De ce e atat de nociv co-sleeping_ul?

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Eu am dormit singura de cand ma stiu. Initial cu fratele meu in camera, in paturi diferite, apoi ne-am mutat la 4 camere si a avut fiecare camera lui. Asa mi s-a parut normal. Cateodata mergeam la bunica mea peste noapte in weekend si ea il trimitea pe bunicul meu sa doarma pe canapea in sufragerie sa dormim noi impreuna. Sincer, desi o iubeam pe bunica-mea la nebunie si in timpul zilei eram lipita de ea, nu imi placea sa dorm cu ea pentru ca ma deranja ca se misca si ma trezeam, nu eram obisnuita sa se miste cineva langa mine. Ma trezeam dimineata obosita. In final m-am oferit sa dorm eu pe canapea si am reusit sa dorm bine cand stateam la ea.

Copiii mei au dormit de la inceput in patuturile lor, initial patutul lipit de patul nostru sa vedem copilul tot timpul si sa putem sa ii punem suzeta sau sa il mangaiem fara sa ne sculam din pat. Pe la 6 luni am mutat patutul in celalalt colt de camera sa ne vada copilul daca se trezea noaptea dar nu ne repezeam la primul zgomot. Dupa un an au dormit in camerele lor. Eu nu am avut probleme cu adormitul copiilor pentru ca i-am invatat sa doarma singuri. Cred ca a adormi este ceva ce trebuie invatat ca si mersul sau ca si tinutul furculitei. A adormi copiii este pentru mine echivalent cu a hrani copilul in gura sau ai imbraca la varste cand sunt perfect capabili sa faca asta. Cred ca exista riscul sa devina copilul nesigur pe el, sa creada ca nu poate sa faca anumite lucruri fara ajutor, etc. Copiii mei au rutina de seara, cu dus, spalat pe dinti si culcat. Cand erau mici sotul meu le citea o poveste, acum mai stau in pat si citesc cateodata sau se culca direct. Nu a trebuit sa stau cu copiii niciodata sa-i adorm, sau sa-i plimb in brate prin casa, etc. Copiii sunt perfect capabili sa adorma singuri daca li se da voie sa invete cum sa o faca. Nu sunt de acord cu lasatul copiilor sa planga in patut, nu am facut asta niciodata. Sa nu spuneti ca am avut copii cuminti sau ceva de genul asta pentru ca nu e cazul. Am o prietena care inca doarme cu fiica-sa de 10 ani si sotul in alta camera. Daca vrea sa stea si ea cu sotul seara trebuie intai sa adoarma fata, evident ca de multe ori adoarme si ea ca e obosita de la munca. Si imi zice mie ca ce norocoasa sunt ca ale mele se baga in pijama, isi spala dintii si se duc singure la culcare.

La scoala fetelor mele, parte din program este o excursie in fiecare an. In clasa a 3-a incep sa stea peste noapte, primul an doar o noapte, apoi 2 nopti in clasa a 4-a si ajung la 4 nopti in anii mai mari. Face parte din programa si e obligatoriu. Fiecare excursie are scop educativ, de exemplu anul asta in clasa a 4-a merg la o ferma si hranesc animalele si invata despre animale si cum functioneaza ferma, etc. Mentionez ca fiica-mea are 8,5 ani in clasa a 4-a si a avut 7,5 ani anul trecut cand a stat prima data peste noapte in excursie cu scoala. Ma gandesc ca pentru un copil obisnuit sa doarma cu mama lui un astfel de program ar fi exclus si nu ar putea participa.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Bird, intr-o familie unde se creeaza un atasament sanatos, nu prea se ajunge la 8 ani sa doarma cu mama si cu tata,eventual ocazional: a visat urat, are febra mare etc.

A adormi copilul inseamna exact asta: ritualul de culcare (baie, dinti etc), citit poveste sau stat un pic langa el.
Fata mea e mare, zicem doar noapte buna, cel mic (3 ani jumate) are nevoie sa stea cu el cineva pana adoarme, fara sa zica nimic, sa simta o prezenta iubitoare:), in general, in cca 5 minute e in lumea viselor, si cere singur la somn, intre 8 si 9 seara, uneori un picut mai devreme. Exista si situatii cand adoarme singur pe unde apuca;)), fara sa ceara la nani, ne trezim ca nu i se mai aude glasciorul:)dar astea sunt mici exceptii amuzante.

Iar astia doi sunt copii care au dormit cu parintii in bebelusenie pana cand au vrut ei, deci scenariile astea sumbre nu se aplica, nu mai inspaimantati mamicile degeaba.....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Sabina, multumesc. Chiar imi imaginam ca Victoria se muta din patu' meu in patu' sotului ei direct, fara intermedieri Chiar ma intreb cat o mai dura pana vrea ea sa doarma singura. Probabil urmatorul an si 4 luni sigur vom mai imparti patul si dup'aia o sa fac nopti albe, ca nu o sa mai pot eu dormi fara ea

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Si eu sint de acord cu ce a spus Sabina. Copiii mei dorm singuri de pe la 3 ani asa, vin la noi doar daca sint bolnavi, au visat urit sau pur si simplu simt nevoia. Da, am facut cum au vrut ei pina pe la 3, s-au dus fiecare in paturile lor. Si da, acolo unde totul a decurs natural, fara fortari nici intr-un sens, nici in altul, desprinderea se face tot natural. Eu nu o vad pe Agata acum dorind sa doarma cu mama sau cu tata, dar nici nu o refuz daca asta doreste, cine stie din ce motiv.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Copiii mei au dormit de la inceput in patuturile lor, initial patutul lipit de patul nostru sa vedem copilul tot timpul si sa putem sa ii punem suzeta sau sa il mangaiem fara sa ne sculam din pat. Pe la 6 luni am mutat patutul in celalalt colt de camera sa ne vada copilul daca se trezea noaptea dar nu ne repezeam la primul zgomot. Dupa un an au dormit in camerele lor. Eu nu am avut probleme cu adormitul copiilor pentru ca i-am invatat sa doarma singuri. Cred ca a adormi este ceva ce trebuie invatat ca si mersul sau ca si tinutul furculitei. A adormi copiii este pentru mine echivalent cu a hrani copilul in gura sau ai imbraca la varste cand sunt perfect capabili sa faca asta. Cred ca exista riscul sa devina copilul nesigur pe el, sa creada ca nu poate sa faca anumite lucruri fara ajutor, etc. Copiii mei au rutina de seara, cu dus, spalat pe dinti si culcat. Cand erau mici sotul meu le citea o poveste, acum mai stau in pat si citesc cateodata sau se culca direct. Nu a trebuit sa stau cu copiii niciodata sa-i adorm, sau sa-i plimb in brate prin casa, etc. Copiii sunt perfect capabili sa adorma singuri daca li se da voie sa invete cum sa o faca. Nu sunt de acord cu lasatul copiilor sa planga in patut, nu am facut asta niciodata. Sa nu spuneti ca am avut copii cuminti sau ceva de genul asta pentru ca nu e cazul. Am o prietena care inca doarme cu fiica-sa de 10 ani si sotul in alta camera. Daca vrea sa stea si ea cu sotul seara trebuie intai sa adoarma fata, evident ca de multe ori adoarme si ea ca e obosita de la munca. Si imi zice mie ca ce norocoasa sunt ca ale mele se baga in pijama, isi spala dintii si se duc singure la culcare.



Bird, nu as vrea sa te superi pe mine, dar citind ceea ce ai scris, imi vine sa te intreb, da... si? Asa ai facut tu, eu am facut altfel, nu te consider nici pe tine norocoasa, nici pe mine ne... nici pe tine o mama care a stiut dom'le sa-si invete copiii sa faca de toate, nici pe mine ca pe cineva care nu a stiut.

Ma gindesc ca e pur si simplu chestie de alegere si de simtire. Fiecare dintre noi am facut cum am simtit, incercind sa le fie cit mai bine copiilor si, daca se poate, si noua, parintilor. Uite, ca eu nu am facut ca tine, si am fete de 6 si de 10 ani si chiar si baiatul de 3 care stiu sa faca tot ce fac ale tale... Si?

Eu nu stiu situatia de la cunostinta ta cu fata de 10 ani si pina nu o stiu, nu vreau sa spun vai, saraca, nu si-a invatat copila sa adoarma singura si acum sufera... ca poate nu sufera, ca poate pur si simplu asa e la ei acasa. Si daca sufera, tot ei trebuie sa rezolve situaita, mie nu mi-ar placea ca cineva care stie situatia noastra de acasa sa se duca pe un forum si sa spuna ceva... Sincer!

Daca nu s-a produs desprinderea singura intre ele, cauza trebuie cautata mai departe de dormitul impreuna, eu asa cred...

Un pic asa ma simt iritata... Eu stiu exact ce am facut pentru copiii mei si stiu ca a fost bine asa cum am facut. Nu ma afecteaza ceea ce se scrie, dar parca prea sint categorice mamele care 'si-au invatat' si asta cit mai repede copiii sa adoarma singuri sau sa faca nu stiu ce singuri, de parca scopul nostru din momentul in care avem copii este cum sa reusim sa-i invatam mai repede.

Si eu as putea sa vin sa spun ca uite, mie nu-mi place sa-i invat eu, mie imi place sa invete singuri, in ritmul lor si al nevoilor lor. Nu cred ca exista vreun copil care sa vrea sa doarma singur, in intuneric de la citeva luni. Ca a fost invatat asa, e una, daca ca e isi doreste asta e altceva. Ritualuri de culcare sint si intr-un caz si in altul, ca eu cred ca si cei care dorm cu parintii se spala pe dinti si se imbraca in pijamale, poate chiar singuri.

Si pot sa spun ca, desi mai greu, invata si invata bine copiii nostri, unii mai incet, altii mai repede, in functie de felul lor de a fi si de a simti, de a-si trai viata.

Desi am fost suta la suta linga ei, linga fiecare dintre ei atit cit au avut nevoie de mine si inca mai sint, tot cind au nevoie, desprinderile si invatarile au avut loc in mod firesc, au venit de la sine, chiar daca a luat mai mult timp decit daca 'i-as fi invatat'. Desi alaptati mult timp, s-au intarcat aproape singuri, desi am dormit linga ei, cu ei, fara ei, cum au dorit, totusi s-au dus singuri si in patul lor, pe care l-au avut de la inceput... Dar in mod diferit, si ca timp si ca manifestare.

Nu i-am invatat practic sa faca nimic, nici sa doarma, nici sa manince, nici sa bea apa... sint de acord cu invatatul acolo unde vezi ca sint probleme de motricitate, de coordonare...

Au adormit cum si unde au vrut, au mincat exact cum au vrut, cu mina (stiu ca sint mame care nu suporta asta si le respect dorinta sa-si vada copiii de mici mincind frumos si unde trebuie, pentru ca pentru ele conteaza, pentru mine nu...), cu lingura, au mincat si ciorba cu furculita, ia mama si maninca, te vei convinge singur ca nu poti... si totui observ ca maninca si ca niste domnisoare... daca vor. Si uite, ca dorm si singure...

Si nu stiu cum e mai usor, sa respecti ritmul copilului si nevoile sale si sa-ti ia trei sau patru ani sa adoarma singur si sa doarma tot singur, fara nici o trezire noaptea sau sa-ti ia o luna si gata, ai copii invatati?

Asa ca, eu spun ca subiectele de acest fel au rost daca se invata ceva din ele, dar ca sa punem mereu si mereu la punct cu metodele noastre pe altii care au folosit alte metode, eu una nu le mai vad rostul...

Repet, daca un copil de 10 ani nu se duce intr-o tabara cu copii de virsta lui si vrea acasa, cu mama, s-ar putea sa fie o problema, dar nu vine numai de la dormitul cu mama... trebuie mers un pic mai departe daca vrem chiar sa gasim neaparat o cauza. Dar poate nu e nici o problema, poate pur si simplu el va fi pregatit sa faca asta la 11 ani si atit. Nu as cataloga niciodata un copil care nu e pregatit sa zboare singur la o virsta atit de frageda, mai vine un an si inca unul... important este sa se mearga pe calea desprinderii, nu a crearii de dependente bolnavicioase.

Daca e asa (ca nu pot sa stiu la fiecare cum e), atunci eu pot sa garantez ca nici alaptatul pina mai tirziu, nici statul acasa dupa ala al copiilor si nici dormitul cind singur, cind cu parintii, nu duce la copii dependenti de parinti. E doar o desprindere mai lenta, dar fireasca si benefica pentru dezvoltarea copilului.

Nu spun ca e parerea mea, pentru ca eu stiu sigur ca asta-i adevarul! Na!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

de ce e atat de nociv dormitul impreuna cu copilul?
in afara de multile voci auzite de tine, cristinuk, nimeni nu a demonstrat contrariul.
dormitul impreuna cu copiii nu poate fi nociv, daca mediul din jur nu e nociv.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Eu nu am zis ca co-sleepingul e nociv, am spus ca exista riscul sa se ajunga la situatii in care copilul devine foarte nesigur si incapabil sa adoarma singur. Sigur ca un copil atasat sanatos se va desprinde firesc la un moment dat de patul parintilor, dar cati copii sunt atasati sanatos de parintii lor?

Uite exemplul asta, mie mi se pare foarte reprezentativ. Un copil de 12 ani care se incapataneaza sa stea treaz chiar si 2 ore in pat ca sa se asigure ca fratele de 21 de ani sau mama nu pleaca din pat. Evident ca exista probleme mult mai mari decat co-sleepingul aici. Eu nu inteleg cum convingi cu barbat de 21 de ani sa adoarma sora de 12 ani , sau cum familia justifica faptul ca un copil in prag de adolescenta are nevoie sa fie adormit.

Citat:
citat din mesajul lui Luna1
Eu am dormit cu mama/fratele pana pe la 12 ani, sincer am fost afectata din punctul asta de vedere, somnul meu era mereu iepureste sa nu plece cine dormea cu mine, normal si mama si frate-miu (mai mare cu 9 ani) vroiau sa ma adoarma si sa plece, dar nu tinea, stateam treaza si cate doua ore desi imi picau ochii in gura de somn.


Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristinuk@ spune:

buna dimineatza imi place sa citesc raspunsurile voastre indiferent de optiuni nu prea am timp sa stau la discutii asa cum mi as dori

stim cu totii ca fiecare individ e diferit d aia nici nu ma sperie povestile astea cu dormitul pana la 18 ani exista o limita la fiecare unde e depasita e clar ca e ceva in neregula

m am adaptat situatiei nevoia mea de a stii ce se intampla in timpul somnului cu ei a fost mai mare la inceput cand se intampla sa vomite noaptea surplusul de lapte eram ingrozita de moartea subita

nu au fost decat putine nopti chinuitoare cel putin cu fata nu mi amintesc de nici o noapte
la baiat erau treziri dese mancat si dormit vomitat schimbat

fetita cred ca ar fi dormit si intr un cosh de rufe singura (la inceput)

baiatul nu se linistea decat in bratele mele sau ale lu tata su mult timp adormea pe el cat eu ma ocupam de fetita

de ce sa mint ca mi place sa dorm cu ei sa se ghemuiasca la mine in brate acu se "lupta" pentru locul de langa mine
ma topesc cand imi zic "noapte buna mamy" ma pupa si isi iau pozitia de nani
patutul de bebe a stat vro doi ani in camera noastra dar nici unu nu l a suferit nici macar sa se joace in el ziua asa ca l am donat fiindca ocupa spatiu degeaba



revin

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Eu nu am zis ca co-sleepingul e nociv, am spus ca exista riscul sa se ajunga la situatii in care copilul devine foarte nesigur si incapabil sa adoarma singur. Sigur ca un copil atasat sanatos se va desprinde firesc la un moment dat de patul parintilor, dar cati copii sunt atasati sanatos de parintii lor?

Uite exemplul asta, mie mi se pare foarte reprezentativ. Un copil de 12 ani care se incapataneaza sa stea treaz chiar si 2 ore in pat ca sa se asigure ca fratele de 21 de ani sau mama nu pleaca din pat. Evident ca exista probleme mult mai mari decat co-sleepingul aici. Eu nu inteleg cum convingi cu barbat de 21 de ani sa adoarma sora de 12 ani , sau cum familia justifica faptul ca un copil in prag de adolescenta are nevoie sa fie adormit.
Citat:
citat din mesajul lui Luna1
Eu am dormit cu mama/fratele pana pe la 12 ani, sincer am fost afectata din punctul asta de vedere, somnul meu era mereu iepureste sa nu plece cine dormea cu mine, normal si mama si frate-miu (mai mare cu 9 ani) vroiau sa ma adoarma si sa plece, dar nu tinea, stateam treaza si cate doua ore desi imi picau ochii in gura de somn.


Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper




Eu nu cred ca e neaparat ceva in neregula.
Eu am dormit cu bunica pana la 10 ani.
Asa era "impartirea pe camere" .
Dar ... la 10 ani am decretat ca vreau sa dorm singura si m-am mutat in sufragerie. Abia la 12 ani am avut camera mea (s-au mutat ai mei in apartament mai mare).
Pentru mine pur si simplu asa a fost, abia la 10 ani am vrut sa dorm singura. Si pot pricepe ca pentru unii e mai devreme, pentru altii mai tarziu.
Si apropos n-am avut probleme cu taberele - am fost in tabara la 7 ani si am dormit bine-merci acolo.
Mie personal nu mi se pare in neregula nici sa dormi singur in camera, nici in aceeasi camera cu parintii, mi se pare ok oricum, atata vreme cat copilul se simte bine asa.
O alta chestie este ca eu n-am avut "jucarie de dormit" dar sora mea a dormit cu o paturica multa vreme (cred ca pana pe la 12 ani sau ceva de gen). Nu putea dormi daca n-avea paturica aia.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

La noi fiica mea a dormit singura pana la 1 an. Atunci am fost in excursie, asa era camera ca trebuia sa doarma cu mine, si de atunci cativa ani buni n-am mai scos-o din patul meu:)
Dar cand era vorba sa plec pt cateva zile din oras fara ea, dormea lejer singura. Doar cand eram in zona, atunci a vrut in patul meu. Acum mai are obiceiul sa vina in zori langa mine sa se incalzeasca un pic:)

Din punctul meu de vedere nu e nociv sa dormi cu copilul. In general asta e doar o nevoie de alint al copilului. Unii copii vor, altii nu vor. Unii parinti accepta, altii nu accepta.
Mi se pare insa de prost gust sa critici pe cineva daca doarme/nu doarme cu copilul.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Mergi la inceput