Parinteala nepavloviana(3)
Raspunsuri - Pagina 3
rrox3 spune:
Corap Fifi zici? 
Eu nu prea cred in povestile astea cu canalele de iubire, asa cum sunt ele prezentate. E real ca exista, dar nu mi se pare deloc real ca sunt diferite doar pentru ca asa suntem noi diferiti din nastere.
Pe mine ma intristeaza oamenii care se simt iubiti doar primind cadouri, de exemplu.
Parerea mea e ca omul care nu are asteptari/nevoi sufletesti, emotionale dinspre ceilalti pur si simplu se apara. Fiindca nu a primit pe canalele astea nimic sau nimic bun si atunci a decis sa le inchida. E o rana acolo, nu o diferenta. Compenseaza iluzoriu cu cadourile, bunuri materiale in general.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Din adolescenta si pana la sfarsitul zilelor asta facem in primul rand: iubim Si cautam semne de iubire in ceilalti. |
Si inainte de adolescenta ce facem?
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Si desigur ca vazind asta mi-am amintit de discutiile de aici si de la alt topic, si sincer mi-am amintit si de copilul captiv... Pentru mine a fost o confirmare a convingerii ca oricit de "fucked up" au fost parintii tai, daca exista "materialul" corespunzator (ambitia, tenacitatea, disponibilitatea de a risca si de a pierde/cistiga si de a-ti lua viata in propriile miini) poti sa inveti niste lucruri si ca adult. Ca este posibil sa nu ramii toata viata o simpla victima a greselilor parintilor. Ca este un proces in care cei care nu au "materialul" corespunzator se pot pierde, si de aceea unii au nevoie de indrumarea unui psiholog, sau au nevoie sa citeasca despre subiectul asta. Dar ca SE POATE si se poate si ierta parintele care a gresit. |
Depinde de foarte multe lucruri Pisigri.
Sunt foarte multe variabile.
corap spune:
sunt exact de parerea ta, rox. v-am zis ca nu m-a entuziasmat cartea, nici eu nu cred ca ne nastem cu ele. dar nu-i musai ca punctul meu de vedere sa fie corect 
viviana spune:
Rrox ma refeream la iubirea aceea, cu fluturi in stomac.
Am gasit cartea aia pe scribd si m-am uitat putintel pe ea.
Are niste chestii in ea, un sambure de adevar, dar e asa cum a zis Corap - cam multa siropeala.
Oricum nu am putut decat sa o rasfoiesc.
M-am dus pe Wiki si am vazut ca tipu' care a scris-o are oaresce diplome prin filosofia educatiei, si ceva studii teologice.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
viviana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Si desigur ca vazind asta mi-am amintit de discutiile de aici si de la alt topic, si sincer mi-am amintit si de copilul captiv... Pentru mine a fost o confirmare a convingerii ca oricit de "fucked up" au fost parintii tai, daca exista "materialul" corespunzator (ambitia, tenacitatea, disponibilitatea de a risca si de a pierde/cistiga si de a-ti lua viata in propriile miini) poti sa inveti niste lucruri si ca adult. Ca este posibil sa nu ramii toata viata o simpla victima a greselilor parintilor. Ca este un proces in care cei care nu au "materialul" corespunzator se pot pierde, si de aceea unii au nevoie de indrumarea unui psiholog, sau au nevoie sa citeasca despre subiectul asta. Dar ca SE POATE si se poate si ierta parintele care a gresit. Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Se poate, se poate. Cred ca toti au "materialul asta". La unii e slefuit datorita educatiei la altii e in stare bruta.
Poate trebuie o persoana, o intamplare, o ceva care sa te ajute si sa te indrume.
Dar in primul rand trebuie sa fii constient tu insuti de starea relatiei cu parintii ca sa poti schimba ceva.
E poate adevarat ca orice spui si orice faci poate avea repercusiuni asupra copilului. Dar nici nu-ti poti trai viata si da educatie cu chestia asta in gand.
Mie mi se pare trist ca unele relatii devin un fel de "care pe care", unde niciunul nu vrea sa dea inapoi bucatica pe care o cucereste.
Am cunoscut o gramada de persoane care aveau problemele astea. Nu existase abuz fizic sau pedepse - in general familii iubitoare si stabile. Aveau ceva de reprosat: o educatie prea stricta, o educatie prea permisiva, ori lipsa de atentie, o tentie prea mare, o educatie sufocanta, etc.
Si nu am inteles niciodata de ce ei, adultii-copii, nu vor sa faca pasul spre echilibru. Asteapta ca parintele sa o faca.
Si mi-am mai pus o intrebare: de ce barbatii pot restabili relatia mai repede decat femeile?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
pisigri spune:
Viviana, in primul rand femeile sint altfel decat barbatii si aici ma gindesc la cum decurge o cearta intre doua femei si la cum se produce apoi impacarea. Si la resentimentele si "scosul ochilor". Relatiile dintre femei mi se par mult mai complicate decat cele dintre barbati, pentru ca sintem mai orgolioase, avem memoria mai lunga, acordam mai multa importanta detaliilor, tindem sa judecam lucrurile intai dpdv afectiv si abia apoi rational. In lumea mea femeile se cearta rar, f rar ajung sa isi spuna in fata ce le deranjeaza, conflictele sint "in umbra" si "de uzura"...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
corap spune:
mie mi se par reltiile intre barbati mult mai complicate, pt ca barbatii mi se par "impermeabili" (ma rog, n-am timp de scris, la femei "drama" e exteriorizata, barbatii o tin frumusel ca pe un cocolos - si cand cocolosul explodeaza e nasol)
si mai depinde si de perceptie - un barbat care striga e considerat ok, se impune, bla-bla, o femeie care striga este inevitabil calificata drept "isterica", "dusa cu capul" etc.
oricum deviaram rau de la subiect
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Si mi-am mai pus o intrebare: de ce barbatii pot restabili relatia mai repede decat femeile? |
Cum ai ajuns la concluzia asta?
viviana spune:
Rrox, nu e o concluzie e o intrebare.
Am observat barbatii din viata mea si realatiile pe care si le-au dezvoltat de-alungul timpului cu propria lor mama si propriul lor tata.
M-am gandit ca trec mai usor peste anumite situatii.
Nu stiu daca e corect sau nu.
De aceea am si intrebat.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi