Voi ce ati face?

Gabi_K spune:

Bucura-te daca dispare de tot. Viata iti va fi mai usoara.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Rufus spune:

Nu cred ca va este usor, ca mame singure.
Nu i-a fost nici Torei, sotia mea. Cu fostul sot s-a judecat pentru divort, custodie, pensie...dupa divort, mutata in casa mamei, i-a permis fostului sa vina, sa o vada pe Teodora, ba chiar sa si plece cu ea pe la bunici. Nici un beneficiu pentru Tora...doar stres. Dar a gandit ca nu are de ales.
Acum Teodora are aproape 14 ani. Tatal ei biologic n-a mai dat semne de viata de doi ani. Niciodata nu i-a fost alaturi, practic n-a avut tata de la 1 an, pana am aparut eu. Sunt sigur ce rol am in inima ei...dar ea are frustrari. Nu si le marturiseste decat foarte rar, dar cand o face, este vehementa. Nu isi explica. De unde deduc ca, asa cum a fost, asa cum este, el conteaza.
Nu, pink_heart, nu te bucura daca dispare de tot. Poate iti va fi tie mai bine, dar ei nu-i sigur ca-i va fi la fel. Lasa-l s-o vada, asa cum consideri tu, dar am o sugestie: nu in prezenta parintilor tai, care-s pe fata impotriva. Climatul trebuie sa fie sigur pentru tine, dar destins si pozitiv.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Gabi_K spune:

conteaza si biologicul, Rufus... probabil in capul lor va exista mereu intrebarea "cum ar fi fost viata mea daca as fi stat cu tata, sau cu amandoi parinti" Insa sunt situatii cand copiii mai bine raman cu iluziile roz, decat cu experientele negre:(((


Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Rufus spune:

Da, Gabi, nu pot spune ca-i regula...dar eu am in casa doua "debusolate".
Mai am o teorie...exista posibilitatea ca parintii lipsa sa doreasca, sincer, la un moment dat, sa se implice. Stiu ca va pare greu de crezut...dar nici nu va imaginati ce idei vin oamenilor cu trecerea anilor.
In ceea ce ma priveste, impreuna cu Tora, incurajam fetele sa tina legatura cu ceilalti parinti, cei "lipsa", cam strangand din dinti, ce-i drept, dar asta e...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

pink_heart spune:

A aparut si printul din povesti,acum vreo 2 zile.A sunat ca vrea sa vb cu fata la telefon,si cand am incercat sa ii explica ca nu stiu ce sa zic,sa ii explic ca fata nu a mai interactionat cu el de ceva timp...a inceput sa imi umple frigiderul,sa ameninte mai ceva ca in filmele cu mafioti,am inregistrat convorbirea...si o pastrez ca pe o amintire amara.Iar in cazul de fata chiar nu o sa interactoneze cu fata,nu pot sa accept sa imi vb mie asa si apoi senin sa vb cu fata,chiar daca stiu ca relatia lor e importanta si ca nu am dreptul sa intervin nu mai pot sa trec peste prostiile lui de fiecare data si el sa creada ca sunt proasta.Cel mai probabil gresesc,dar am si eu o limita.

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe

ipearina spune:

"In trecut mi-a zis ca imi da banii pt fata in functie de cum il las sa o vada"

Auzi la el!!! Asa se spala el pe maini de tot, asa intelege ca se creste propriul copil??? Ar tb sa faci toate demersurile pt a obtine pensie alimentara, iar daca doreste sa o vada, NUMAI in prezenta ta si pe teritoriu sigur.

CopilasulMeu spune:

Rufus, eu cred ca raul oricum e facut cand se ajunge la divort, fie ca un copil continua sa isi vada ambii parintii (chiar daca pe unul mult mai rar), fie daca unul din ei dispare complet din viata copilului. Cunosc oameni adulti provenind din ambele categorii si toti au 'sechele' si e greu de zis care-s mai mari sau mai outin nocive. Cele al caror tata a disparut din viata lor la 2-3 ani, au ramas cu regretul ca ele nu au avut niciodata un tata pe care sa se bazeze (chiar daca intr-unul din cazuri mama s-a recasatorit), cei care au avut viata impartita intre doi parinti divortati, dar ambii activi in viata copiilor, au ramas cu gustul amar ca ei nu pot sa ii aiba niciodata pe mami si tati la un loc, ca atunci cand petrec timp cu unul, simt absenta celuilalt.

Eu cred ca nu exista o solutie optima pentru toti, si fiecare trebuie sa isi 'optimizeze' calea in functie de dorintele proprii si de ceea ce crede ca e mai bine pentru copilul lui/ei.

MElise spune:

Eu cred ca orice parinte divortat, care isi creste copilul singur, trebuie sa constientizeze faptul ca indiferent ce anume a dus la divort, copilul are dreptul sa isi iubeasca tatal / mama care nu se afla cu el. Desigur, sunt si cazuri extreme, in care prezenta celuilalt parinte in viata copilului ar fi ceva negativ, insa aici nu este neaparat cazul. Din cate inteleg eu, pink_heart, tatal copilului nu prea stie exact ce vrea si a incercat sa "rezolve" anumite lucruri prin metode care denota frustrari si orgoliu.

MElise

pink_heart spune:

Melise,e mult de povestit,dar tatal copilului meu a aratat clar in mai multe randuri ca nu ii pasa de copila noastra,ba chiar a facut lucruri care ei i-au daunat pt a-si satisface el orgoliul si si-a vazut linistit de viata lui cand iubita noastra a avut grave probleme de sanatate(si cand spun grave ma refer ca a fost la un pas de moarte).A fost o perioada in care am incercat sa incurajez intalnirile lor,chiar daca erau numai in prezenta mea,dar cum am mai spus,nu stiu cat ii pasa lui ce adevarat de copilul asta si in plus eu nu ii pot suporta mitocaniile la infinit numai ca sa petreaca cea mica putin timp cu el.
Poate ca eu caut o confirmare ca nu gresesc,dar nici eu nu sunt convinsa ca nu o fac...vreau doar sa fac ce e mai bine pt micuta mea,dar in acelasi timp si pt mine,am obosit sa sufar,sa indur,sa gresesc,sa regret...

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe

buflea spune:

Nu am inteles niciodata de ce trebuie incurajat copilul sa aiba o relatie cu un parinte care nu-si doreste aceasta relatie ?
Oare nu cumva aceasta mentalitate debusoleaza copilul si il face sa aiba frustrari mai tarziu ?

Dupa mine, relatia copilului cu parintele plecat nu trebuie interzisa dar nici incurajata. Nu prea inteleg atitudinea asta a mamelor care isi tot imping fostii soti de la spate sa-si vada copiii ...

Imaginea parintelui plecat nu trebuie sifonata dar nici pictata in culori frumoase ... viata trebuie luata asa cum vine si copilul trebuie sa invete sa "deal" cu cu adevarul (nefortat si nevopsit) si cu realitatea care il inconjoara ...