Parinteala nepavloviana(3)

rrox3 spune:

Viviana Din cate imi dau eu seama sunt doua aspecte.

Primul e modul in care percepem ceea ce se intampla. Barbatii de obicei se rezuma la fapte, vorbe, chestii concrete. Femeile au un apetit ridicat la "scanarea cu raze X" a tot ceea ce se intampla, si desigur lucrurile capata alt inteles si alta insemnatate si rasar tot felul de chestiuni care se cer rezolvate.

Al doilea tine de transparenta afectiva diferita. In mod uzual, femeile se manifesta emotional mult mai mult si mai usor decat barbatii.

Modul in care traiesc conflictele, chiar traumele, este de multe ori diferit, dar intensitatea e aceeasi. Si urmarile sunt la fel de profunde.

pisigri spune:

Si mie mi se pare ca majoritatea barbatilor au mai degraba atitudinea de "mergem inainte" si stau mai putin sa analizeze si sa despice firul in paishpe si sa se victimizeze si sa puna nu stiu ce trasatura de caracter in circa parintilor - si aici vorbesc de ce spunea viviana, ca multa lume se plinge ca a avut o relatie ba prea libera, ba prea stricta cu parintii, nu ma refer la abuzul ala evident, care sare in ochi de la o posta si/sau care este recunoscut ca abuz de oricine.

In timp ce majoritatea femeilor parca vor sa se blocheze intr-un obstacol, parca abia asteapta sa poata da vina pe "mama care era nu stiu cum" si pe "tata care era prea din cale-afara" pentru esecurile lor, si la capitolul esec includ si acele trasaturi care nu ne plac la propriile persoane (mie nu-mi place ca-s introvertita si timida si ma cenzurez mult, si cred ca astea mi se trag de la cum am fost crescuta, dar fac eforturi constante sa ma auto educ si nu pierd timpul in mod neconstructiv plingindu-ma ca daca mama facea altfel.... La ce bun sa ma concentrez pe ce a facut sau n-a facut mama, cind pot sa ma concentrez pe ce pot face eu ca sa imbunatatesc starea actuala de lucruri?).




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

corap spune:

dap, barbatii se blocheaza in prezent

pisigri spune:

Bine, stiu la ce e bun sa ma gindesc ce a gresit mama, ca sa nu gresesc si eu. Chit ca nu-s doi copii la fel, chit ca nu exista "boala", exista "pacient". Dar sa ma gindesc la asta nu inseamna sa ma dau cu fundul de pamint ca mama m-a nenorocit, ca sint victima greselilor ei, ca de-acum asta este, m-a handicapat social, etc. Adica nu imi consum energia concentrindu-ma pe "vaaai ce mi s-a facut" ci prefer sa o investesc in "zimbeste-le oamenilor, spune ce ai de spus, fii diplomata, priveste-i pe oameni in ochi". Mi se pare mult mai constructiv.

Cred ca barbatii se "tareaza" mai greu de greselile parintilor, dar cred ca atunci cind aceste rani exista, ele sint mai profunde si mai serioase decit la femei. Tocmai pentru ca e nevoie de un cutit mai ascutit ca sa se imprime in memorie.
Si mai traiesc cu impresia ca la barbati abuzul are doua posibile directii de evolutie: violenta sau "fusta mamei"




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Laina spune:

Viviana Ti-am citit postarile cu atata drag, emani atata calm, incredere si bun-simt! Multumesc!

pitzinuca spune:

pisigri, stiu ca zic degeaba, dar unii dintre noi nu pot sa imparta zambete pana nu gasesc puterea sa treaca peste neshte lucruri cum ar fi lipsa de afectiune a parintilor, lipsa de iubire. caci la asta se rezuma TOTUL.

mami de andi si ilinca
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

rrox3 spune:

Doar prezentul exista, nu-i asa?

pisigri spune:

Raspund pe masura ce citesc asa ca iertate sa-mi fie greselile

Nu te contrazic, nu am cum. Recunosc ca eu m-am simtit iubita.
Dar nu stiu, mie "lipsa de afectiune", desi ideea in sine este foarte trista, mi se pare o chestie....nu stiu...ambigua? Cel mai bine o descrie expresia "I can't put my finger on it". Cred ca exista de fapt putini parinti care isi cresc copiii (adica nu ii abandoneaza) fara sa-i iubeasca. Cred ca unii oameni au probleme in a-si manifesta dragostea. Si ca unii copii au nevoie de mai multa sustinere, indrumare, mingiieri si incurajari. Si ca e foarte nasoala combinatia intre acesti oameni si acesti copii.
Dar, ca si viviana, cred ca nu e corect sa ne crestem si sa ne ducam copiii avind in minte doar exmplul (bun sau prost) al parintilor nostri.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

olympia spune:

Pisigri, lipsa de afectiune inseamna lipsa de intelegere a unor nevoi la timpul lor, inseamna lipsa iubirii declarate, inseamna mai putina atentie si timp acordat sau conditionarea lor de anumite lucruri, inseamna blamarea si invinovatirea pentru greseli, in loc de intelegerea si acceptarea lor, inseamna inducerea sentimentului "ca nu meriti daca nu..." In esenta inseamna tratarea copilului conform unei scheme din capul parintelui.

viviana spune:

Mamagiuliei, eu nu am fost intotdeauna calma.
Am explicat si tot explicat, pana m-am plictisit. Si o mai auzeam si pe mama: "Ce draga, atatea explicatii. Interzici si gata!"

Dupa ce a intrat la scoala, a inceput sa faca Nazbatii multe si dese.
Si atunci am inceput sa ridic tonul si uneori sa depasesc decibelii.

A inceput si ea sa faca acelasi lucru.
Atunci am facut amandoua un pact pecetluit cu o strangere de mana si un scuipat: fara tipete.

M-am temperat mult concluzionand ca sunt alte lucuri mult mai importante decat sa tipi la cei pe care ii iubesti, sau sa te enervezi ca ai peretii mazgaliti cu marker permanent, sau ca a rupt usa de la sifonier, sau ca a udat pe nu stiu cine, sau ca...

Ma asezam seara in pat si ma gandeam la ziua ce tocmai trecuse concluzionand ca de fapt existau si alte cai de a-mi manifesta nemultumirea asupra unor fapte.
Si la urma, urmei, relatia mea cu ea era mult mai importanta decat un perete sau o usa.

Decibelii nu fac altceva decat sa o indeparteze de tine. Nu acum imediat ci in timp. Isi pierde increderea in tine. Acea bula de incredere in care ea traieste si care ii ofera atata stabilitate.
Fiindu-i teama de tipete va incepe sa ascunda. Si nu cred ca vrei asta.

Trebuie doar sa-ti schimbi putin prioritatile.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi