Parinteala nepavloviana(4)

rrox3 spune:

Nu multa lume ar numi abuz o pedeapsa ca "nu ai voie 2 zile la tv" sau "astazi nu primesti inghetata" fiindca ai facut si ai dres lucrul "x", prevenit fiind ca daca-l faci, asta urmeaza.
Astfel de pedepse se tolereaza, motivele fiind variate in functie de context.
Desigur exista si terapeuti care chiar recomanda astfel de pedepse. Nu-i am la suflet.

Dar nu o sa gasesti niciun terapeut intreg la cap care sa tolereze bataia sau mai stiu eu ce umilinta. (da, stiu, orice pedeapsa are capacitatea de a umili intr-o anumita masura)

Chiar nu pot sa insir retete aici, as fabula pur si simplu tampenii. Depinde de la caz la caz.

denizel spune:

Rox, nu cred ca merge cu 'azi nu mananci inghetata si nu te uiti la tv' pentru copiii mari (pacientii adulti au si copii mari).
Cu cat copilul e mai mare, cu atat pedeapsa care sa-l doara e mai afurisita si e mai aproape de abuz de-adevaratelea, de subminarea increderii in sine etc :(.

sorana spune:

Pisigri - o data, cand o doare burtica, sau e racita, sau orice de genul poti sa incerci sa-i spui ceva de gen "faptul ca ti-e rau acum poate fi o consecinta a faptului ca ti-ai bagat mainile murdare in gura". Eu mai completam cu "mami te iubeste i nu vrea sa fii bolnava, sa-ti fie rau si ori de cate ori zice mami ca nu-i bine ce faci e doar ca sa-ti fie tie bine". Ma rog, cu cuvinte mai potrivite varstei.

arminad spune:

Cu tot respectul pentru psihologii si terapeutii adevarati nu pot sa nu remarc ca, in general, parintii merg la specialist cu speranta ca ii va ajuta sa relationeze mai bine cu copilul.

De cele mai multe ori, se intorc de acolo cu increderea in instinctul lor natural de parinti facut praf si cu un geamantan de vinovatii si reguli.

bonta_bonta spune:

daca pot interveni in discutie...

mie nu imi plac pedepsele. nici sa le primesc :D nici sa le aplic. dar recunosc ca uneori sunt depasita.

azi: mergem de dimi la magazin sa luam bomboane. ii pun in carucior, le solicit cooperarea si "comportamentul de magazin" si toate merg bine pana in apropierea casei. unde incep sa se trozneasca la greu. cine pune bomboanele pe banda, cine le ia dupa ... etc (normal, aia eram eu ca era o singura punga mare de bomboane). dat fiindca nu am avut nici o sansa sa ma fac auzita, am asteptat in liniste sa termine batalia, dupa care am rechizitionat bomboanele. explicatie: nu imi place sa va cumpar lucruri care incurajeaza bataia dintre voi. cand trece o zi in care nu va bateti, va puteti primi bomboanele inapoi.

vreo 4 ore mai tarziu la masa. cel mare catre cel mic, din senin: tie nu iti da mami mancare, tu nu ai voie sa mamanci si tot soiul de uraciuni din astea care il enerveaza pe cel mic pana nu se mai poate stapani si incepe sa loveasca sau sa tipe (el nu vorbeste la fel de repede si bine ca cel mare). il rog sa se opreasca. o data, de doua ori. ii cer sa se opreasca. nimic. il rog frumos sa mearga in camera de zi pe canapea si sa astepte pana termina fratele lui de mancat, astefl incat acesta sa poata manca linistit.

dupa care imi cer la piscina. eram cam rupta, nu aveam dispozitie, dar fie. pot face un efort. DAR: pregatesc hainele, ei incep sa se harjoneasca si trozneasca. ii rog sa se imbarec, ei o iau la fuga pe scari. in 20 de min reusesc sa ii am pe amandoi imbracati si cand incerc eu sa ma imbrac, iar o iau la trozneala. le cer sa se aseze pe scari, cel mare jos cel mic sus si sa ma astepte fiecare la locul lui. cel mare incepe sa negocieze ca el vrea sus si celalat sa stea jos. m-a apucat o sfarseala de am facut un lucru neimaifacut pana atunci. m-am asezat in pat, i-am lasat in ale lor pana s-au prins. au venit sa ma intrebe de ce asteapta ei dupa mine acum. si le-am spus ca nu mai mergem. ca eu eram dispusa sa fac un efort, dar ca nu consider ca merita daca tot eu trebuie sa alerg in 10 locuri deodata sa-i tin despartiti si sa ma rooooog de ei sa se imbrace, sa isi ia palaria de soare blah blah.

cel mic a inghitit rapid, ca si asa el prefera in orice moment sa se joace cu lego, cel mare a plans si a incercat sa negocieze o ora. nici nu am vrut sa-i raspund. la fiecare incercare i-am raspuns :da, mergem, insa maine daca ma convingeti ca vreti" - si explicat ce inseamna "convingeti"

seara, la hochei cu bila. el (cel mare) sta in partea din care loveste inspre strada, eu in partea in care lovesc inspre casa (altfel am ramane cu cateva geamuri mai putin :D). regula: nu dai cand trec masini. ok, trece o masina, a doua, a treia... la a patra atentionez masina si trosc da o lovitura direct spre masina. am simtit-o ca nu e chiar nevinovata, dar am preferat sa reamintesc regula. la urmatoarea masina, s-a repezit efectiv sa dea in bila. am oprit jocul. iar plansete, tipete, vaiete si promisiuni. astea imi pun capac. mami hai iarta-ma acum ca promit ca nu mai fac maine.

si ziua a fost una calma.... or fi fost pedepse? eu zic ca prima, da. in celelalte cazuri mi se pare o reactie fireasca. sau cea fireasca de care am fost eu capabila pe moment.

azi i-am mai pedepsit, ieri le-am facut toate damblalele fiindca era 1 iunie (asta inseamna inclusiv 3 ore de desene animante :D, am invatat sa le inalt zmee sa-i pot invata si pe ei, m-am catarat in copac la 5-6 metri sa le salvez un zmeu, iesit in 3 parcuri diferite la cererea publicului, le-am inghitit toate mofturile la masa)... mie mi se pare ca trebuie sa mai avem si zile in care cineva sa ne suporte toate toanele. dar seara tot pe sus (adica un fel de pedepsiti) i-am dus acasa fiindca au impins un copil la tobogan si dupa avertisment.

poate se poate fara pedepse. poate eu fac greseli "ireparabile" care determina comportamentul lor haotic si agresiv uneori. dar cu siguranta reactiile mele nu sunt determinate de vreo credinta suprema ca eu as fi mai desteapta sau ca as avea mai multe drepturi sau ca eu sunt seful in casa. insa pana una alta eu sunt cea care ia deciziile de viata si care le si pune in aplicare prin toate mijloacele. asa ca, bune rele, sunt deciziile mele cu care traim toti si incerc sa le iau de fiecare data astfel incat sa fim ok cu totii si cu respect fata de toti. cam asa vad eu meseria de parinte.

viviana spune:

Sunt situatii si situatii.
Fii-mea a facut, acum 4 zile, o fapta reprobabila. De data asta nu am putut sa-i acord circumstante atenuante, dar am salvat-o de repercusiuni.
Insa nu pot sa las ca fapta ei sa nu fie urmata de consecinte negative.
Nu pot sa o las sa traiasca cu ideea ca poate face orice tampenie ca vine ma-sa si o salveaza.

Si atunci ce-i de facut?
Sa o bat? Exclus.
Asa ca i-am dat o pedeapsa usturatoare pentru ea. 2 saptamani nu mai are dreptul sa iasa afara, fara calculator si fara telefon. Isi va petrece vara de mana cu mine si tasu pentru a-i supraveghea comportamentul si pentru a recastiga increderea noastra prin fapte si nu prin vorbe.
Umilinta? Subminarea increderii? Pot fi consecinte. Dar nu atat de rele precum ar fi fost rezultatul faptelor ei.

Bineinteles ca a vociferat si mi-a promis ca imi va face zilele amare.

Si nu, nu o las de izbeliste sa se uite pe pereti si sa-si planga soarta amara ce i-am oferit-o.
I-am impus alternative.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anca_a spune:

Hai, mai, ce-a putut sa faca incat sa n-o lasi doua saptamani afara?

Mi se pare inimaginabil sa tii un copil juma' de luna in casa si ma gandesc ca poate pedeapsa asta (ca orice alta pedeapsa, de altfel) n-o va face cu nimic mai responsabila ci doar o va face ca data viitoare sa-si ascunda urmele mai bine.

denizel spune:

Cred ca o subapreciezi.






Ti-e teama c-o sa pateasca ceva in viata urmatoare, ca ramane cu karma facuta franjuri sau de ce pui problema in felul asta?

buli spune:

am si eu nevoie de ceva idei: m-a rugat fi-miu de 7 ani sa il ajut sa-si castige niste bani. si nu prea stiu.

sa va zic ca i-am raspuns: ca are suma pe zi si poate sa-si economiseasca de acolo (bine, suma aia e simbolica); ca are pe vacanta alocatie zilnica (nici aia mare) si ca poate economisi si de acolo; ca daca ia la concursuri punctaj max sau punctaj max-1pct primeste o suma de bani (aici i-am promis ceva astronomic in opinia mea, dar nu cred ca-i vruen pericol :))).
mai primeste bani de la bunici, cu diverse ocazii sau fara.

aveti alte idei?

nu-s de acord cu bani pt dus gunoiul, treburi gospodaresti, fb-uri si altele pe care le consider naturale, nu tb recompensate.
si, in general, nu tb sa-si castige jucariile sau cartile, i le cumparam noi, fara conditii.

dar problema e ca el vrea sa faca ceva pe care sa ia un fel de "salariu". si aici chiar n-am nicio idee

sorana spune:

Anca - in cazul Vivianei copilul e mai maricel (adica peste 12 ani).
Nu stiu nici eu ce a facut dar stiu ce am facut noi (in clasa) la vreo 12 ani - am baut Whisky. In scoala, in pauza! Ne-a prins diriginta. Acum nah, tu ce-ai fi facut daca erai mama copilului care a adus bautura furata din casa in clasa? Lasai consecinta naturala (sa fie exmatriculat) sau acopereai urmele si il pedepseai tu? Sau doar acopereai urmele si lasai copilul in pace?
Eu una cred ca intr-o situatie de genul asta faceam ca trenul si pedeapsa Vivianei mi se pare "umana" si asta desi eu nu mi-am pedepsit copilul pana acum (pur si simplu n-a facut nimic grav inca ).