De ce e atat de nociv co-sleeping_ul?
Raspunsuri - Pagina 15
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nemora uite gandirile astea duse la extrem ca ale tale, nu le inteleg. |
Era o ironie, am crezut ca a fost clar.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
alex_andra spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Luna1
Nu stiu pentru ca nu am incercat. Prima mea tabara cu dormit peste noapte a fost la 14 ani, deja eram mare, doream intimitate, ma inchideam in camera mea etc. Dar si atunci adormeam cumva....cu teama, adica citeam pana picam de somn, sau ascultam muzica pana picam, nu pot zice ca "stiam" sa ma pun in pat si sa adorm cu lumina stinsa. Mai e un lucru care nu stiu daca a fost tocmai ok cu dormitul asta cu cineva si relatia in sine cu mama: am fost cu mama ca doua siameze, mergeam la ea la servici dupa scoala si stateam ca lipita de ea. In mod ideal era superb, vorbeam toate alea, nu prea aveam secrete fata de ea eram foarte atatsata. Insa mai tarziu, la maturizare desi m-am comportat normal, totusi simtirile mele erau...poate nenaturale, abia pe la 25 ani am simtit nevoia desprinderii, daca nu eram cu mama simteam o tristete sfasietoare. Pe la 19 ani am fost in Germania pentru 6 luni si plangeam zilnic de dorul ei. Nu al iubitului lasat in urma, nu a altcuiva, ci de dorul ei. Nu stiu daca asta are legatura (numai) cu dormitul, insa mi-as dori ca ai mei copii sa nu simta tristetea asta asa cum am simtit-o eu. |
NU stiu daca are sau nu legatura cu dormitul, dar uite, si eu am fost la fel cu mama.
Mereu lipita de ea, la un moment dat, cand aveam vreo 19 ani, s-au mutat parintii mei si am ramas singura cu fratele meu...singuri, intr-un apartament cu 3 camere.
Pentru fratele meu si prietenii lui acest lucru era ideal, fara parinti acasa ,sa faci ce vrei:)
dar eu nu si nu:)
Seara, imi luam pijamalele si ma duceam sa stau la ei, dormeam in alta camera, dar mi-era drag de ei, sa ma culc cu ei seara si sa ma trezesc cu ei dimineata.
Cand plecam undeva, la mare, la munte, nu conteaza, o sunam zilnic, de 2-3 ori.
Acum, mare fiind, cand am inceput serviciul, o sunam in fiecare dimineata, la cafea si vorbeam cate juma de ora.
In 2007 mi-am cumparat un apartament, iar la jumatate de an, pe acelasi palier cu ea s-a pus in vanzare un alt apartament.
Am facut efoturi criminale si l-am cumparat si pe celalat, numai ca sa fiu mai aproape de ea.
Si acum, stam in apartamente diferite, dar despartite de 3 metri si mi se pare ideal sa o am atat de aproape.
deci, dragostea asta puternica, legatura mama-fiica, la noi nu a avut legatura cu dormitul impreuna, pentru ca noi nu l-am practicat decat din cand in cand.
Pur si simplu, ne iubim
bird70 spune:
Si eu locuiesc la 5 minute de parintii mei, am facut eforturi sa-i aduc aici, ne vedem zilnic sunt implicati in viata noastra, etc. Dar nu am avut probleme sa ma mut de acasa la 18 ani, sa plec din tara, etc. Iubirea este minunata dar important e unde e dragoste si unde e dependenta.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
ali spune:
[Eu cu siguranta voi culca copilul separat de noi si vreau sa fac lucrul asta de cand este mititel!
[/quote]
Stii cum se zice ca planurile de acasa nu se potrivesc cu cele de la piata.
Asa am zis si eu ca o sa doarma copilul meu singur... bla, bla.Si a dormit pana la aproape 9 luni.De pe la 7 luni a inceput noaptea cu trezirile din ora in ora.Am zis ca-i ies dintisorii si ca trebuie sa rezist.I-au iesit dintisorii (primii doi) si el continua cu trezirile.Asa ca de pe la 9 luni am cedat fizic si l-am luat langa mine in pat. Macar sa nu ma tot ridic din pat si sa-l ridic si pe el de la caldurica sa-l iau in brate. Abia pe la 1,8 ani i s-a linistit somnul.
Acum are 2,9 ani si inca dormim impreuna dar pot sa spun ca pe cat ii place lui sa doarma cu mine pe atat imi place si mie.
Ma relaxez cand il vad ce linsitit doarme langa mine si in cazul in care viseaza urat si plange in somn e suficient sa pun mana pe obrazul lui si sa-i vorbesc si se linisteste.
Eu cred ca sunt diferiti copiii.Unii sunt mai sensibili, cum e cazul feciorasului meu,si atunci au alte nevoi fata de altii.Daca atunci cand are nevoie de mine nu raspund cum isi doreste el atunci cand?
ali
Mama fericita de Andrei
Victoria_mami spune:
Luna, ziceai de dormitul singura ca dormeai cu frica. Sora mea si cu mine la inceput dormeam cu mama. Apoi doar noi doua in pat. La 14 ani m-am mutat cu bunicii mei care aveau grija de o matusa a bunicului. Am dormit cu bunica. Apoi, cand matusa bunicului a murit, eu m-am mutat in camera ei si dormeam in patul in care ea a murit, fara nici o frica, la 15 ani! Deci, dormitul intotdeauna cu cineva nu m-a facut deloc o fricoasa.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 
22.05.2008
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
cleo78 spune:
si la noi e co sleeping. Evolutia a fost asa:
- pana la 9 luni, in aceeasi camera, fetita in patutul ei; cel mai simplu pt mine ca alaptam
-pe la 10 luni am mutat-o in camera ei
-la 2 ani au inceput night terrors. Se trezeste si urla de am avut nopti de nu o puteam linisti. Faceam naveta-a mai fost si cazl de boala si sa o veghez; e greu cu job si sa fac naveta intre camere...eram chiaunita, si ne-am mutat in aceeasi camera
-face 3 ani in curand, o adormim, o mutam inpatutul ei sau semuta singura;noi ne intoarcem la treburilenoastre, si la 11-12 ne culcam si noi in patul mare, ea in patutul mic, in aceeasi camera. Deseori se muta in somn din patul ei in patul nostru, si invers.
Asta a fost varianta gasita de noi.
Didididi spune:
Asta cu dependenta, cred ca tine de copil, de structura lui sufleteasca. Eu am dormit cu mama si sora pana pe la 10 ani, apoi numai cu sora pana la 18 ani cand am luat la facultate. Apoi in camin, unde nu dormeam cu cineva in pat, dar cu alte suflete in camera. Apoi cu sot. Nu am dormit singura decat rar, dar nu am nicio treaba sa raman singura in casa, daramite in pat. In schimb sora mea s-a vindecat de frica de a dormi singura la 35 ani, cand sotul mai pleca cu servicul si tb sa stea singura.
Sau sotul, care nu a dormit cu parintii niciodata, iar pe la 4 ani l-au mutat cu fratele mai mic in camera separata. Nu suporta sa stea singur in casa seara.
Cu copilul am procedat cum ne a fost mai bine la toti 3. Pana la 6 luni a dormit in patut. Apoi am plecat la serviciu si a trebuit sa impart somnul cu sotul. Eu dormeam prima 1/2 noapte, sotul cealalta. Tot el l-a luat si in pat. Daca nu am fi facut asa nu am fi reusit sa ne descurcam la job niciunul (se scula de o gramada de ori peste noapte). Cand a rarit trezirile il trezeam pe sot sa stea cu copilul pana faceam laptele, apoi intr-un final nu s-a mai trezit deloc. Tot cu mine doarme.
Si acum imi vine sa rad cum spuneam eu inainte de a naste ca nu voi dormi niciodat cu copilul. Imi placea tare mult sa dorm cu sotul. Dar pana la urma trebuie sa gasesti calea de mijloc care satisface toata familia.
Didi si bb Mihail (22.08.2008)
nemora spune:
Di, 
asa ziceam si eu dar, socoteala de acasa...
nu stiu. mie pruncele mele mi se par extrem de sigure pe ele si foarte independente de noi.
http://cemaitraim.blogspot.com
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
miereamara spune:
Baietelul nostru desi a dormit/doarme cu noi/mine in pat (are 2.2 ani) este extrem de independent. A inceput gradinita la un an. Ma asteptam sa planga, sa se lipeasca de mine...de unde...din prima clipa s-a desprins extrem de sigur pe el si a inceput sa exploreze in jur. Pot sa numar pe degete diminetile in care a pus buza sa planga cand l-am lasat la gradinita. Este foarte afectuos si dragastos, atasat, dar in acelasi timp independent si dornic de explorare. Nu ii este teama de nimic.
Nu cred ca are legatura independenta/dependenta cu co-sleepingul, cel putin nu in cazul nostru.
Inca ceva...cand l-am dus la gradinita prima oara am lasat instructiuni precise, cum sa il adoarma, sa il legene in brate (asa cum faceam noi acasa la varsta respectiva). Haha...mi-au spus ca a venit ora somnului, l-au asezat in pat, s-a intors cu fundul in sus si a adormit profund in 2 minute. Acasa imi lua o ora de regula sa il adorm
.
www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank">Baby Gator and 
6+
gogosel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 Bun, si altceva decat sa stai cu copiii lipiti de tine, tu ce faci? Lucrezi ceva? Ca daca da, nu-i nimic rau, si eu fac acelasi lucru, ba din contra ma lipesc cat de mult si de des pot de copilul meu. Inclusiv sa-l "stric", adica il iau in mod deliberat in pat cu mine sa dormim la pranz sambata si duminica, chit ca el doarme bine si singurel. Copiii tai merg la gradinita? Eu cred ca pt sanatatea ta mintala mai tb sa ai si alte preocupari decat copiii tai, exclusiv copiii: un job, un hobby. Edit, ca vazui ca esti de-o profesie cu mine! Chiar, mai ai timp si de co-sleeping??? Colegii mei plecati prin Strainezia imi spun ca abia au timp sa rasufle, nici poveste de confesiuni cu pediatrii (ce Doamne pediatrii sunt aceia, ca si tu esti medic?), cu prietene, psiholoagi. Tu duci o viata mult prea relaxanta fata de ce am auzit eu! Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
bun, si daca ar fi avut si serviciul,ar fi fost ok co-sleepingul?
la tine e ok asta DOAR ca muncesti si pentru altcineva?
pentru ca nu inteleg ce legatura are faptul ca munca (uneori ca in sclavie) pentru altcineva iti da "mai mult drept" sa dormi cu copiii?!?
bun,nici eu nu "trudesc"pt un patron,deci nu am voie sa dorm cu fii-miu?ca nu stiam!
stau bine cu intelectul,chiar daca nu am serviciu.vezi,tu,serviciu poti avea pana la 70 de ani,insa anumite lucruri cu copiii nu le poti face la varsta aia!
eu o felicit pe cristina pt ca se ingrijeste de copiii si ca a decis ca in momentul de fata ei sunt prioritatea.nu ca alte mamici care fac copii doar |ca trebuie" si ii paseaza unuia si altuia,ele fiind "de cariera"!
cristina,daca voi va simtiti ok asa,dormind separat, si relatia ,chiar si cea intima,nu sufera...parerea mea e ca nu ai de ce sa iti faci griji.or sa doarma si singuri.
nu intelegeti gresit,nu sa doarma singuri pe la 7 ani!insa stiu un caz,ea este medic,si doarme cu fii-so in varsta de de 15 ani!
