Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Un deceniu de reusite… si o noua evolutie. | Autor: Eleni

Am inceput frumos si pasional: eu, o tanara plina de viata si zambet, in plina evolutie a carierei, dornica de viata sociala, cu vise multe, dezordonata dar fericita.
El, cu 8 ani mai in varsta, echilibrat, calm, constient de valori, dornic sa puna bazele unei familii.
Intre noi: multa pasiune, frenezie, focuri de artificii.
Prea putine in comune, dar atata chimie... ma venera, ma adora, imi facea toate poftele, nu trebuia nici macar sa deschid gura si aveam. Eu obisnuita sa ma descurc singura si sa ii tin pe toti din familie in spate... eram uimita de ce mi se intampla. Ca nu mai sunt singura, mai mult ca cineva ma sustine... si ce bine e cand ai pe ce te sprijini.
Si ce daca din cand in cand se supara ca rad prea mult, ca zambesc mereu, ca oamenii au tendinta de a veni sa imi vorbeasca, ca am prea multi prieteni, ca imi fac prea usor prieteni...
Ne-am mutat impreuna dupa 4 luni, ne-am casatorit dupa 11 luni. La un an si un pic a venit copilul, am trecut prin niste incercari crunte la nasterea ei... si Dumnezeu a fost bun si ne-a lasat-o. Si el a fost acolo, langa mine, am luptat impreuna. Am reusit impreuna.
Am evoluat impreuna, el m-a echilibrat mult, m-a temperat, eu vreau sa cred ca l-am inaltat spiritual, intelectual. Ne-am oferit multe unul altuia.
Am incercat sa ii oferim Mariei un mediu echilibrat, asa cum percepeam noi echilibrul.
Si totusi, chiar si dupa casatorie, chiar dupa nasterea ei, constant, radeam prea mult, prea usor, prea tuturor... aveam nevoie si de altii nu doar de el si de copil... el nu ne voia decat pe noi doua si atat. Si ne certam, si de fiecare data imi parea rau, si imi ceream iertare, sa fiu eu cea inteleapta si sa nu ma duc la culcare suparata. Si ne impacam.
Si totul era bine o vreme.... cateva luni... apoi cateva saptamani...
Eu am continuat sa lucrez si sa evoluez profesional, dar nu la nivelul la care as fi putut si la care as fi vrut. Pentru ca nu puteam sa stau prea mult la birou, si nu puteam sa socializez cu clientii asa cum se face in business. Asa iti castigi clientii, asa iti cresti si iti pastrezi conturile de client, asa evoluezi profesional. Nu doar la birou, ci si in afara lui.
Trebuia sa vorbim de cateva ori pe zi la telefon, si greu gaseam mereu ceva de spus, dar trebuia.
Si din nou cearta, acuze, injurii... impacari, flori, liniste... Undeva spre ultimii 3 ani a aparut si prima reactie violenta, m-a strans de gat (in gluma zice el... eu nu am ras).
Sunt omul care da 1000 de sanse. Care nu vede doar raul si uita binele. Dimpotriva. SI am sustinut constant ca lucrurile se pot rezolva. Ii invatam si pe altii, aplicam si eu.
Toata lumea din jur ne admira, ne indragea. Eram un exemplu de echilibru si armonie.
Treptat, mi-am dat seama ca ma ascund de mine insami si ca sunt nefericita. Ajunsesem sa mint ca sa pot iesi cu prietenii mei 20 de minute la o cafea. Si stateam stresata sa nu ma prinda. Mi se parea ca fac ceva ingrozitor.
Imi disparea bucuria, si eu asta sunt: un om bucuros de tot ce i se ofera de la viata, de la cei din jur.
Citeam patologii si le recunosteam, dar speram ca eu sa pot face diferenta. Pana am inteles ca nu doar eu ma complac, dar imi trageam copilul intr-o directie de viata gresita. Este un tata minunat, dar sufocant si posesiv. Si m-as fi urat ca fata mea minunata si adorata sa stea sa accepte injurii, rautati, bruscari verbale, doar pentru ca asa e viata, si asa a vazut.
Dar am evoluat si nu uit asta. A fost o experienta minunata si nu uit asta. Nu m-as fi descoperit pe mine ca om fara asta. Nu as fi vazut cat pot sa duc si cat de mult imi place sa rad. Poate nu as fi stiut sa ma opresc din copilarit... si poate nu as fi realizat ce am acum. Nu mi-as fi dorit mai mult.
Am facut terapie impreuna... cu specialisti care aproape ca nu au reusit sa ne desclesteze de la beregata celuilalt. Si am cantarit fiecare pas, si m-am hotarat ca de data asta sa merg pana la capat. Da, ma mai mintisem de cateva ori ca o fac... nu am facut-o niciodata, de comoda si de rutinata. Mi-era lene si mi-era bine cand nu mi-era rau. Suna stupid dar e adevarul.
De cand am depus actele, am mai incercat si am mai dat sanse relatiei. Nu merge. Si poate si pentru ca eu sunt prea indarjita. Dar imi rezerv dreptul asta pentru mine.
AMR 50 zile pana la prima infatisare. Si de o saptamana suntem singure in casa. Si da, e greu, e complicat sa explic de multe multe ori fetei de ce am ales asta, si de ce eu nu plang... dar e mai bine.
Nu exclud ca dupa pronuntare, sa ne impacam. Nu se stie niciodata. Dar omul de acum e cu 10 ani mai destept decat omul de la prima casatorie. Si cu 10 ani mai puternic.
Morala este: se poate! Nu zice nimeni ca e usor, dar nu e deloc atat de greu pe cat ti-ai imagina. Smulge plasturele dintr-o singura miscare! E singura solutie.
Si mai am o morala: fereste-te de blestemul rugii implinite. Celor care viseaza flori si trubaduri si timp mult petrecut impreuna si mana in mana si suflete pereche, le recomand sa isi mai revizuiasca visul.

PS. Nu voi da detalii picante pentru ca nu vreau sa expun viata sub lupa “cercetatorilor”. Vreau doar sa arat celor care au nevoie, ca se poate.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

desprecopii spune:

Eleni tu esti una dintre simpatiile mele pe DC. Intotdeauna te citesc cu placere. Stiu ca ai sa iei cea mai buna alegere pentru tine si Maria. Esti o persoana puternica si te admir.

cu drag,
Mirela

Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

My_Lady0091 spune:

Elena...nu credeam ca mai exista oameni ca tine!
MULTUMESC!

Blackmoon Lady&lipishtocul

Citat:

" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca

Laura25 spune:

Elena, iti doresc sa iti revina rasul din tot sufletul si placerea cafelelor cu prietenii. Bafta multa in tot ce vei face!

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Zina spune:

Esti puternica si detii un curaj mare. Va doresc, tie si copilei tale, un viitor fericit si implinit.

Pe langa subiect: te rog din suflet, raspunde-mi la o intrebare: il mai iubesti? Asta este numai pentru mine, raspunsul, ma aflu intr-o situatie putin asemanatoare cu a ta, dintr-un punct de vedere, si as dori sa stiu daca te-ai hotarat sa divortezi chiar daca il mai iubesti (acea iubire care atunci cand il vei vedea cu alta, ti se va strange inima de durere...).

Eleni spune:

Multumesc. Chiar multumesc.

Zina: m-am intrebat de multe ori. Am trecut prin 1000 de stari, m-am judecat, m-am cercetat, mi-am pus scenarii... raspunsul mi l-am dat atunci cand a plecat si am gasit sertarele si rafturile goale. Ce am simtit?! Nimic.
Ce as simti daca l-as vedea cu alta? Nu stiu, acum rational oscilez intre bucuria ca si-a gasit pe cineva si speranta ca ma lasa sa imi vad de viata. Asta rational.
Nu stiu ce-o sa fie atunci.
Acum mi-e bine. Putem continua discutia in privat daca vrei sa ma explic mai mult si mai clar.
Ganduri bine iti doresc.

kariguld spune:

Citat:

citat din mesajul lui Eleni

Celor care viseaza flori si trubaduri si timp mult petrecut impreuna si mana in mana si suflete pereche, le recomand sa isi mai revizuiasca visul.

sunt de acord cu aproape tot, mai putin cu fraza de mai sus.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA

Speranta si incredere pentru David

~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

Invingatorii nu renunta, iar cei ce renunta nu ajung invingatori

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui kariguld

Citat:

citat din mesajul lui Eleni

Celor care viseaza flori si trubaduri si timp mult petrecut impreuna si mana in mana si suflete pereche, le recomand sa isi mai revizuiasca visul.

sunt de acord cu aproape tot, mai putin cu fraza de mai sus.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA

Speranta si incredere pentru David

~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

Invingatorii nu renunta, iar cei ce renunta nu ajung invingatori

La fel gandesc si eu.
Sunt o multime de lucruri care au sansa sa goneasca trubadurii si sa lase florile sa se ofileasca...dar, in principal, noi suntem cei care decidem.
Dar nu te teme: faptul ca poti fi lucida in momente le grele prin care treci, te "califica" in postura de a-ti recunoaste sufletul pereche, daca va fi sa ti se arate. Sunt multi martori care pot certifica faptul ca ele (sufletele pereche) exista...
Numai bine!

Rufus, Tora si iadele

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

She spune:

As spune ca atunci cind te desparti si inca mai iubesti, este cel mai sigur ca ceea ce faci este 100% o decizie corecta. De aceea este si asa de greu.
Sint ft de acord cu revizuirea dorintelor. "suflet pereche" poate insemna multe, si se schimba..notiunea, pt fiecare, o data cu virsta si o data cu experientele acumulate. daca nu se schimba, inseamna ca trecutul nu a insemnat nimic si ne va strica prezentul sau viitorul.
MI-a placut sa te citesc Eleni.