Parinteala nepavloviana(4)

rrox3 spune:

Denizel nu e vorba de a sacrifica pe nimeni, in nici un caz copilul. E vorba de a lucra cu resursele oamenilor, treptat, fiindca numai asa poti schimba ceva. Nu brusc, ci cladind incet, incet, in parinte si copil, resurse pentru empatie si respect reciproc.

Tu pari sa crezi ca vei schimba un parinte cu probleme, care nu reuseste sa se descurce ca parinte, se simte ineficient si frustrat si nu are resurse sa reactioneze altfel, aruncandu-i in fata tirada anti-pedepse. Eu iti doresc succes. Doar ca nu iti impartasesc optimismul.

Eu cred intr-o relatie imbunatatita pas cu pas intre parinte si copil, sprijinind parintele in procesul asta, fiindca de la el porneste schimbarea, in special cand copilul este mic. Alteori e nevoie de sprijin separat si pentru copil.

Daca nu sprijini parintele, absolut nimic bun nu se va intampla pentru copil. Am obosit de cand tot scriu asta.

buli spune:

bai, nu stiu daca-s fix pe firul discutiei, dar mie mi se pare ca, in relatia copil-parinte, verbul a asculta, ascultare, in sensul de obedienta, nu de a fi atent la nevoile celuilalt, are o importanta megaextraexagerata.
si ca de aici vine marea problema de relationare si/sau comunicare.
pe mine nu ma poate convinge nimeni ca parintele e mai destept decat copilul, poate ca are mai multe informatii, dar nu e foarte sigur ca-s cele mai corecte.
eu cred ca pedepsele vin din neputinta parintelui de a-si sustine altfel ideile. adica "frate, pardon, pustiule, nu te pot conving (nu sunt in stare sa gasesc argumente potrivite si suficiente), atunci te pedepsesc, ca sa fiu eu, ala mare, sigur ca faci ce zic eu si stiu(hmmm - discutabil, rau, uneori) ca-i bine!
eu reconosc ca mai dau pedepse si le ridic, cu nervi sii naturaletea aferente hahahaha, dar cand ma uit la mine, ashea, dintr-o parte imi dau seama ca am facut-o pt ca: 1. m-am plictisit sa explic, 2. sunt obosita/nervoasa, 3. vreau si eu sa termin mai repede cu subiectul ala

pisigri spune:

Cred ca exista multe situatii in care explicatiile si argumentele parintelui, absolut corecte si justificate, fie nu sunt intelese de copil (care nu le poate pricepe pentru ca nu are inca experienta de viata care sa ii permita sa digere informatiile, sau pentru ca sunt inca prea abstracte pentru el), fie nu valoreaza nici cit o ceapa degerata pentru copil. Si atunci...explici, explici, desenezi, face schite si scheme...si IN FINAL ce faci ca sa "scapi" de comportamentul nedorit?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

buli spune:

pisi, asta se intampla numai si numai pentru ca parintele/adultul nu a gasit canalul de comunicare si/sau mijloacele de comunicare corecte
si asta nu e vina copilului ci exclusiv a adultului.

simplist, de ce sa-i cer copilului sa inteleaga ce vreau eu sa spun, nu e mai bine sa formulez eu pe intelesul lui?
aaa, sigur ca e mai bine, doar ca e mai greu pentru adult

buli spune:

nah, ca azi ma lovi vorbaraia, unde-i denizel sa ma vada

bai, orice notiune, oricat de complexa, poate fi explicata la un nivel pe care sa-l priceapa oricine, de catre persoane care stapanesc foarte bine notiunea respectiva si care nu vor sa se dea mari (asta se poate sa fie si fara sa-si dea seama - adica eu is convinsa ca oamenii mari care cred despre ei ca-s mari si le stiu pe toate nu vor sa se dea mari in mod intentionat, ci fac asta absolut din greseala si ca daca ar fi atenti la clopotel, si-ar da seama ca daca cineva - adicatelea ala mic si rau - nu a inteles - asta se poate sa fie pentru ca explicatiile/argumentele nu au fost potrivite).

pisigri spune:

Ok buli.
Atunci...help !
Cum pot eu sa o conving pe copila mea de 2 ani si 3 luni ca nu e bine sa bage in gura miinile care sint negre de praf?
I-am explicat ca au microbi si ne imbolnavim; nu am facut decit sa reaprind teama si isteria legate de mersul la doctor si la spital.
Stau linga ea cu servetele umede, dar vrea si ea sa se joace in nisip, cu pietricele, cu pamint, nu pot sa ii interzic.
Ieri stergea cu degetelul praful de pe portiera, taman bine la nivelul ei, unde e masina mai jegoasa. Eu bagam cumparaturi in masina. Servetelele umede erau in rucsacelul ei, pe bancheta din spate.
Dupa 20 de secunde - nici atit cred, ma uit la ea. Era cu mina bagata in gura pina la baza degetului mare si isi intindea saliva cu praf pe fata. Satisfacuta, altfel.
Am intrebat-o ce face - rastit - ca i-am spus de atitea ori ca atunci cind e murdara pe miini, pe miini sint microbi, care o imbolnavesc. A inceput sa miorlaie ca nu mergem la spital, mergem acasa, ne spalam pe miini, papam, facem dus, bem laptic si ne culcam. mMi-era si mila de ea, ma pufnea si risul ce bine stie programul de seara, care insa este, zilnic, subiectul a o mie de negocieri.
Privind in urma, imi dau seama ca am amenintat-o, subtil, cu mersul la medic si cu "placerile" spitalului, desi stiu ca e un subiect tabu pentru ea. Stiu ca nu e bine, dar cum sa ii explic ca nici sa nu o sperii, nici sa nu o mint, sa inventez povesti fanteziste fara nici o legatura cu realitatea?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

buli spune:

vezi ca stii si tu, de ce mai intrebi?
acuma, in paranteza, am o prietena cu baiat de varsta lui Matei si mai mereu ne amintim si radem tare una de cealalta cum faceam cand erau copiii mici - aaaa, ai pus mana pe nisiiiip, vino sa te sterg, aaaa, ai grija la microoobiii etc etc.
sigur ca nu tb incurajat un comportament de genul asta, dar nici nu-i o drama.
si mai am o paranteza - eram in gradina botanica cu alta prietena ce locuieste acum in State. si ea are copil cam de varsta lui M. si cum stateam noi frumusel pe iarba, vedem ca ala mic al ei (avea un an jumate pe vremea aia) are ceva neidentificat in gura. luat din iarba. baaaaiii, era kk uscat de caine, pe cuvant!!! ei bine, copilul a supravietuit si e bine sanatos. pe bune ca eram cu ochii pe ei, baietii erau la juma de metru de noi - ei, bine ... n-am vazut!!
eu nu cred ca tb sa exageram adica sa zicem pui mana, bagi microbi, ajungi la spital vaaaai, ci "nu baga, mana murdara in gura, esti murdara si te poti imbolnavi". pt. ca ei is isteti si indata vor vedea ca nu ajung la spital daca ling portierele

maria_alexia spune:

pisigri, la 2 ani si 3 luni n-ai cum s-o dezobisnuiesti sau s-o lamuresti. poti sari cu servetelele umede pe ea la fiecare 10 minute (si io faceam ). si sa speri ca peste vreo 2 ani isi va da singura seama ca e murdara si se va sterge singura .
intre timp, s-o vezi doar cand e curata sau in timp util inainte de a comite gesturi periculoase. altfel inchizi ochii si iti doresti mult de tot sa supravietuiasca incercarii .

denizel spune:

De acord cu tine.
Numai ca sfaturi de genul "ok, faci bine, tine-o tot asa, le zice bine terapeutul" sunt valabile doar in relatia terapeut-pacient, nu in relatia user DC-user DC .
Si ca o paranteza, eu ma indoiesc de calitatea si pregatirea unui terapeut care recomanda pedepsele.





Probabil ca sunt pe forumul asta si useri ireversibil schiloditi sufleteste, dar cred ca nu e cazul nostru :).
Atata timp cat esti capabil sa intelegi niste norme elementare de convietuire sociala, esti capabil si sa intelegi cand ti se spune ca pedeapsa e o chestie oribila si degradanta si ca nu e cazul sa tii cu dintii de ea (asta daca nu esti hiperprotejat si indrazneste cineva sa ti-o spuna totusi)





Iar de acord cu tine!!! :)
Numai ca nu sprijini parintele incurajandu-l sa faca ceva ce in mod sigur afecteaza un copil.

AgnesLuca spune:

Pisigri te rog mult de tot sa faci efortul sa nu-i mai zici nimic de spital. Eu cred ca ai putea incerca sa te relaxezi un pic in ceea ce priveste tema asta, gindindu-te ca este in legea firii ca astia mici sa-si bage miinile murdare-n gura. Stiu experientele neplacute prin care ati trecut, stiu ca ti-e greu dar gindeste-te cit de greu ii este Ilincai atunci cind tu ii amintesti de spital.

Ce am observat eu ca functioneaza cind vrei sa elimini un comportament pe care tu nu il doresti la copil este indiferenta, adica ii zici o data, de doua ori ca nu-i ok si ii explici si de ce si dupa aia faci ca nu mai vezi. Copilul se plictiseste repede cind vede ca nu declanseaza reactia de impotivire a parintelui. Alta data cind se repeta, la fel, ii zici o data si apoi ignori. La virsta asta copiii experimenteaza autonomia si asta se manifesta foarte bine in "fac ceea ce tu nu vrei".

In legatura cu "ascultarea parintilor" mie imi vine sa rid cind mai aud cite o prietena zicindu-mi "cind o sa asculte copilul asta de mine"; mi se pare o dorinta ridicola.

Denizel, io am scris din start ca nu-s de acord cu pedepsele, in general nu-s de acord cu nici un "razboi" purtat impotriva copilului (mai ales cu alea asa-zise "in interesul copilului"), insa cred ca Roxana are in felul ei dreptate cind spune ca schimbarea poate fi numai treptata; din cite stiu eu, in terapie se porneste de la ideea ca pentru ca cineva sa se poata schimba, trebuie intii acceptat asa cum este, pentru ca schimbarea nu poate sa vina decit din interior, orice apel din exterior raminind fara ecou in caz contrar.

In ceea ce priveste amenitarile mai mult sau mai putin directe, aici ma simt si eu cu musca pe caciula (a mea nu prea mai vrea sa doarma dupa-masa si ii mai zic ca ori doarme cu mine ori se duce sa se joace singura); cred ca cea mai frecventa amenintare este din pacate cu parasirea de genul "daca mai faci/nu faci asta plec si te las aici". Ce usor ne iese porumbelul asta din gura si cum am putea sa-l inlocuim cu altceva, mult mai real si efectiv