Parinteala nepavloviana(4)
Raspunsuri - Pagina 14
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca insa cred ca Roxana are in felul ei dreptate cind spune ca schimbarea poate fi numai treptata; din cite stiu eu, in terapie se porneste de la ideea ca pentru ca cineva sa se poata schimba, trebuie intii acceptat asa cum este, pentru ca schimbarea nu poate sa vina decit din interior, orice apel din exterior raminind fara ecou in caz contrar. |
Agnes, dar eu am inteles despre ce e vorba.
Numai ca nu inteleg cum se poate face treptatul asta in cazuri clar nasoale pentru copil.
Nu vad diferenta intre "bate-l, nene!" si "pedeseste-l, nene" spuse pentru a accepta pacientul asa cum e el, plin de "bube".
olympia spune:
Pisigri, spune-i ca daca baga mana murdara in gurita o va durea burtica, ca in praf au facut kk mustele. Si o mangai si o pupi si-i zici ca de-aia sari tu cu servetelele ca sa speli kk ala. Asa nu cred ca se va opune si va si intelege.
corap spune:
denizelule, acu' tu esti idealista. un parinte "de-ala" nu va accepta abordarea abrupta "pedeapsa nu e buna". pentru ca nu are capacitatea disponibilitatea de a intelege conceptul. si asta e, politica pasilor marunti e uneori cea mai potrivita.
iar protectia copilului (institutia cu numele asta) nu-i o solutie pentru copii. nu e mai buna decat un parinte, chiar si abuzator (abuzator pentru mine, pentru tine, normal din punctul mediu si abstract de vedere - adica o pedeapsa, o palma si un inchis in camera sunt socialmente acceptabile).
iar unui parinte "surd" tre sa-i dai instrumentele de a intelege. si sa-i arati intelegere. si pana la urma s-ar putea sa inteleaga. sau s-ar putea sa nu. dar abordarea abrupta e o fundatura din start.
da, stiu intrebarea: "de ce sa-i arati intelegere unui adult care nu arata intelegere unui copil"? din pacate, pentru ca e singura soltie pentru a-i fi mai bine copilului, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
(stiu si faptul ca copiii abuzati au toate "sansele" sa devina abuzatori la randul lor. dar momentan mi se pare singura abordare posibila)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel De acord cu tine. Numai ca sfaturi de genul "ok, faci bine, tine-o tot asa, le zice bine terapeutul" sunt valabile doar in relatia terapeut-pacient, nu in relatia user DC-user DC  .Si ca o paranteza, eu ma indoiesc de calitatea si pregatirea unui terapeut care recomanda pedepsele. |
Eu ma comport ca mine cam tot timpul, nu ma gandesc cum sa fiu user pe DC si cum ar fi bine sa fiu in cabinet, cand voi fi acolo.
Chiar cred ca sfatul pe care l+am dat a fost cel bun si e calea realista si posibila in acest moment pentru familia respectiva. Nici eu nu am incredere in terapeutii care recomanda pedepsele, insa vad o diferenta in a recomanda si a tolera o perioada in anumite conditii anumite pedepse, cu anumite scopuri terapeutice.
| Citat: |
Probabil ca sunt pe forumul asta si useri ireversibil schiloditi sufleteste, dar cred ca nu e cazul nostru :). Atata timp cat esti capabil sa intelegi niste norme elementare de convietuire sociala, esti capabil si sa intelegi cand ti se spune ca pedeapsa e o chestie oribila si degradanta si ca nu e cazul sa tii cu dintii de ea (asta daca nu esti hiperprotejat si indrazneste cineva sa ti-o spuna totusi) |
Cei care sustin si aplica pedepse au niste limite bine sustinute de diverse mecanisme de protectie, pe care doar le vei intari atacandu-le pur si simplu ideile si apucaturile.
Iar ceilalti sunt deja convinsi.
Fiindca nimeni nu poate schimba pe nimeni. Doar fiecare se poate schimba pe el insusi, altcineva putand sa sprijine si sa faciliteze procesul. Deci: sprijin si facilitare. | Citat: |
Iar de acord cu tine!!! :) Numai ca nu sprijini parintele incurajandu-l sa faca ceva ce in mod sigur afecteaza un copil. |
Incurajandu-l sa faca ceva ce in mod sigur va afecta mult mai putin copilul acela, decat ceea ce facea pana atunci. E un pas mare pentru inceput si poate elibera resurse si in parinte si in copil.
denizel spune:
Cora, dar eu sunt intotdeauna idealista 
.
| Citat: |
| un parinte "de-ala" nu va accepta abordarea abrupta "pedeapsa nu e buna". pentru ca nu are capacitatea disponibilitatea de a intelege conceptul. si asta e, politica pasilor marunti e uneori cea mai potrivita. |
asa-i. Numai ca in cazul discutat terapeutul insusi a recomandat pedeapsa
.Si sunt de acord si cu restul celor spuse de tine, numai ca, asta e aplicabil celor schiloditi foarte tare :).
Nu poti spune oricarui om cu care nu esti de acord "bine faci", gandindu-te ca poate e din ala afectat pana-n maduva oaselor si trebuie sa-l iei cu binisorul...
Pai, daca nu mai are bani si renunta la terapie, ramane cu impresia ca e minunat ceea ce face, nu trebuie sa reanalizeze nimica din ceea ce aplica pe-acasa.
Ce faci? Incurajezi desfasurarea unui abuz, pana cand vindeci adultul? Adica cativa ani?
E si asta o metoda. Dupa aia vine si fostul copil la terapie la tine :))
denizel spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui rrox3
Eu ma comport ca mine cam tot timpul, nu ma gandesc cum sa fiu user pe DC si cum ar fi bine sa fiu in cabinet, cand voi fi acolo. Chiar cred ca sfatul pe care l+am dat a fost cel bun si e calea realista si posibila in acest moment pentru familia respectiva. Nici eu nu am incredere in terapeutii care recomanda pedepsele, insa vad o diferenta in a recomanda si a tolera o perioada in anumite conditii anumite pedepse, cu anumite scopuri terapeutice.
Cei care sustin si aplica pedepse au niste limite bine sustinute de diverse mecanisme de protectie, pe care doar le vei intari atacandu-le pur si simplu ideile si apucaturile. Iar ceilalti sunt deja convinsi. Fiindca nimeni nu poate schimba pe nimeni. Doar fiecare se poate schimba pe el insusi, altcineva putand sa sprijine si sa faciliteze procesul. Deci: sprijin si facilitare.
Incurajandu-l sa faca ceva ce in mod sigur va afecta mult mai putin copilul acela, decat ceea ce facea pana atunci. E un pas mare pentru inceput si poate elibera resurse si in parinte si in copil. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
In cazul acesta discutia nu mai are rost, se pare ca tu stiai mult mai multe si mai insemnate chestii decat mine.
A, o ultima intrebare: "pedeapsa in scop terapeutic" se refera la vindecarea adultului sau a copilului?
rrox3 spune:
tolerarea in scop terapeutic, denizel
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 tolerarea in scop terapeutic, denizel Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Inseamna ca ai un mod cel putin interesant de a te exprima...
.
rrox3 spune:
Am mancat niste virgule mai denizel. Azi tot sunt prinsa in fault la scriere Adevarul e nu ma simt deloc bine si sunt si obosita (sunt in mijlocul sesiunii).
denizel spune:
Stii, Rox... pe de o parte banuiesti ca parintele nu e in regula sufleteste si trebuie sa-i tolerezi apucaturile abuzive, dar pe de alta ai incredere ca e totusi un abuzator de calibru mic (deci un om cat de cat cu toate tiglele pe casa - in fond nimeni nu-i perfect :D) si nu e periculos pt. copil daca ii dai de inteles ca-i tolerezi apucaturile ...
Pai atunci de ce nu-i spui de la inceput "stop"? 