Licurici de ianuarie-februarie 2009 (139)

deliafairais spune:

buna dimineata!

mai, eu l-am luat pe david in fata doar de cateva ori. noi locuim intr-un oras foarte mic, in 5 minute ajungi cu masina dintr-un capat in altul, duminica traficul e aproape inexistent, si nu stiu de ce, am considerat ca decat sa il tina cineva din spate in brate, mai bine il tin eu. in fine, o sa evit de acum

Naty spune:

andra te rog vino inapoi! Nu se poate sa iei pauza

delia ce patanie nu omul ala ... cred ca incremeneam daca il vedeam.

anuc ce masina aveti?
Noi avem scaunul Nadiei si scaunul Ioanei (din ala numai sezut pentru avrsta lor) si de abia mai intru eu langa ele, nici vorba de un alt scaun. Dar ma gandesc ca intr-o masina mai mare ar intra.

Eu tin intotdeauna fetele in scaunelele lor, prinse cu centuri, chiar si pe distante foarte mici. Nu poti sa sti cand vine ceasul rau!
Cand era Ioana mica a murit un bebe de aici de pe DC, in accident, parintii nu au avut nimic. M-a marcat tare si atunci am jurat ca niciodata nu voi umbla cu copii fara scaunel.
E drept, cateodata mai iau taxiul cu Ioana si atunci stau cu ea on spate si ii pun centura, ca nu am cum sa umblu cu scaunul la mine. Cu nadia nu am mers niciodata cu taxiul.

Si Nadia mea e tare dragastoasa. Dimineata ma pupa de ma innebuneste, ma mangaie, ma tine de mana, apoi la fel cu sora-sa. Vine cand nu te gandesti si spune "mamiii, ce aci mamiiii, te ubesc".

Azi ii citeam "Alba ca zapada" si cand am ajuns la "oglinda, oglijoara cine-i cea mai frumoasa din tara?" mi-a raspuns prompt "Dadia".



Raluca, mamica printeselor Ioana - Alexandra (10.10.2004) si Nadia - Ana (29.12.2008)

NOI

Asa a venit pe lume Ioana

Si asa Nadia

Selene_Bunny spune:

Referitor la problema recent (re)adusa in discutie - si anume, "palmuta", palma sau palmele - ceea ce ma deranjeaza pe mine este atitudinea membrilor DC vizavi de persoana care marturiseste ca are un astfel de comportament.

Pot sa inteleg urmatoarele:

- ca esti o mama care reuseste sa se stapaneasca de fiecare data. Stapanirea asta poate lua doua forme: fie nu te enervezi deloc vazand ca micutul tau face o trasnaie sau alta (ceea ce mi se pare improbabil, dar sa zicem), fie te enervezi, insa reusesti sa te descarci altfel decat lovind copilul.
- ca, atunci cand intalnesti un comportament de genul "palma, palmuta", simti nevoia sa ii atragi atentia celui care practica acest comportament si sa ii spui ca greseste.

Ce nu pot sa inteleg:

- ca nu te poti limita la a atrage atentia si a indica solutiile de aplicat, ci incepi sa aduci in discutie comportamentul tau, istoricul familial, exemplul nu-stiu-cui, cum s-ar simti femeia daca ea ar fi cea lovita, adica daca sotul i-ar trage una, ba chiar unele - asa cum am vazut eu insami - merg mai departe si o dau in rautati gratuite, incep sa muste si sa sfasie, doar fiindca pot si parca simt o stare de satisfactie cand fac asta, parca isi iau revansa pentru propriile frustrari lovind in acel om-problema (mama-problema, in cazul de fatza).

Nu este de competenta DC-ului sa rezolve o astfel de problema!

Cauzele pot fi multiple: cel care loveste este posibil sa fi fost si el lovit, la randul lui, este posibil sa fi suferit o alta forma de abuz si sa nu stie cum sa isi controleze rabufnirile, cum sa se descarce altfel decat lovind, este posibil sa fie o fire mai colerica, mai afectata de stres si sa reactioneze violent. Doar un specialist poate determina aceste lucruri si poate lucra cu pacientul in directia identificarii cauzelor si controlarii manifestarilor.

Or fi membrii DC bine intentionati cand sar cu exemple si cu sfaturi, insa mai mult rau fac. Pe mine, cel putin, nu ma ajuta cu nimic sa stiu ca X este o mama perfecta, care isi controleaza nervii, sau ca Y aplica si ea o "palmuta" si ce mare lucru daca o face, ce se face atata caz pe tema asta (nu o data am fost intrebata: "dar o mai si atingeti din cand in cand, nu-i asa?").

Am discutat cu doamna psihoterapeut aceste aspecte si mi-a recomandat sa stau departe de DC, cel putin o vreme, si sa ma feresc, pe cat posibil, de rautatea oamenilor, pentru ca nu ma ajuta cu nimic.

Este foarte usor sa dai sfaturi si sa construiesti propozitii care incep cu "trebuie". "Trebuie sa fii mai calma". "Trebuie sa intelegi ca problema este la tine, nu la copil". "Trebuie sa te autocontrolezi". "Trebuie sa spui "stop". Tot acest sir de "trebuie" este inutil in lipsa identificarii cauzei care determina comportamentul agresiv, abuziv. Repet, DC-ul NU este de ajutor in aceste momente!

Pentru o mama care are, totusi, constiinta, care isi pierde cumpatul si loveste, dupa care incepe sa planga, eventual nu doarme o noapte si chiar se gandeste sa isi faca bagajele si sa plece, sa fuga de ea insasi, fiindca ii este greata de ceea ce este, de ceea ce a facut, insusi comportamentul ei este traumatizant. Nici ea nu intelege de ce se intampla ce se intampla, de ce simte aceasta stare de nervi, de furie si de ce nu reuseste, DE UNA SINGURA, sa se controleze si sa spuna "STOP" la momentul potrivit. Repet, cauzele pot fi diverse si chiar multiple, in cazul unei singure persoane.

Ce ar trebui sa facem cu aceste mame? Cu aceste mame, nu cu alea care pocnesc si nu simt nicio remuscare, care considera ca e normal ce se intampla? Ar trebui sa le facem una cu pamantul? Sunt mame rele? Sunt persoane pe care ar trebui sa le excomunicam?

Mie mi-a fost si inca imi este greu sa inteleg de ce Dariei ii place, de exemplu, sa strice, sa distruga diverse lucruri, ale ei sau ale altora. Dar lucrez in acest sens, spre intelegerea acestor lucruri, spre acceptarea lor ca atare.

Analizand ce se intampla cu mine in momentele de furie, analizand cum ma simt dupa - ca dracu' e putin spus, inteleg ca nu pot da sfaturi. Cum a spus si doamna psiholog, "toti suntem experti in problemele altora". Insa eu aleg sa nu dau sfaturi, tocmai fiindca inteleg ca este vorba despre cauze particulare, "mulate" dupa individ.

Deocamdata, dupa cele 4 sedinte de terapie de pana acum, am stabilit ca furia mea, nervii mei, agresivitatea mea nu sunt de natura patologica, nu vin din copilarie - adica nu sunt abuzatul transformat in abuzator. Dar ieri, auzind-o si pe mama mea, la telefon, spunandu-mi ca "trebuie sa...", mi-a venit sa-i urlu: "dar de ce, atunci cand eram copil, si vedeai ca ala mic (fratele meu) o incaseaza rau de la mine, nu mi-ai zis nimic? De ce nu ai incercat sa discuti cu mine, sa-mi arati ca exista si alta cale de solutionare a nervilor, nu numai lovind?" Ca eu nu-mi aduc aminte sa-mi fi atras vreodata atentia asupra acestui lucru. Nici ea si nici tatal meu.

Eu nu neg ca lovitul copilului este o problema. Insa nici stigmatizarea unei femei care nici ea nu intelege ce se intampla cu ea nu foloseste la nimic. Plus ca putini oameni sunt capabili sa aleaga cuvintele potrivite pentru a exprima... chiar si o acuza. Una este sa ii spui unui om, urland: "esti un incompetent, ai facut un kkt de proiect!" si alta este sa ii spui, calm, dar ferm: "ai fi putut sa depui mai mult efort spre realizarea acestui proiect, asa cum este el acum, nu iti face cinste". Sper ca sesizati diferenta.

Edit: nici trasul de par/de urechi/zgaltaitul/imbrancitul nu sunt OK. Pot parea mai putin nocive decat lovitul, dar nu sunt. Copilul se poate dezechilibra si pocni cu capul de cine stie stie, poate cadea si se poate lovi asa cum nu credeati ca se poate intampla.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Aalina spune:

O sa imi scriu parerea, ca pana la urma aici asta facem. E un forum de discutii.

De cate ori se discuta o problema, de orice natura ar fi ea pe mine ma ajuta sa vad cum au facut/cum fac alte persoane, cum vad problema/cum gandesc.

Nu stiu ce a asteptat fiecare de la acest forum.

Pe mine parerile altora m-au ajutat. Si cum nu pot sa scriu decat din experienta mea, pana acum asa mi-am construit postarile: eu am facut, copii mei au facut/au reactionat, eu am citit, eu am aflat etc.

E drept ca in clipa asta is un pic blocata si nu pricep nimic.

Vreau doar sa le multumesc celor care si-au spus experientele pe acest subiect de-a lungul timpului, din care eu am avut de multe ori de invatat.

Initial nu am inteles nevoia Andrei de pauza si chiar am dorit sa o incurajez sa revina, postarile ei fiind atat de pline de daruire de fiecare data. Acum insa ma gandesc ca fata o fi avand dreptate.

Selene_Bunny spune:

Inca ceva:

De multe ori, chiar familia si prietenii contribuie la perpetuarea situatiei. Pentru ca familia si prietenii - bine intentionati, nu zic ca nu - ii spun mamei-problema: "o sa reusesti sa te stapanesti, esti o persoana puternica, o sa poti sa te descurci singura". Ei au o anumita imagine despre mama-problema si nu le vine sa creada ca aceasta chiar are nevoie de ajutor. De aceea, cand situatia continua, cand starea de tensiune revine si IAR ea nu reuseste sa-i faca fatza, reactia lor este: "cum, chiar asa de grava este problema, chiar ai nevoie de ajutor, de psiholog? Tu, la psiholog?"

Da, chiar asa de grava este problema, chiar asa de mare nevoie este de interventia unui specialist.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

roxanaz spune:

Selene, eu sunt una dintre persoanele care apreciez acest curent la DC. adica cel non violenta. si nu partea agresiva, ci cea care deschide ochii. pentru ca, orice ar fi NU este ok sa lovesti un copil, nici sa tipi la el, nici sa il agresezi verbal. daca tie DC-ul nu iti este de ajutor, stiu cateva persoane carora le este, si inca mult. si mai cred ca nimeni nu a minimalizat ajutorul de specialitate... dimpotriva, el este esential!

Selene_Bunny spune:

Aalina, intamplarea face ca pe DC sa se discute si probleme bulversante, rascolitoare, dincolo de cotidianul vietii de mamica, cu bucuriile si necazurile ei.

Doua dintre acestea sunt:

- abuzul sexual - initiatoare a dezbaterii, Miss Parker, si ea abuzata sexual in copilarie
- "copilul captiv" - initiatoare a dezbaterii, conchita, un "copil captiv"

Niciuna dintre aceste doua fete nu mai scrie pe DC.

In plus, eu discutam despre O ANUME problema, nu despre totalitatea sfaturilor de pe DC. Si pe mine m-a ajutat f. mult DC-ul si ii multumesc pentru asta. Insa, atunci cand apar ANUMITE probleme, se schimba treaba.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Selene_Bunny spune:

Ajutorul inseamna: "cred ca gresesti lovind copilul, sfatul unui specialist te-ar ajuta".
Ne-ajutorul inseamna: "uita-te la mine, eu reusesc sa fiu calma in permanenta, tu cum de nu reusesti??? Esti o mama execrabila!"

Acum e mai clar?

Mie, cand m-am simtit "la pamant" si am deschis subiect la "Cabinetul PSI", mi s-a spus ca sunt "lenesa, plictisita si incapatanata". Si altele. MIE nu-mi deschizi ochii asa, din contra, imi apari ca o persoana lipsita de orice capacitate de intelegere si de empatizare.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

miereamara spune:

Selene draga pe mine DC-ul m-a ajutat sa invat sa imi controlez pornirile, am citit mii de subiecte pe tema asta, unele mai calme, altele mai virulente, toate au in comun curentul non violenta impotriva copiilor, asa cum spune si Roxana.

Eu am fost un copil batut groaznic de mama, ma batea atat de rau (peste fata mai ales) incat uneori imi invinetea fata. Sunt atat de virulenta in privinta subiectului asta tocmai pt ca stiu ce urmari groaznice poate avea genul asta de abuz in copilarie, mie mi-a luat ani de zile sa trec peste, am nimerit intr-o relatie abuziva pe la 20 de ani,(avand in spate experienta din copilarie, si mi s-a parut normala. Cum as putea sa am pic de intelegere pentru astfel de parinti? Asta vreti pt fetele voastre? o relatie in care sa isi ia palme si sa considere ca e normal? sau pentru baieti o relatie in care sa-si corecteze sotia cand si cand cu o palma dupa ceafa?

In plus pe tine subiectul de pe Dc te-a facut sa ceri ajutor specializat! Asta e ceva absolut minunat! Sunt foarte bucuroasa ca te-ai mobilizat si ai facut asta. Pentru tine, pentru Daria, e o sansa minunata.

Mi-am pierdut firea de multe ori cu Aidan, dar m-am oprit la timp tocmai din cauza subiectelor citite aici pe DC.
Persoanele care povestesc din experienta lor o fac tocmai pentru a impartasi mai mult, de a arata ca se poate si fara violenta.

Eu sunt foarte satisfacuta si multumita daca in urma posturilor mele am reusit sa fac o mamica sa-si puna copilul in scaunul de masina, sau sa nu-l mai lase sa planga noaptea sau sa se gandeasca de doua ori inainte sa il loveasca, chiar cu riscul de a fi injurata de alte zece.

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank">Baby Gator and 5+

Selene_Bunny spune:

miere, eu vorbeam despre mamele care CONSTIENTIZEAZA, chiar daca nu imediat, ca exista, intr-adevar, o problema. Despre mamele care au mustrari de constiinta dupa ce se dezlantuie si lovesc. Despre mamele care simt ca, in sufletul lor, se casca un hau care le inghite si care nu stiu ce sa faca, sa fuga, sa-si puna capat zilelor...

Nu despre mamele pe care nu le deranjeaza si care se culca pe-o ureche dupa.

In cazul tau, exista o explicatie, trecutul tau abuziv. La fel ca in cazul Porumbitei.

Edit: mie mai multa lume mi-a spus ca agresivitatea vine si din cauza stresului. Stau prea mult in casa, nu ies aproape nicaieri, nu ma duc de una singura aproape nicaieri (eventual la Posta si la banca, sa platesc facturi), nu socializez, in viata reala, cu nimeni. Plus problemele financiare, care inca sunt prezente, doar ca nu ma mai gandesc la ele acum.

Insa nu sunt de acord cu asta.

alinuk mi-a spus odata, pe YM, ca nu este vina mea ca rabufnesc asa, ca undeva este o cauza care nu tine de mine.

Nici cu asta nu sunt de acord.



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii