secretele copiilor

Cris_N spune:

Experienta personala:

Fetita cea mare 7 ani.
Venita trista de la scoala. Sub nici o forma in masina nu a vrut sa spuna ce a patit.. N-avea nimic.

Am dus-o acasa, am plecat la serviciu si seara parea ok. Am intrebat-o de ce era trista ... din nou retragere.

M-am gandit ca nu as vrea sa ramana asa. Copilul mic primeste din exterior impulsuri si modele pe care si le insuseste si le expune mai departe in viata lui. Daca nu ma implic/ nu caut sa aflu ce s-a intamplat/ daca pot ajuta sau nu cu un sfat sau altceva... cum se va proiecta acest lucru mai departe.



Ce am facut.

Am inventat repede un joculet...

- prefer...
- nu imi place...
- vreau...
- nu vreau...
- stiu...
- nu stiu...
- am facut...
- n-am facut...
- stt.. nu ne aude nimeni ...
- gandul secret...
- sunt vesela pantru ca...
- sunt trista cand...
- as vrea sa iti zic..
- as vrea sa nu iti zic...
- azi am fost fericita pentru ca..
- ieri am fost fericita pentru ca..
- ce m-a suparat ...
etc

si de fiecare data fara " Dar de ce..."


Pare si poate este manipulativ dar as vrea mereu sa stie ca poate vorbi cu mine si eu cu ea oricand, oricat.
Facem schimb e informatii.
Stam amandoua jos, fie pe covor, stil turceste, fie pe canapea.

Eu zic eu prefer .... ea trebuis sa raspunda la fel . Si asa mai departe...

Pana am ajuns la partea cu azi./ ieri / as vrea sa iti spun/ as vrea sa nu iti spun/..stt.. nu ma aude nimeni etc am povestit pe indelete si mai multe decat mai sus.

Si pentru ca nu am pus decat acele intrebari si eu am fost intrebata la fel si pentru ca nu am intrebat de ce , cum , in ce fel si doar am ascultat, am simtit-o ca atunci cand eu i-am zis ce m-a suparat azi a fost tentata sa intrebe de ce. A trecut mai departe si dupa un timp a revenit.

A inventat ea urmatoarea parte: dar ce ai face daca ai pati: "Cineva a spus ca nu e prietenul meu . Dar eu il consideram prieten"
Dificila intrebare pentru o asemenea varsta.
M-am straduit sa ii spun ceva si m-a intrerupt. "Uite mami, vezi tu, asta mi-a spus mie fetita X si m-am simtit trista si singura, dar la mie a venit Y si m-a luat de mana si daca stau sa ma gandesc bine m-am simtit bine. Am vazut ca pot sa am si alti prieteni.."

Eu cred ca din momentul in care avem copii, in functie de varsta si de inclinatiile sau preferintele lor trebuie sa incercam sa vedem cu ce ii putem ajuta sau macar indruma sa ceara ajutorul. Cel putin la varste mici. Urmeaza apoi ca ei sa isi interiorizeze aceste sfaturi si sa le exprime in viata reala.

Eu imi doresc ca si copiii mei sa vorbeasca. Cu noi parintii, intre ei, sa poata spuna orice oricand fara sa se simta analizati/ certati sau ironizati. Macar acasa ca apoi in viata vor avea destule surprize.

Secretele apar atunci cand constientizeaza notiunea de rusine, de interzis, de invatare din exterior a acestui comportament. De multe ori noi parintii ii ducem spre a avea secrete. Eu stiu clar ca atunci cand eram mica si ma apucam sa povestesc ceva stupid de altfel, daca vedeam priviri sau auzeam cuvinte "nepotrivite" a doua oara preferam sa tin secret.

Sper sa ma tina puterile si sa reusesc sa continui cu o comunicare deschisa cu fetele.

Si sa inteleaga ca toti avem secrete fata de anumite persoane din diverse motive, dar undeva , cineva va trebui sa devina purtatorul acestora si ca e bine sa fie parintii acestia si nu alte persoane straine.

Sper - pentru ca intr-adevar de la teorie la practica e mult drum si uneori oboseala, stresul serviciului, etc isi pun amprenta prea mult asupra noastra.







-------------------------
Cristiana, Andreea si Maria

Daca iubesti pe cineva, iubeste-l(o) asa cum este nu cum a-i dori sa fie!!
Prietenia e un cuvant pe care multi il rostesc, dar putini il inteleg.

rrox3 spune:

OK, cazul lui Gabi: i-as spune ca e greu pentru mine sa-l vad atat de trist si as vrea sa il ajut. L-as intreba direct daca e o suferinta din dragoste sau daca are alte probleme. Probabil as fi mai tandra ca de obicei cu el si as incerca sa-l binedispun. Atat.
E viata lui, nu a mea.

Nu am bagat inca o teorie Eu asa procedez cu fetele, cum ti-am descris.

rrox3 spune:

Nu doar asa apar secretele. Apar si din nevoia de intimitate, de a-si proteja sinele, de a se diferentia, de a-si castiga autonomia. Din nevoia de spatiu personal.

Copiii nostrii sunt alte persoane. Nu sunt o prelungire a noastra.

Cris_N spune:

Nu cred ca secretul este strict legat de intimitate sau de spatiu personal.
Dar aici vorbim de "secrete" pe care la 6-7 ani nu stiu sa le gestioneze. Indiferent ca sunt "din dragoste" , "note", "prieteni" sau altele. Le gestioneaza asa cum au vazut sau cred . Si daca mergem pe fir daca au vazut/ observat maniere de comportament la parinti/ rude/ straini si le aplica nu inseamna ca vor proceda corect.

Sunt adepta invatarii din greseli sau din prisma experientei personale. Nu am zis ca un copil este o extensie a parintilor.
Am spus: "Eu cred ca din momentul in care avem copii, in functie de varsta si de inclinatiile sau preferintele lor trebuie sa incercam sa vedem cu ce ii putem ajuta sau macar indruma sa ceara ajutorul. Cel putin la varste mici. Urmeaza apoi ca ei sa isi interiorizeze aceste sfaturi si sa le exprime in viata reala" - aceasta inseamna ca lasam personalitatea copilului sa se manifeste liber.
Un copil lasat de capul lui fara indrumare si sfaturi (atunci cand se cer sau alte situatii similare) nu stiu (eu personal) daca va alege corect si pornind de aici cum va actiona in situatia in care altul va face exact la fel - nu are modele/ nu are experiente.

Spatiul personal si intimitatea nu tin de secrete. Tin de personalitate, de impregnarea in activitate si comunicare a unui stil personal.

Un secret - de ce apare? Ce exista in spatele acestei actiuni = "a tine secret"


-------------------------
Cristiana, Andreea si Maria

Daca iubesti pe cineva, iubeste-l(o) asa cum este nu cum a-i dori sa fie!!
Prietenia e un cuvant pe care multi il rostesc, dar putini il inteleg.

szivarvany spune:

aici sunt total de acord.
eu asta simteam. sa fiu eu cu mine in spatiul meu, doar si numai al meu si vroiam eu sa traiesc pt mine.
d`aia eram eu zisa "capoasa" pt ca vroiam eu sa vad cum e sa dau cu capul, degeaba imi spunea ca MA va durea.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

rrox3 spune:

Cris cred ca te raportezi exclusiv la copilul de varsta mica. Si chiar si acela are nevoie de coltisorul lui, pe care sa-l gestioneze asa cum stie el.
Sa nu fii intruziv nu inseamna sa lasi copilul de capul lui.

Fii-mea scrie poezii de exemplu. Unele mi le arata, pe altele nu doreste sa le vad. Probabil fiindca sunt incercari de exprimare a iubirii. Si eu ma bucur ca scrie poezii, nu incerc sa le citesc si pe cele interzise.
Da, mi-a spus cine e cel pe care-l place. Asta nu inseamna ca am loc fix in sufletul ei alocat lui, intelegi? E partea ei de viata personala.

buli spune:

si noi jucam jocul asta cu imi place/nu-mi place

dar la fi-miu nu cred ca mai merge mult, ca "metoda de iscodire" :))) ca se prinde repede.
deocamdata e ok, ca are zile cand imi spune "hai, mai intreaba-ma".

si are confidenti diferiti, la care spune lucruri diferite.

ocebine spune:

Si baietii mei (13 ani si 10 ani) au secrete. Stiu ca au secrete si nu ii iscodesc. Am urit intotdeauna sa fiu iscodita si "interogata". E normal sa aiba secrete fata de noi pentru si noi tinem multe lucruri doar in sufletul nostru.

Daca ii vad "amariti", ii intreb..daca ma refuza, iau o pauza si ne conversam pe "alaturi" sa mentinem un dialog. Daca ii tin de vorba, eventual ei spun ce au pe suflet. Daca nu se destainuie, nu-i presez.

Nu vad de ce i-as iscodi sau manipula atita vreme cit totul este in regula cu ei (teme, activitati, atitudine generala, fara schimbari de comportament, etc). E ok sa fie citeodata si tristi. Invata si se maturizeaza.

La adolescenta in special, "mood-urile" trec ca starea vremii in Aprilie...de la ploaie la soare in 10 minute

Nu le-am deschis niciodata jurnalele si nu as avea intentia. Singurul lucru care m-ar determina sa imi incalc principiile cu privire la spatiul personal ar fi daca as suspects consum de droguri...in rest, toti avem nevoie de spatiu personal.



Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

buli spune:

Anamaria, ce fain ai zis!
tre sa mai cresc un pic si eu.
am incredere in el, dar am avut niste suprize cu intamplari de care nu ne-a spus si-s derutata.

ocebine spune:

Buli, eu cred (poate gresesc) ca noua ne vine tare greu cind cresc. De fapt, lupta se da in noi. Cind vedem ca au "secrete" avem senzatia ca "ne scapa printre degete" dar de fapt, acordindu-le incredere, ii apropiem.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."