Lipsa de ambitie?!

buli spune:

hai, ma, ca prea ati exagerat!
inteleg ca esti preocupata ca a trecut brusc de la scris frumos la scris urat, e normal si explicabil, dar aia de dupa cu "esti independenta ..." a fost extrem de copilaroasa.

eu cred ca adultul intotdeauna trebuie sa fie mai bland, mai indulgent, mai intelegator si mai iertator decat copilul - nu de alta, dar sa aiba ala micu' de unde invata cum e frumos sa fie

aaa, ca e bine sa fii ferm si serios cand e necesar, de acord, dar e diferenta mare intre fermitate si exagerare.

daca va puneti voi in locul ei si va imaginati ca cineva vorbeste cu voi asa ... cum e?

si noi mai deraiem, dar eu imediat imi cer scuze.

Mickyyy spune:

In primul rand multumesc tuturor pentru raspunsuri. Criticile voastre ma ajuta sa devin un parinte mai bun, pentru ca stiu sigur ca e mult loc de mai bine.

Am vazut ca majoritatea sunteti de parere ca am exagerat, ne-am comportat imatur, am hartuit-o, etc.
In ziua respectiva eram convinsa ca am procedat corect (ma rog, exceptand faptul ca am impins cumva la maxim chestia cu "e al meu si nu sunt obligata sa..."). Convingerea era data si de situatiile anterioare, pentru ca au fost si alte momente cand ea a reactionat violent in probleme asemanatoare, dar nu legate de scoala; si cumva puse cap la cap toate am tras niste concluzii si am luat niste masuri asa cum am crezut noi de cuviinta.

Azi, la 2 zile dupa eveniment, recitind ce-am scris, si mie mi se pare exagerat. Poate si pentru ca aseara ne-am impacat si ne-am inteles foarte bine cu ea, chiar daca temele n-au suferit o imbunatatire evidenta. Ba chiar din vorba-n vorba, fara sa insist direct pe subiect, am aflat ca ii e mai greu sa se concentreze din cauza ca Sara se tot foieste si canta in timp ce-si face temele si ca masa e un pic mai inalta decat cea la care scrie acasa.

Si ca sa raspund la intrebarea cu scrisul frumos, la ce conteaza: aproape la nimic. Atata timp cat scrie corect si lizibil.
Insa as vrea sa deviez putin de la povestea in sine, si sa aflu si parerea voastra, poate ca vad eu gresit lucrurile la modul general.

Cand un copil poate face fara prea mare efort un lucru mediocru, dar cu putin mai mult efort l-ar putea face bine sau chiar perfect, eu ca parinte ar trebui sa-i accept mediocritatea sau sa-l impulsionez sa se perfectioneze? Nu ma refer aici la teme, ci vorbesc la modul general. La formarea lui viitoare. Daca de mic stie ca nimeni nu-i cere mai mult, si toti se multumesc cu ce face el, nu va ajunge mai tarziu in viata sa rocedeze la fel?

Sabina spune:

eu zic ca nu e de neglijat, dar nici de insistat.
Cred ca daca ii va face ceva mare placere, va munci cu pasiune.
Daca e sa munceasca numai ca sa va multumeasca pe voi......

Trebuie sa faca atata cat isi propune.Nu cat va propuneti voi. Ok, daca nu trece clasa, m-as ingrijora, dar nu cred sa fie cazul vreodata la voi.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

nemora spune:

Androix, sper sa ne ajute Dumnezeu sa fim sanatosi si sa dam fetele la scoala (particulara) Montessori unde problema se pune altfel. Daca nu ne-o vom permite si copiii vor merge la scoala de stat, n-am de gand sa le stresez cu scoala in vreun fel, pentru ca imi dau seama ca nu le foloseste la nimic sa faca si sa stie cretiniile de care aud ca se fac acum la scoala (ecuatii in clasa I). Poate s-o legaliza home-schooling-ul (acu sunt pro, desi eram contra rau).

Mickyyy, competentele unui copil sunt diverse, si pararea mea e ca nu poate fi competenta la toate. Oricum, la 7 ani principala preocupare a unui copil este si trebuie sa fie JOACA. sa aiba prieteni, sa se joace, sa iasa in natura, sa aiba copilarie. copiii din ziua de azi sunt copii fara copilarie, eu asa ii vad. oricum, se poate ajuta copila si cu frumosul...

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

rrox3 spune:

E indicat ca parintele sa astepte de la copil doar putin mai mult decat face copilul in prezent. Insa nu trebuie confundat asta cu a pretinde copilului mai mult decat face. E vorba de a sustine copilul, a-l incuraja, a-l ajuta sa creada in fortele proprii. Asta nu se face cu critica si presiune.

In cazul scrisului, una e sa hartuiesti copilul un sfert de ora cu intrebari gen interogatoriu si cu totul alta sa discuti cu el, firesc, calm, sa-i arati ca ai observat o alterare a scrisului si te intrebi ce se intampla. E ceva ce il deranjeaza, ai putea sa-l ajuti cu ceva?

Dozajul si directia abordarii conteaza teribil de mult (pozitiva versus negativa - critica).

Soleil spune:

Mickyyy, eu zic ca nu e ok sa-i accepti mediocritatea. Numai ca ambitia trebuie stimulata in mod pozitiv - sa-l incurajezi, sa-l lauzi, sa-i existe si "domenii" in care ii accepti totusi nivelul la care se situeaza, adica nu poti mereu sa-i spui copilului "stiu ca poti mai mult". Pana la urma obtii efectul invers - are impresia ca nu e bun de nimic.
Iar eu as spune ca e important sa-l determini sa incerce sa-si depaseasca limitele pentru el insusi, nu pentru parinti, profesori, etc. Adica atunci cand incearca sa faca ceva mai bine decat face, sa o faca pentru ca isi doreste, nu pentru ca asta ii face fericiti pe tata, mama sau bunica.
Dar, lucrurile astea vin in timp, nu cred ca un copil de 7 ani are astfel de impulsuri. La varsta asta tu nu faci altceva decat sa sadesti seminte, nu trebuie sa ai asteptari, roadele o sa le vezi mai tarziu.
Pe de alta parte, trebuie sa fim constienti ca nu exista copil "bun la toate". Adica daca il vezi pe copil ca-i place sa citeasca si se perfectioneaza in asta, dar scrie urat, apai asta e, poate ca pentru el nu e important sa se perfectioneze in a scrie. Fiecare copil are domeniile lui de interes si in acelea trebuie stimulata ambitia, ca altfel devine o corvoada.
Si nu in ultimul rand, eu sunt de parere ca daca tot faci o treaba, apai fa-o ca lumea. Nu-i musai sa faci performanta, dar cu putina atentie, lucrurile pot fi ok. Adica da, copilul scrie urat, literele nu-s doua la fel, nu stii daca a scris a sau o, asta e. Dar a scrie peste 3 randuri o data sau a scrie ba pe un rand, ba pe doua, asta tine de atentie si responsabilitate si aici as cere ceva mai mult de-atat copilului.

Nemora, nu crezi ca exagerezi? Adica daca faci ecuatii in clasa I se cheama ca esti cretin cand termini scoala? Apai, sincer, cu astfel de mesaj transmis copiilor (desigur, mesajul are diverse motivatii, functie de emitent, dar esenta tot aia e), n-ar trebui sa ma mir ca pustii astia habar n-au pe ce lume traiesc, iar scoala a devenit un soi de mall, unde mergem sa socializam...

mcoca spune:

Mickyyy, si eu zic ca nu e ok sa-i accepti mediocritatea.
Dar, cu scrisul ... eu zic ca te stresezi aiurea. E clar la temele ei vor fi mult mai putin ingrijite acum. Eu imi faceam temele singura, pana venea mama de la scoala. Scriam cum scriam, mama era multumita ca scriam. Nicioadata nu mi-a rupt foaia sau din astea.
Cu corectatul temelor, iarasi nu cred ca mi le corectau. Daca nu stiam ceva intrebam. Trebuie sa ai incredere in copil, pana la proba contrarie :).
Tata mi-a fost prof de mate. Imi aduc aminte ca am avut o tema cu niste exercitii f lungi, cu paranteze, care iti luau o vesnicie (eram in clasa a 5-a). Ei, mi-a fost lene sa le fac, si am copiat rezultatul. Tata ma intreba: ai terminat? Eu da. Ok.
La scoala scoate un copil la tabla sa faca un exercitiu din ala, si a vazut atunci ca numai unu a durat un 20 de min, si eu "imi facusem" toata tema in 10 min ... Mi-a cerut caietul sa-l vada, si ce rusine pe mine cand a vazut numai rezultatul :))).


Vicky si Printzesone

andacos spune:

Cum adica?Cum adica sa nu-i acceptzi mediocritatea daca asta este realitatea?

Ce faci in calitate de parinte de copil mediocru?Ce faci in calitate de parinte cu copil cu probleme?(vorbim de scoala)

Problema este pus afoarte gresit,adica cum nu ne mai acceptam copii ca nu sunt asa cum ni i-am fi dorit noi??????

A explicat cineva foarte bine in urma(rrox parca daca nu ma insel)iar eu vin si repet pentru a nu stiu cita oara ca noi parintzii CHIAR trebuie s aintzelegem ca nu totzi copii sunt genii,supradotatzi!

PS.Vorbim aici de mediocritatea provenita din inteligentza nu de mediocritatea bazata pe lene!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Soleil spune:

Ba eu credeam ca vorbim de mediocritatea care vine din lene.
Ca-l vezi ca poate mai mult, da' ii e lene sa munceasca.

andacos spune:

M-am referit la mesajul meu !

Dana


www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit