Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.

Eleni spune:

Multumesc dragelor... E asa confortabil sa stii ca cineva se gandeste frumos la tine. Multumesc mult!

Eleni spune:

Desi sunt cumplit de ingramadita la birou, acest proiect al Monicai mi-a dat un scop, un obiectiv. Eram usor obosita, tracasata, intr-o rutina in care chiar nu-mi placea sa stau. Si acum, de peste lumi, simt cum am un nou rost... si imi place. SI mai ales constat cu drag si cu entuziasm ca desi nu-s deloc vreo priceputa, inteleg lucruri pentru ca mi se explica, si ca oamenii sunt extraordinar de buni cu mine, cu ceilalti. Pfoa, o dau in patetisme, dar voiam doar sa multumesc Monicai pentru asta.
De fapt voiam sa multumesc de mult public oamenilor care imi scriu, din senin... si o faceam in privat constant gandindu-ma ca nu are rost sa fac ditai circul cand ei sunt atat de discreti.
Dar acum uite nah... nu-mi imaginam ca intr-o lume absolut virtuala si impalpabila, poti sa ajungi sa iti depasesti temeri, sa iti invetii lectii de viata, sa legi relatii de "empatie" care nu au nimic altceva in comun decat niste energii atat de bune.
Chapeau bas!

inbox spune:

Eleni nici nu sti ce soc am avut eu cand am citit PM-ul tau...selectam mesajele de la eurovision si intrasem asa intr-o stare...si nu stiam ce sa fac si cum sa fac, cand am vazut ca am un PM am zis sa-l citesc sa iesi din starea respectiva...cand am vazut ca tu exact despre eurovizion imi scrii am ramas blocata ...imediat m-am gandit la o explicatie logica, am crezut ca salvez mesajele in googledoc si ai citit acolo, mi-am deschis fisierul si am vazut clar ca era wordul meu...

Exact o stare asemanatoare am avut in dimineata zilei de 15 cand m-am trezit linistita si fericita fara motiv si am zis ca m-am linistit ca m-am rugat si ca de fapt rugaciunea este un fel de autolinistire...tot la ceva logic incercam sa ma gandesc...exact cum mai scria cineva ca nu ma simteam vinovata nu ma simteam in niciun fel, decat linistita...

Eleni spune:

Azi merg iar la psiho. Cand mi se apropie termenul, fie ca e saptamanal sau la 2 saptamani, incep sa ma gandesc la temele ei... zici ca sunt Maria care nu a facut decat 10% din temele de vacanta... si ma mir cu cine seamana asa delasatoare...
Ma rog, ideea este ca temele astea penduleaza in capul meu... si suprinzator, cand se apropie deadlineul brusc vizualizez niste raspunsuri, adrenalina isi face aparitia si incep sa fiu eficienta si alerta.
Asa am patit si la jurnalul Monicai, in prima zi de dupa asumarea responsabilitatii, aveam multe mesaje private, sugestii despre exceluri si google docs... eu fiind o persoana plina de bunavointa dar complet medievala, ma simteam ultima retardata. Am descoperit cu empatie si drag ca nu eram ultima, mai erau cativa care concurau la locul asta.
Dar de teama sa nu gresesc si de groaza de a nu putea duce la bun sfarsit un proiect atat de important si de emotionant, am stat o zi intreaga pe DC si am citit tot ce primisem, am delegat scriind cu creionul pe hartie, si treptat oamenii tehnici (carora le multumesc tare tare mult) mi-au simtit disperarea transmisa universului si au venit cu centralizari care mi-au usurat viata si proiectul.
Revenind, ca divaghez, la temele mele, am vizualizat zilele trecute ce-mi trebuie mie in viata personala. Mie imi trebuie 2 in 1...de fapt multi in 1. Eu sunt Gemeni... sunt o natura duala prin definitie, mie imi place si asa, si asa... daca se poate si cu burta plina si cu slana-n pod (dar, da, stiu si varianta cealalta ) asa vreau. Intrebarea mai veche la care nu raspunsesem era legata de ce fel de barbat imi doresc langa mine, sa stiu ce sa transmit universului. Si avand ultima perioada mai incarcata social, am descoperit ce vreau... nu vreau shaorma cu de toate, vreau mancare ca la restaurantul chinezesc, cu portii multe si mici din care sa gust fara sa ma satur. Nu bufet suedez, ca acolo sunt multe si din toate si pentru ca nu stiu ce sa aleg, imi iau din ceva mai mult si ma satur... nu, fix ca la chinezesc cu castronele mici pe roata, tot invarti si tot gusti.
Pentru ca eu asa patesc: ma satur si ma plictisesc. Stiu ca nu sunt singura... dar capra vecinului nu-mi tine umbra. Mie imi place drumul pana la obiectiv, imi place sa ma bucur de adrenalina, de obstacole, de munca depusa, dupa ce-l ating vreau altceva. Si acum, cand m-am linistit si m-am regasit, imi dau seama ca eu de fapt sunt genul care vrea din toate cate putin, sa nu cumva sa imi fac plinul ca plec.
Si ma intreb... care este corespondentul masculin in viata al rotii cu mancare de la restaurantul chinezesc?!

luisa1983 spune:

Un chinez varsator/geaman/balanta

Parere:
Corespondentul masculin- neposesiv; sa nu se sperie de consistenta dialogului ,sa fie capabil sa urmareasca si sa participe la multitudinea subiectelor deschise oferind un feedback (nu cred ca te multumesc raspunsuri de: da si nu);idem si ptr. activitati;

Cat de rau imi pare ca nu sunt barbat!

Sfat: Fii mai blanda cu tine!

inainaina spune:

Buna seara!Eleni,am citit si recitit totate postarile tale cu placerea pe care o simteam in liceu cand citeam o carte buna.Si vreau sa-ti multmesc.Am gasit curajul si puterea de a ma ridica sa merg mai departe.Nu-i usor,dar nici imposibil.O seara frumoasa!

Eleni spune:

Ante scriptum: Multumesc inainaina. Ma bucur mult cand experientele mele sunt de folos si altora, mai ales ca tare greu te aduni de jos.
Uneori mai recitesc si eu in urma, si ma uimesc eu pe mine cum m-am schimbat de-a lungul unui an.



Saptamana trecuta am fugit cateva zile cu Maria la Sibiel. Sit rural atestat, langa Sibiu. Un sat cum nu credeam ca mai exista... adica cu femei care tes la razboi si fara internet... FARA INTERNET... asta mi-a fost fatal. Caci eu speram sa mai pot lucra in vacanta, da, recunosc sunt o workaholica incapabila sa ma deconectez complet. Dar m-a deconectat civilizatia. Ca sa imi verific mailurile trebuia sa urc la marginea padurii. Si cum medievala de mine nu am net pe telefon, ma duceam cu laptopul si cu stickul... si ma conectam. Dar cum bateria laptopului meu tine 12 minute numarate... eram de-o eficienta cumplita, descarcam mailurile in viteza, trimiteam din cele scrise cu o zi inainte, ceva de nedescris. In fine, partea buna a fost ca am putut sa legumesc cateva ore pe zi. Pentru ca Maria se juca cu prietenii ei in curte sau pe bancuta din fata portii (atunci cand nu era ocupata de batrane), am putut sa zac privind in gol cateva ore pe zi. Senzatia de necrozare a neuronilor din motive de stat degeaba este nepretuita. Asta cand nu suna telefonul cu vreo urgenta de la birou, dar n-au fost multe, asa ca nu ma plang.
Dar nu am scris ca sa emotionez audienta cat de frumos e la sat, cu razboaie de tesut si cu vaci care trec fix prin fata portii (asta am descoperit dupa ce mi-am afanat incaltamintea in balegi proaspat intinse pe jos)... ci ca sa-mi confirm ce stiam deja: eu nu sunt om de stat la casa cu curte. In continuu era ceva de facut. Prietena la care stateam era intr-o continua miscare, la un moment dat dupa 2 zile de stat degeaba nu m-am mai suportat nici eu stand, practic ma coplesea vina cand o vedeam trebaluind. Si ma ofeream sa ajut. Am ajutat la curatenie intr-o zi, dar pentru ca am aruncat o gramada de chestii care imi pareau vechi si nefolosite/nefolositoare pe care apoi am sfarsit pescuindu-le inapoi din tomberon, am renuntat la curatenie. Si ajutam moral, tinandu-i companie si facand conversatie. Sau mai supravegheam copiii, care oricum nu trebuiau supravegheati, dar aveam nevoie de o justificare ca sa pot zace legitim pe bancuta din fata casei, scaldata in soare.
Ce sa zic, absolut idilic... dar clar nu-s facuta sa stau la casa cu curte, decat daca am gradinar care sa se ocupe de gradina... si “curtezan” care sa se ocupe de curte (asta e o mai veche definitie a Mariei).

Eleni spune:

Am avut o saptamana teribil de plina la birou, au avut grija clientii si colegii sa imi scoate pe nas vacanta. Si asta se intampla de fiecare data. Whatever...
Azi am alt scop in postare. Acum 2-3 zile o prietena de pe DC mi-a dat un link cu o destinatie ieftina de-o zi, sa ii implinesc Mariei dorinta de a zbura cu avionul. Era vorba de Roma. Toate bune, doar ca aveam 2 impedimente: Mariei ii expirase pasaportul si in plus tatal ei nu era de acord sa parasim tara... mi-a spus raspicat si explicit la divort si apoi inca o data dupa ca nu ne lasa sa iesim din tara pentru ca ii e teama ca raman acolo si nu o mai vede pe Maria. Drept care ma consolasem cu gandul.
Dar in ziua aceea, sub euforia momentului si a reducerii de pret de la avion am pus pe mana pe telefon si l-am sunat: ai vrea sa mergi sa ii facem pasaport Mariei sa pot pleca cu ea in excursie de-o zi? Si aud: DA, hai maine ca pot. DOAMNE DUMNEZEULE! Am crezut ca visez. Am inchis telefonul... nu-mi puteam reveni. Am facut rezervarea instant, am platit biletele, asumandu-mi ca daca nu mai e de acord, pierd niste bani, dar nu erau atat de multi ca sa crap.
Dupa 2 ore ma suna din nou... sa imi zica sa mergem azi ca a vorbit el si rezolvam repede. Am platit taxa ca prin vis si azi am fost. A semnat, i-am facut pasaport. I-am spus de procura ce ne trebuie la iesire, vom merge sa o faca. Si am stat impreuna unul langa altul si am vorbit fara sa ridicam tonul si cred ca e prima oara cand nu m-am incarcat negativ dupa o discutie sau intalnire cu el. Deci, se poate!
Pe 26 octombrie plecam la Roma o zi, de fapt o jumatate de zi. Nici nu conteaza, daca am 6 ore de stat acolo si mananc paste si vad Collosseum si Columna lui Traian imi ajunge. Si daca doar mananc paste cu Maria, tot imi ajunge.
Cred sincer ca vom ajunge sa ne inteleg ca oamenii in scurt timp si nici nu imi vine sa cred cat de tare ma bucura asta.
Si totul se datoreaza omului care la momentul potrivit mi-a scris un mail in care imi zicea ca e reducere pe wizz si dupa aceea mi-a si explicat pas cu pas cum sa dau click sa fac rezervarea. Multumesc, Andreea!

xandra28 spune:

nici nu stii cat de bine imi pare!!!

si nu ai pentru ce sa imi multumesti

paulinio spune:

Bravo, bravo.
Deci pana la urma timpul mai aplaneaza din energiile negative si din ranchiura din timpul "razboiului". E de admirat si e incurajator pentru cele care viseaza la astfel de momente.

Daca ai nevoie de informatii...iti stau la dispozitie; tocmai m-am intors din Roma.