De ce e atat de nociv co-sleeping_ul?

Luna1 spune:

In jur de 3 ani s-au mutat in patul lor din proprie initiativa sau au fost incurajati de voi? Nu intreb cu ironie, ci eu fiind copil nu m-am mutat din patul fratelui/parintilor decat pe la 12 ani.

Cosmin a fost incurajat pe la 4 ani. Daca nu o faceam sunt ferm convinsa ca ar fi dormit si acum cu noi, la 10 ani. Iar cea mica vine la noi in pat pe la 2-3 noaptea dar noi am incercat, chiar si cand o luam cu noi in pat cand era mai mica, sa o culcam initial in patut/patul ei chiar daca ateriza la noi in pat ulterior. Astfel ca s-a obisnuit cu ideea ca are patul ei, dar daca doreste poate sa vina la noi in pat, nu o alunga nimeni.

alex_andra spune:

Luna, si noi o culcam pe a noastra in patul ei, dar, spre dimineata, isi cere dreptul de a dormi cu noi:)

Problema mea cea mare, nu e ca vrea cu noi, ca mie mi-e drag de nu mai pot sa o simt langa mine, dar ii e lene sa vina singura si ne striga sa o aducem noi, in brate

Luna1 spune:

Am trecut si noi prin asta cu caratul in brate de la ea din camera pana la noi in pat. Plus ca saream ca nebuna cand o auzeam maraind de frica sa nu cada pe scari (scarile sunt la mijloc intre dormitorul ei si al nostru). Asta pana cand ne-am trezit cu ea in patul nostru, nici n-am simtit cand a venit. Si de atunci (acum vreo 6 luni s-a intamplat asta) vine singurica, pe intuneric, tiptil tiptil.

Cel mai amuzant e cand mai are vreun "accident" noaptea si face pipi pe ea, vine la mine si nu se urca in pat, imi zice "mami I have wet pyjamas", asa ca o schimb si apoi ne bagam in pat lipite ca siamezele.

Iar dimineata ritualul e sa fuga la frate-su in pat sa-l scoale si pe el. Intra la el in camera si o aud cum ii zice "it's time to wake up Cosiiiii!" cu asa o medolicitate ca nu o poate refuza nimeni. Asa ca stau amandoi la el in pat. Uneori se dragalesc, alteori se bat.

Alinutza1979 spune:

Ma bag si eu in seama cu toate ca nu am copii dar parintii mei la fel au procedat!
In '79 cand m-am nascut eu nu se dadea caldura si mama dormea cu mine sa ma inveleasca sa ma cocolosasca!
Probabil in unele nopti mai "fugea" pe la tata in camera de alaturi insa niciodata nu m-am trezit fara ea!
Am dormit cu mama pana la 16 ani! Pe la 10 ani au incercat sa ma culce singura, n-a fost chip! Mi-au facut camera de tineret, cu mobila noua, aparatura (imi facuse tata o lampita speciala cu luminita mai slaba nu se gasea lampa de veghe atunci)...nimic! Toata ziua stateam in camera, totul bine si frumos seara scandal --- pana nu venea mama sa doarma cu mine nu ma potoleam!

La 16 ani m-am indragostit prima data iar atunci am gonit-o!
Saraca mama! 16 ani cu mine apoi brusc cu tata --- se plangea ca sforaie, ca transpira

Eu cu siguranta voi culca copilul separat de noi si vreau sa fac lucrul asta de cand este mititel!

blackgirl0 spune:

Asta ai spus-o ca si samanta de scandal pt viitoarele discutii? Ai citit atenta discutiile pana acum? Din experienta, toate preconceptiile si prejudecatile despre copii le vei arunca pe geam in momentul in care iti tii copilul in brate, propriul tau copil!

nelia spune:

Singuri. Am fost la cumparaturi, si-au ales pat (ala mare, dupa ce am scos patul de bebelus, in care au dormit ziua si noaptea daca nu se trezeau, dar in camera la noi, l-am mutat in camera lor, dar numai patutul, ca ei au ramas la noi). Dar normal ca am contribuit si noi cu incurajari, cu aranjatul camerelor pe gustul lor, au vazut la alti copii mai mari cum dorm singuri, prin desene si filme... hotarirea lor a fost influentata de mai multi factori.

Eu cind spun ca am facut cum au vrut ei, spun ca nu i-am obligat sa faca nici intr-un sens, nici in altul, cum am vazut la alti parinti ca fac, cum am vazut ca sintem invatati prin anumite carti, ca o faci treptat, in seara asta stai un pic cu ei, nu in pat, linga, pe un scaunel, apoi mai putin si mai putin... etc. Nu, eu i-am tinut de mina si am stat linga ei, linga fiecare sau cu toti trei (avem un pat maaaare, special cumaparat pina cind nu au mai solicitati ei acest lucru. Da, au fost momente cind era un pic obositor pentru mine, ca om sint si eu, dar am considerat normal sa ceara asta.

Agata a conchetat cu dormitul in camera ei de pe la 2 ani, cind ne-am mutat aici unde stam si acum si aveam camere destule. Era tare mindra ca are camera ei, si noi am incurajat-o, ne miram mereu cit de frumoasa e, o aranjasem impreuna doar, trebuia sa batem la usa ca sa intram... Dar nu a tinut-o tot timpul, mai venea si la noi, ii spuneam ca a lasat maimutoii singuri si le e dor de ea, dar ii aducea si pe aia la noi... Nu am dus-o niciodata inapoi, decit daca voia ea. Pe la 3 ani dormea o seara la noi si restul la ea...

Tudora e mai fricoasa, erau vrajitoare verzi si roz pe tavan... a dormit mai mult cu noi. Dar ii place si in camera ei, mai ales dupa ce am aranjat-o pe gustul ei... insa se muta inainte de Halloween la noi si pleaca dupa Anul Nou. Ii e frica, ea vrea sa doarma singura, dar ii este teama de tot felul de lucruri. Ii era, ca acum e mai bine, dar a avut de mai mult timp sa se obisnuiasca singure.

Ambele fete dormeau si dorm singure daca pleaca de acasa, daca nu sintem noi cu ele. Si asta de mici...

Baiatul, ei, aici e un pic mai greut, adoarme singur, dar doar daca ii promit ca atunci cind ma culc, vin linga el. E mamos! Si mie imi place de nu mai pot, e ultimul bebelus si e lipicios... si pufos si nu vreau sa-l refuz, nu ma chinuie. Aici insa e si o problema, nu are camera lui, ca nu avem de unde deocamdata. Doarme in salon, de cele mai multe ori singur, dar ma vrea si pe mine sau vine el la noi. Sint sigura insa, ca oricit de mamos ar fi, daca i-as aranja o camera de baietel, ar dormi singur, ca are exemplul fetelor. De fapt, mi-a si spus ca el nu are camera ca fetele si de aceea i-am aruncat patutul si i-am amenajat coltul unde e canapeaua pat din salon pentru el. Nu e insa acelasi lucru cum ar fi o camera. Si el doarme singur daca nu sint eu, dar nu prea l-am lasat fara mine.

Nu au avut suzeta, canite, paturi, maimutoi, adica nu ceva de care sa fie superlegati... au fost de titza si de mami, cind s-au desprins, nu au mai avut nevoie de nimic. I-am lasat sa se desprinda in ritmul lor... Agata deja isi face planuri cum va arata garsoniera ei... aia pe care si-o inchiriaza la 16 ani, cind va avea primul servici ca monitor la inot sau animator in scoli si tabere. Si daca o vedeati pina pe la 5-6 ani, ziceati ca are probleme, ca e mamoasa... si da, mi s-a reprosat nu o data si nu de singura persoana, chiar si aici pe forum, ca am alaptat-o prea mult, ca am dormit cu ea, ca am mamosit-o peste masura...

Luna, dar tu ai simtit ca ai avut vreo problema pentru ca ai simtit nevoia sa dormi cu cineva pina pe la 12 ani? Poate ca erai si tu cum e Tudora mea, un copil cu multa imaginatie si mai temator decit altii. Si poate pur si simplu un copil caruia nu-i place sa doarma singur, asa cum sint copii si oameni care adora sa doarma singuri.

Mie mi-a placut ce a zis Alinta, nimic nu e nociv, daca mediul nu e nociv... cred mult ca daca o familie isi face anumite obiceiuri pentru ca asa simt si totul e facut natural si din dragoste, nu are cum sa fie problemele pe care le descriu unele fete pe aici.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Luna1 spune:

Eu cred ca vorbim de doua lucruri diferite. Coo-sleeping cum scrie la carte inseamna ca acel copil sau copii dorm cu mama in pat fara macar sa se incerce a fi pusi in patut/patul lor. Adica cand sunt dusi seara la culcare copiii respectivi sunt dusi direct in patul in care dorm si adultii (sau cel putin doar unul dintre adulti).

Pe cand tu vorbesti de aclasi co-sleeping pe care il practic si eu si multe mame, nu neaparat ca au hotarat ca ele vor practica co-sleepingul ci pentru ca odraslele nu dorm TOATA NOAPTEA la ele in pat, si noi ca parinti cu cap nu practicam metode sadice precum control crying.

Cred ca esti de acord cu mine ca asta nu e co-sleeping cum scrie la carte, ci efectiv noi procedam cum consideram noi mai bine si mai putin traumatic, insa incurajam copiii sa doarma la ei in pat, chiar daca ajung in patul nostru peste noapte.



Idem, inca mai stau intinsa langa fie-mea in pat pana adoarme , dar stau in patul ei, nu ea la mine in pat. Astfel stie ca ea are locul ei de dormit, chiar daca dimineata se trezeste la mine in pat. Insa eu seara imi pot face tabieturile, citi in pat, vorbit cu sotul, tinut in brate amandoi, etc. Iar noaptea la 3 cand vine ea se baga la mijloc si gata.



La mine s-a practicat co-sleepingul de care vorbeam mai sus, eu nu aveam patul meu personal din care evadam noaptea pt ca am visat urat sau pentru ca vreau la mama. Eu dormeam cu frate-miu in patul NOSTRU, sau cu mama in patul NOSTRU. In sensul ca, in capul meu, persoana cu care dormeam trebuia sa stea acolo cu mine toata noaptea. Si pentru ca nu concepeam ca persoana aia sa dispara(pentru ca era patul NOSTRU), si pt ca stiam ca doresc sa dispara, stateam de veghe ore intregi, somnul meu era suprficial, stateam la panda sa nu dispara fratele/mama.

Ori copiii mei acum stiu ca eu plec. Cea mica stie ca o adorm si merg jos la tati, sau ca merg la mine in pat. Deci nu traiesc cu "minciunica" cum ca mama doarme in pat langa ei noaptea, deci daca se trezesc nu se panicheaza "aoleu a disparut mama!!!"

nelia spune:

Luna, da, dar pina la doi ani cel putin, daca nu chiar trei, am dormit cu ei... nu au dormit niciodata singuri, desi aveau patutul linga noi. Dupa fiecare nastere, citeva luni bune, am dormit toti, adica eu, bebe mic linga mine, copilul mai mare linga bebe si apoi tati. Asta e co-sleeping, nu? Ceea ce spun eu cu patul este cam dupa trei ani, ori de trei ori trei fac vreo 9 ani...

Dar da, nu am pornit de la inceput cu ideea ca vor dormi cu mine... le-am cumparat patut, aranjat camera, doar ca patutul la noi nu prea a fost utilizat la maxim. Ziua ii puneam in patut pentru ca nu dormeam tot timpul linga ei, avea si treaba si imi era teama ca se rostogolesc... dar de adormit ii adormeam la titza.

Acum, cu noile concepte aparute, AP, co-sleeping si mai sint citeva... eu cind le practicam, nu stiam ca vor fi numite in vreun fel... Dar chestia cu patul nostru e valabila si pentru noi. Sau paturile noastre... Pentru ca am dormit pe unde am vrut, eu cu bebelusul proaspat nascut si cu unul din copiii mai mari, eu cu bebe si cu tati si ceilalti in patul lor, Eu cu ultimul nascut si tati cu fetele sau invers... Ce mai, nu pot sa zic ca ne-a stresat vreun pic unde dormim la noapte... Dar cel mai mult ne-a placut perioada cind am dormit toti, acum vrei trei ierni. A fost si sotul in parental si ne raportam la ea ca la perioada noastra de gratie, vad ca si fetele la fel...

Noi mai rideam ca ce ne trebuie noua sa platim atitea camere, sa le incalzim, sa luam paturi in toate... cind vad ca ne ajunge o singura camera si un pat mare. Am dormit un an, dupa ce s-a nascut Lidandru, toti 5 in acelasi pat. Mai fugea tati prin alte paturi, dar pina la urma tot linga noia ajungea... Acum ne-am marit, toti, deci nu mai avem loc, dar simbata dupa-amiaza cind e program de somn... dormim toti sase in acelasi pat! Adica noi, copiii in mijloc si coana Ritza (mitza din dotare) la picioare sau la cap, pe unde isi gaseste locul. Si e atit de bine si de relaxant!!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

olympia spune:

Si cu si fara legatura legatura cu subiectul, Nelia pupa-l pe monstrum din partea mea. Am ras de una singura toata ziua dupa ce am citit!

nelia spune:

Olympia, il pup, il pup... si dimineata a tinut-o tot pe-a lui, numai ca mi-a aratat ca a 'flaiat' in alta directie... Am sters acum totul cu burete din ala magic, s-a rezolvat.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU