Strugurasi de Sept-Oct 2011 (44)
Raspunsuri - Pagina 7
seidana spune:
May.. ma bucur ca ati ajuns cu bine acasa.. ramai in RO pana nasti nu? sa ai minivacanta placuta...
HRISTOS A INVIAT!,
SA sarbatori fericite si casa plina de fericire si lumina !
21+ .. DD ajuta-ne sa avem 
sanatoasa !
annare spune:
dragele mele fete...am intrat sa va urez un PATE FERICIT..tot binele din lume si sa dea Domnulca toti bebeii sa se nasca la termen si sanatosi...va pup pe toate fara exceptie
cu ajutorul lui Dumnezeu sunt 12+
MARINAENACHE spune:
PASTE FERICIT luminos, bucurii si sperante implinite.
HRISTOS A INVIAT !
13+ 
Unde.s 2 puterea creste 
18.oct.2011
Doamne Doamne vegheaza asupra noastra sa fim sanatosi si sa crestem mari
May3 spune:
Adevarat a inviat!
sa mai zica cineva si asa :D
Seidana,m nu raman acum de tot.
e prea devreme, mai am si eu servici :)
in iunie pe la mijloc o vin in Ro si o sa raman pana nasc. o sa am vreo 25 de sapt atunci. 17+ cu
zebraroz.ro
Lali_mete spune:
Iisus sa va ierte pacatele, lacrimile Maicii Domnului sa va spele necazul din suflet, lumina Invierii sa va readuca speranta. Hristos a inviat!
Sper ca petreceti toate,ca va simtiti bine , ca nu ati mancat prea mult si ca bebeii fac tumbe in voie.
Va pup
!
Ajutati trandafirasul Raisa sa infloreasca
Lali 
de Paul ( 01.10.2009)! si 20+ speram la o minune roz
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii
seidana spune:
Neata Fetelor viitoare mamici frumoase de strugurasi...
Sarbatorile aproape au trecut si eu una de abia asept sa mai treaca luna aprilie.. vi-am zis ca o urasc nu? de joi /vineri ma invart intr-u cerc vicios su murdar de lacimi care nu ar trebui sa fie ... as da totul sa gasesc metoda a da timpul inapoi insa nu pot.. ma consolez cu ideea ca timpul face ca lucrurile sa fie mai putin .. intense..
Mi-am dat seama ca in burtica am o inimioara care se si vede daca sunt atenta dimineata( se vede cum bate ), numai in partea dreapta.. minunea mica ma face fericita , si imi e frica de nu mai pot sa nu se intample ceva cu minunea mea.. mai ales dupa unele povesti de viata a unei mamici..care si-a pierdut baietelul dupa 24 h...
In rest teoretic sapt asta merg la medic,daca ma si hotarasc cu care sa merg in continuare... daca nu e joi la unul e luni la altul.. deci de abia astept sa imi vad minunea..
Incep sa disper ca m-am ingfrasat mult, si deja se vede pe haine schimb deja a doua marime 
, imi dau seama ca 64 kg nu e f mult insa nu e nii putin , sa mai pun 10 si raman sub 70 la nastere si ce sunt 10 kg pt un bebe 
... in fine nu stiu ce sa fac pt ca mult tare nu mananc.. ce interesant e corpul nostru...
Haideti ca m-am intins .. insa atata as putea povesti cand simt suferinta interna incat nu m-as putea opri.. si pe cei dragi nu ii pot supaa cu ganurile mele , vorbite la nesfarsit.. isi dau ei seama dupa lacrimi cat doare.. nu ii vreau si pe ei sa ii vad cat sufera...
Sa aveti inca o zi minunata ca de maine la munca... 21+ .. DD ajuta-ne sa avem sanatoasa !
Lali_mete spune:
Seidana te pup dulce mami scump , nu iti mai pune intrebari la care nu stii daca o sa iti poata raspunde cineva vreodata. Daca asa ti se mai usuca lacrimile de pe fata spune tot aici,varsa-ti oful,poate noi reusim sa iti daruim macar o jumatate de zambet.
Stiu cum e acea durere de care vorbesti,pe mine m-a ajutat mult sa vorbesc despre ea,sa o impartasesc si altora. Mi se parea ca daca nu spun nimic oamenii ar putea crede ca sunt insensibila,ca nu ma mai doare,ca mi-a trecut.
Nu stiu daca voua v-am spus, mama mea s-a sinucis acum 2 ani jumatate ,din cauza ca tata o insela cu alta femeie, o mintea, o teroriza psihic,asta dupa 23 de ani de casatorie fericiti,in care mergeau de mana pe strada si erau un exemplu pentru comuna,ca fiind un cuplu fericit,care nu se cearta,nu se bate, doi oameni care se inteleg bine in ciuda greutatilor de la tara. Ne-a mintit tata pe toti,de la primul la ultimul,s-a schimbat radical in 6 luni cat a terorizat-o pe mama,ne-a indepartat pe toti,a devenit un om ursuz si rau din omul vesel dinainte. Atat a rezistat mama,6 luni,nu ne-a spus nimic,era toata un zambet cand mergeam acasa in vizita.
In noiembrie 2008 a baut o substanta ,a mai trait 6 zile din care 4 constienta ,am putut vorbi cu ea, mi-am reprosat toate prostiile mai vinovate sau mai nevinovate pe care le facusem ca si copil. Cand s-a dus eram zombie,eram telighidata,faceam totul cum trebuie si atat,am capatat atata ura in suflet fata de acea femeie si tata ca abea ma abtineam sa nu spun nimic urat. Nu am fost educata sa le tin morala parintilor,sa ridic tonul la ei ,sa le dau lectii de viata. Pana atunci nu fusese nevoie. In ziua inmormantarii tata vorbea cu EA la telefon,isi trimiteau mesaje,ea ii scria lui intr-un mesaj cand noi ne rugam de preot sa o mai lase cateva minute pe mama descoperita,sa o mai vedem, ca "isi face baitza si se baga la nani" si ca il iubeste mult. Seara am vazut mesajele si nu am putut dormi toata noaptea, ura mea a crescut enorm in momentele alea. La doua luni dupa ce mama nu mai era printre noi am ramas insarcinata,in singurul contact din prima jumatate a lunii ianuarie ,ca saracul sot cred ca nici nu mai stia cu marat dezbracata. Toata sarcina am fost stresata ca la tata acasa ramasese surioara de 12 ani ,era la scoala,nu stiam cat de tare sau putin este afectata, el nu arata pic de durere ca mama zacea sub un maldar de pamant si de flori. Nici acum nu arata ca i-ar parea rau in vre-un fel. Imi spunea doar ca el nu se descurca,ca el nu poate sa si munceasca sa si aiba grija de casa,asa ca mergeam cu sora mijlocie de doua ori pe saptamana si le faceam mancare ,curatenie,spalam hainele murdare,mergeam la scoala sa ne interesam de surioara. El de fapt voia sa o aduca pe mandra acolo,si asa a facut imediat dupa pomana de 3 luni. Cand am intrat in curte,am vazut doliul langa usa si in prag frumoasa nu m-am putut opri din plans mai bine de doua ore ,si ea a spus tatalui meu ca ce a fost teatrul ala.Pentru ea era teatru. Si se purta cu ea asa frumos,cum se purta cu mama cu doar un an inainte , o mangaia si o dezmierda de fata cu noi. m-a durut cumplit, mai ales ca ea ne interzicea sa mai mergem pe acolo . Acum se cearta ca doi draci,a fost plecata la parintii ei de doua ori,acum e tot acasa la tata. Nu pot sa spun cata suferinta s-a adunat in acesti 2 ani si jumatate, cate am sa ii spun tatalui meu si nu pot,nu ies cuvintele. De anul trecut din 24 aprilie si pana saptamana trecuta eu nu i-am trecut pragul tatalui meu,a fost prea urat ce a facut atunci,anul trecut. Am hotarat sa trec peste,ca era postul PAstelui ,eu nu am destula inima rea sa nu merg sa il vad,imi era prea dor de tata. Ea si-a schimbat atitudinea fata de noi,nu i se mai pare suspecta o imbratisare intre tata si fiica( da,vedeti bine ,in imbratisarea noastra ea vedea tenta sexuala). Cand eram insarcinata cu PAul plangeam zilnic,mai ales daca vedeam femei de varsta mea mergand cu mamele pe strada,daca erau si insarcinate ma apuca jalea si mai tare,am facut crize de nervi,de spasmofilie,lesinuri si multe alte chestii care mi-au speriat sotul rau,si l-au facut sa imi interzica sa mai vorbesc cu tatal meu. Odata nu avea o vorba buna,ma suna numai sa imi ceara sau sa se planga. Si eu ma simteam atat de vinovata ca nu am stiut sa vad suferinta din ochii mamei mele,ca nu mi-am dat seama,ca nu am citit printre randuri sa o pot salva de la moarte. Sentimentul de vinovatie nu a trecut nici acum,exista si imi urca un nod in gat de cate ori imi amintesc de anul de dupa moartea mamei. Mergeam in sat si ma intrebau oamenii rai daca am venit sa imi vad "mamica" ,cu ranjete perfide pe fata.Le raspundeam ca da,am venit sa ii mai aduc o floare pentru clipele in care nu am vazut ca ii plangea inima,si sa imi vad tatal si sora,si ma intrebau inca o data" nuu, pe AIA ". Nu le raspundeam desi imi venea sa le dau palme. Si acum mai sunt unii care intreaba la fel,si le raspund scurt ca nu e problema lor ce face familia mea.De multe ori nici buna ziua nu le mai dau,sau le dau scurt si merg in graba,sa nu ma opreasca nimeni. Am plans mult la mormantul ei cand am aflat de sarcina,m-am bucurat dar parca nu puteam sa imi arat bucuria cum trebuia.Nu stiu sa explic sentimentul. Ma bucuram enorm ca sunt insarcinata si ma durea si mai tare ca mama nu urma sa isi tina nepotelul in brate,nu urma sa ii impleteasca pantalonasi si caciulite,nu urma sa mi-l tina in brate si sa ma invete cum sa ii fac baie. Pe sora mea a invatat-o toate astea ,a invatat-o cum sa aiba grija de fetita ei. Pe mine cine urma sa ma invete,cine urma sa imi spuna in miez de noapte cum sa ii potolesc plansul,cum sa il hranesc, cum sa ii fac mancare? Si acum i-am spus ,acolo,la cruce, ca o sa am iar un bebe,si ca as vrea sa fie fetita. O visez des. Am visat-o a treia noapte dupa ce l-am nascut pe Paul,ma astepta acasa ,mi l-a luat in brate,mi l-a pupat si m-a intrebat daca nu m-am intalnit cu tata pe drum,ca ar fi ora la care vine de la munca. Cand am facut testul,acum,in ianuarie, noaptea am visat-o iar. Aveam deja burta mare ,si ma linistea spunandu-mi sa nu imi fac griji,cand o sa nasc o sa vina si o sa ma ajute ,o sa stea cu PAul cat sunt in spital... Saraca mama, asa ma mai linisteste,imi potoleste sufletul de acolo de unde este. Acum,de PAste ,ne astepta cu pasca si cozonaci facuti in cuptorul din curte, cu oua colorate si cadouri,,mereu ne cumpara mici atentii,sau ne impletea ceva. Acum imi e dor tare de ea.
Of,nici nu stiu de ce am scris toate astea,nu vreau sa intristez pe nimeni cu telenovela vietii mele.
Ca si tine,Seidana,am simtit nevoia sa spun cuiva . Nici eu nu mai am cui. Sora mijlocie s-a impacat cu gandul ca mama nu mai este, sora mica pare la fel de insensibila ca tatal meu. a devenit rea, profitoare si barfitoare. Noi,ca surori mai mari,nu avem voie sa ii spunem nimic,oricum nu ar asculta. Si asa iar se intoarce cercul ala vicios,iar vine suferinta si senzatia de neputinta,aia in care iti vine sa bati pe cineva si nu ai pe cine.Nu mai stiu cu msa ii explic ca e adolescenta,are 15 ani ( ii implineste pe 5 mai) ,e mai inalta decat mine ,trebuie sa se spele ,sa aiba grija de ea,sa tinda catre teluri mai inalte decat statul degeaba toata ziua. Nu realizeaza ca e in clasa a VIIIa ,ca o sa aiba examene,ca nu poate sa ramana cu 8 clase.
Si duminica mergem la cimitir , iar o sa imi fie tare greu.Ajunge pentru azi, ca iar ma cearta sotul ca nici anul asta nu imi vede zambetul pe fata de Paste.
Va pup pe toate, merg sa ma spal pe fata,sa ma machiez si sa ma pregatesc. Mergem la nasii lui PAul imediat ce se trezesc si PAul si tati lui.
Ajutati trandafirasul Raisa sa infloreasca
Lali de Paul ( 01.10.2009)! si 20+ speram la o minune roz
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii
camady spune:
Seidana, Lali intr-adevar niste povesti de viata f. grele dar voi sunteti niste luptatoare si va fi bine.
Cred ca toate avem o poveste urata in viata.
Offff fetelor daca v-as spune si eu prin cate am trecut...........dar nu vreau sa avem atatea povesti triste .Poate altadata o sa va povestesc ............20+ cu Eva Maria si mami de Razvan Gabriel 7 anisori
camady's baby
loredanar spune:
Hristos a inviat!
Fetelor sper ca v-ati relaxat zilele acestea si ca sunteti bine cu toatele! Multumesc pentru incurajari tuturor fetelor!
ionelamaria eco de morfologie am facut-o si eu tot la Dr. Nemescu - s-ar zice ca e cel mai bun doctor din Iasi la acest capitol. vom repeta ecografia saptamanile urmatoare pentru a verifica daca s-au retras chisturile - aceasta ar fi cea mai buna veste posibila. Doamne ajuta sa fie asa!
Lori 21+ fericita cu Mara
seidana spune:
Lali... iti multumesc ca ai impartasit experienta ta cu noi...da nici o persoana probabil nu a avut o viata usoara, unii considera o greuae o rata, altii o pierdere a serviciului.. fiecare crede la un mom sau altul ca ii e rau..
Nu ic ca eu sunt cea mai trista , cea mai suferinda... ma gandesc insa ca eu nu am pe cine ura... politia romana ca nu isi face treba? pe cei care imi zic ca timpul vindeca? pe cumnata ca nu e mai puternica? pe cel care l-a omorat? pe cine ? ma gandesc la mama care nu trece o zi sa nu planga , care s-a schimbat enorm .. la tata care nici dupa un an nu se poate uita la o poza cu EL... la nepotica mea care spune mereu ca prieteneni ei ( jucariile) , sunt tristi ptca ke-a murit taticul, sau care o intreaba pe mama ei daca ea (cumnata)moare, ea ( nepotica) cu cine ramane? , care isi zice consolata ca e ok daca nu il vede cu tati dar , daca el le vede si aude, ea de cenu poate vb cu el la telefon.. Si plecarea LUI a fost doar punctul culminant intr-o poveste ce dura de 2 ani... insa sper sa ne fi gasit linistea...
E greu LALI..cand il gasesti vinovat pe tata, si totusi e tata.. ., as innebuni sa pateasca ai mei ceva si sa raman a nimanui... nu stiu am multe spaime...multe dureri... pot vb si nu pot vorbi.. nu pot vorbi pt ca nimeni nu intelegecu adevarat asa cum poate nu te inteleg LALI pt ca nu mama a plecat, nu am avut situatia ta.. tu ma intelegi dar nu asa... ne intelegem fiecare insa nu ne consolam cu o vorba.. probabil vindecarea vine din lacrimi .. probabil.. Nu vreau sa iti dau nici un sfat LALI, pt ca mie nu imi place sa imi zica nimeni nimik..... sufeltul nostru stie raspunsul la intrebarile noastre, insa de multe ori e fie prea greu de acceptat, fie prea greu de aplicat...
CAMADY , daca o sa ai nevoie de noi... stii ca mereu vom fi aici,,, cand simti nevoie, poti stii ca te ascultam.. 21+ .. DD ajuta-ne sa avem sanatoasa !