ajutati-ma! avort

Lali_mete spune:

Exact la asta ma gandeam ,si la ce mai spunea cineva,cuvantul "criminala" deja e o acuzatie.
Ancutza ,da,cred ca le-ar face o reala placere sa auda femei spunand "nu am avut incotro,am facut avort,situatia mea (oricare ar fi ea,care sa duca la decizia asta) ma obliga,si ca sa imi para si mai rau, sa sufar tare,sa simt durerea fizic si psihic inzecita, am facut-o pe viu".
Chiar asa "Bai" Macrina,care ar fi teama aia? Sau problema? Ca sunt curioasa . Nu crezi ca a cam trecut epoca aia in care se puneau la zid femeile si se arunca cu pietre in ele daca greseau? Sau cand se faceau judecatile asa,in aer liber,si fiecare scuipa in obrazul acuzatului,in functie de ce a auzit el ca ar fi bine de facut?

Ajutati trandafirasul Raisa sa infloreasca
Lali de Paul ( 01.10.2009)! si 23+
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii

Lali_mete spune:

Inca una si ma duc .
Si mie im ipare rau cand aud despre femei care sunt nevoite de anumite imprejurari sa recurga la avort,dar in acest caz decizia e luata, sunt sigura ca Ancutza a luat in calcul mai multe posibilitati si a ajuns la concluzia ca asta e cea mai buna solutie. Eu cand am recurs la avort,singura data din viata mea,pana acum, a fost pentru ca pur si simplu as fi distrus doua vieti prin nasterea acelui copil : a mea si a lui. Nu eram capabila sa fiu mama,sa cresc un copil cum trebuie,sa il ajut sa devina om.Nu aveam posibilitati de nici unele.
Cand am spus de "mironosite" nu m-am referit la toata lumea,ci la cele care au aruncat cu vorbe cat mai jignitoare doar-doar s-o aprinde un beculet la Ancutza,si va pastra copilul. Si sa stiti ca exista destule femei care nu constientizeaza ca au un copil in pantece pana nu se misca,pana nu ii aud inima batand ,pana nu il doresc. E foarte simplu sa aruncam cu vorbe,rosii,pietre,ce avem la indemana cand ne dorim un copil si nu il putem avea,sau am obtinut foarte greu o sarcina ,dar priviti si reversul medaliei la spusele voastre,nu numai la ce am spus noi.

Stiu ca pare ciudat sa cititi asemenea cuvinte de la o mama a unui copilas,si care urmeaza sa devina a doua oara mama, dar eu( din punctul meu de vedere) sunt realista. Haideti sa nu transformam subiectul intr-o lupta pro-contra avort,ca nu e cazul,lasati agresivitatea acolo unde este,nu v-o varsati pe o persoana care deja se simte vinovata,si care stie ca undeva va ramane o parere de rau pentru toata viata.

Ajutati trandafirasul Raisa sa infloreasca
Lali de Paul ( 01.10.2009)! si 23+
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii

salcia spune:

Ancutza, imi pare tare rau pentru tine, pentru ca esti nevoita sa treci printr-o situatie atat de grea (cred ca e una dintre cele mai ingrozitoare situatii prin care poate trece o femeie). In acelasi timp sunt foarte intristata de mesajele acuzatoare si ma intreb de unde atata agresivitate si inversunare, si de unde nevoia de a striga in patru zari anumite convingeri? Adica inteleg foarte bine ca fiecare are parerea lui, ca noi, fiind diferiti, putem avea pareri diferite, dar de ce trebuie cu tot dinadinsul sa la "tipam" catre ceilalti (chiar si fara sa ne intrebe nimeni) si sa-i punem cu orice pret la zid?

Inversunarea asta seamana cu ceea ce fac anumite organizatii si persoane "pro-life" prin alte tari, cand picheteaza clinicile unde se fac avorturi si agreseaza personalul medical si pacientele. Ba chiar s-a ajuns si la asasinate pe motivul asta (ciudat fel de a fi "pro-life", nu?). Intoleranta si agresivitatea nu aduc nimic bun, si chiar nu inteleg ce credeti voi ca veti obtine cu acest gen de mesaje. Chiar sperati ca o veti convinge pe Ancutza, ca o ajutati cumva, sau sperati ca vi se pun voua niste "referinte" intr-un "catastif" undeva?

Tare trist.

AB_AC spune:

Ancutza ai acest drept de a alege.
Ca una care a reusit cu greu sa aiba doi copii nu ma simt in largul meu cu notiunea de avort. Dar orice mama va trebui sa aleaga in cursul vietii intre binele ei, binele copiilor si va merge pe drumul binele amandorura mai ales al copiilor. E bine sa pasesti pe drumul maternitatii cand poti sa faci mii de sacrificii fara sa ti se para ca le faci. Altfel si viata ta si a altora va fi un infern.

Intr-o lume perfecta ai putea sa nasti si sa-l dai spre adoptie, dar asa sansele de a-l avea pe constiinta sunt si mai mari...

Daca cineva vrea sa o ajute pe alt drum decat cel ales puneti un ban strangeti 15 000 euro ori cati ani de facultate mai are si cand i-ati oferit posibilitatea unei mese si unei acoperis si unei babysittere pentru cati ani mai are de studiat... apai aveti un argument de a o convinge.

Put your money where your mouth is...

Tanti Zavaidoc spune:

pentru tine, Ancuta, ca ai spus asta: nu sunt mama doar daca il nasc. Asa e. Inca o data, iti doresc sa devii mama atunci cand vei fi pregatita. Cred ca asa e bine si pentru tine, si pentru viitorii tai copii.
Sensibilitatile si parerile noastre, ale chibitilor, nu fac doi bani fata de ce simti tu. Iti doresc multa putere si intelepciune!

oanap85 spune:

cand se posteza o intrebare despre o problema legata copii,sanatate etc nu vad asa multe pareri ca aici..saraca Ancuta parca suntem la judecata de apoiunii ii iau apararea altii o acuza

chatonel spune:

Ancutza, un mesaj de incurajare si de la mine... curaj , o sa fie greu, dar o sa treci peste, imi pari indeajuns de tare. Ar fi bine sa iei cu tine la clinica o prietena buna, sa te sustina fizic si moral (inteleg ca "faptasul" nu este alaturi de tine in momentele acestea grele ).

msl1 spune:

Ancutza,
cum au mai scris si alte persoane decit sa iti para rau mai tirziu mai bine ia acum decizia potrivita; nu iti distruge viata, ai doar 20 de ani, poti sa devii mama cind vei fi pregatita cu adevarat; mie mi s-a intimplat la 30 si maritata pe deasupra si acum sufera 4 persoane in "ecuatia nefericirii", si acum regret ca nu am avut puterea de a face avort si am fost egoista, m-am gindit doar la durerea mea....decit asa, mai bine ba crede-ma pe cuvint!
imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva te inteleg perfect!

bird70 spune:

msl1,
ce spui tu intareste convingerea mea ca nu conteaza cat de pregatit esti in momentul nasterii. Indiferent ce varsta ai si daca esti sau nu intr-o casatorie, tot poti sa pierzi totul si sa fi nefericit. Nu inteleg de ce stai in ecuatia nefericirii? Nu poti divorta? Mi se pare nedrept sa dai vina pe copii pentru actiunile tale, pentru ca ai ales barbatul nepotrivit, pentru ca nu aveti o relatie satisfacatoare, pentru ca esti nefericita. Fericirea sau succesul nu este o ca o ecuatie: facultate + sot + copil + casa + masina = fericire. Cateodata toate elementele sunt acolo si personajele sunt nefericite, altadata unele elemente lipsesc si cei implicati pot fi fericiti. Am crezut intotdeauna ca fericirea e o decizie, nu depinde de mediul inconjurator.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

ary_v spune:

Eu cred ca teama e de partea cealalta a baricadei si oricum tot acolo vad si mai multa agresivitate. As spune si despre ce teama este vorba dar nu are sens, sunt fapte deja consumate.

In cazul tau ancutza inca mai e timp, mai poti reflecta. Spui ca hotararea e deja luata dar totusi scrii aici si astepti sa iti confirmam ca e bine ce faci si sa te admiram pentru faptul ca nu te vei ierta niciodata si vei suferi enorm. Mie toate astea imi dau altfel de sentimente si imi pare intradevar rau dar nu pentru tine (care ai posibilitatea "legala" sa alegi) ci pentru acel copil care creste in tine si nu are nimic de spus, vei alege tu si pentru el...