vre-un an am descoperit si noi "beneficiile" acestui post si am scos disney-ul din lista de programe (am facut un short-list care includea doar programele pe care le credeam noi ok pentru toata lumea, iar ea nu stia cum se face trecerea de la lista scurta la lista completa), iar prin februarie am rezolvat-o de tot cu televizorul, adica ne-au taiat cablul !

Acum teoretic am putea sa-l platim sa-l reactiveze, dar e asa de liniste in casa fara televizor care sa stea in continuu pe desene!!! Ma rog, exista o antena de camera, dar prinde doar tvr-uri . Plus ca daca vrem neaparat sa vedem ceva, exista calculatorul, unde fie ne uitam la TV online (am descoperit ca poti vedea absolut orice post online, inclusiv HBO gratis), fie le punem direct filmele pe care le consideram noi pentru ele.

rrox3 spune:

Mickyyy poate am interpretat eu gresit ceva, nu va cunosc si nu stiu decat ce scrii tu aici, insa reactia copilului pare sa fie o revolta impotriva conditionarii acceptarii. Nu o conditionare dura, fiindca altfel nu s-ar revolta, dar totusi o conditionare pe care ea o simte din partea voastra. Pare sa se simta presata sa performeze... fiindca poate!
Iar raspunsul vostru a fost tare nepotrivit. Copilul cere acceptare neconditionata si voi ii raspundeti cu o si mai mare conditionare...

Poate nu am dreptate sau poate te mai gandesti si vezi cum se face de intentiile voastre bune ajung la ea ca presiune si conditionare.

BalMascat spune:

Eu nu prea inteleg, tu vezi ca scrie frumos la dictare, si apoi vezi ca scrie urat la o tema. si te intrebi de ce, e ea...sau afterschool?
normal ca sunt amandoua, si ea si afterschool. mi se pare o discutie care nu duce nicaieri. e foarte posibil sa nu isi fi dat seama ca a scris "mai urat". dar asteptarile tale sunt prea mari.
tu la ce te asteptai sa se intample la afterschool? sa fie ca acasa?
sa nu fie nicio schimbare pt ea?? eu as incepe prin a ma gandi ce inseamna pt ea sa stea la afterschool, si cat de bine se descurca ca isi face temele acolo. cum ar fi fost daca venea de la afterschool cu tema nefacuta?

Sabina spune:

Micky, eu cred ca trebuie sa te duci frumusel la fetita sa iti ceri scuze, efectiv ai hartuit-o cu scrisul urat, daca zicea ca nu stie de ce, inseamna ca era obosita etc etc si nu avea chef de ancheta.
reactia voastra a fost f imatura, a ei a fost legitima dupa atata tracasare.

cere-ti scuze, impacati-va si gata, nu e un capat de tara.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

BalMascat spune:

si eu cred ca trebuie sa-ti ceri scuze.

Unicorn42 spune:

(nu va suparati pe mine ca intervin asa out of nowhere, eu citesc zilnic, dar nu prea scriu, insa de data asta m-am gandit ca poate as putea fi cumva de folos..)

Mickyyy, de ce nu i-ai spus chiar ei asta? Ma gandesc ca ar fi fost mai bine daca i-ai fi explicat la modul "vreau sa stiu daca la afterschool sunt conditii proaste, persoane nepregatite si/sau rauvoitoare si alte lucruri care ar putea sa iti dauneze, caz in care dam banii de pomana si am putea sa ne mutam la alt afterschool sau daca pur si simplu te-au distras ceilalti copii, noutatea etc, caz in care, ok, e tema ta, e caietul tau, ura si la gara."

Si un pic pe langa, si pe mine ma scoteau din minti ai mei daca stateau pe langa mine cand faceam temele sau daca incercau sa mi le corecteze, mi se parea o invazie nesfarsita a intimitatii mele. La modul ca, daca intra tata in camera, simteam ca se uita la mine si nu mai scriam nimic pana nu iesea. Mi-a povestit mama dupa ani buni ca in clasa intai se mai uitau pe caiete cand nu eram eu atenta, dupa care au renuntat complet, si mi s-a parut relativ ok. Ei erau linistiti, eu nu stiam, deci nu mi se leza intimitatea.. ma rog, n-o fi in regula pentru toata lumea, dar eu nu m-am simtit aiurea cand mi-a povestit mama.

Desigur, la polul opus sunt copii gen o cunostinta (baiat, daca are vreo importanta) cu care mama lui a facut temele pana intr-a doispea, da' in fine, asta mi se pare un pic de domeniul patologicului.

Si apropo de scris urat si teme dubioase.. in clasa intai, cand invatam literele de mana, nu eram scoasa (cu indulgenta) din 7 si 8. Caligrafia din clasa a doua a fost printre cosmarurile vietii mele. Ei si? Eu in clasa a doua citeam Ciresarii, ce-mi pasa mie de caligrafie? De altfel, scrisul mi s-a corectat printr-a cincea, cand n-am mai fost obligati sa scriem cu stiloul si am putut sa scriu cu pixul. De altfel si in ziua de azi, daca trebuie sa scriu cu stiloul am un scris oribil. Si temele? Le-am facut nesupravegheata si (aproape) necontrolata de la inceput, printr-a sasea am renuntat complet la ele vreun an de zile, dintr-a saptea pana printr-a unspea le-am facut sporadic si numai ce ma interesa (adica mate, engleza si daca era vorba de eseu la romana), intr-a doispea iar am renuntat complet, ca aveam alte chestii pe cap la vremea aia (i.e. temele de la meditatie). Ei si? Si-am terminat sefa de promotie.

Asa niste chestii neimportante, zau..

(cred ca am divagat, dar vad destul de des pe forum o grija exagerata fata de teme.. insa in afara de cazul in care temele arata un gol in cunostinte care trebuie recuperat de urgenta, chiar mi se pare ca multa lume se ingrijoreaza degeaba.. voi chiar va faceati toate temele - si corect - cand erati in scoala?