Parinteala nepavloviana(2)
Raspunsuri - Pagina 9
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lali Te contrazic doar putin. Eu cred ca sunt multe exemple de parinti care vor sa faca foarte bine lucrurile dar se raporteaza doar la relatia pe care au avut-o ei cand au fost copii cu proprii parinti. Adica daca ei au fost crescuti foarte sever si au resimtit acest lucru incearca sa faca exact pe dos convinsi ca fac bine. Insa copilul nu e copia noastra fidela si se poate sa aiba nevoie de reguli. Sau viceversa. De aceea sustin ca cel mai important lucru este sa-ti cunosti copilul, sa-i stii reactiile sa discerni cand trebuie sa insisti pe ceva si cand trebuie sa o lasi mai moale. Si, la fel, sa fii dispus sa renunti la sabloane si sa incerci mai multe variante sa fii flexibil ca parinte. Trebuie sa stii sa analizezi si sa nu ai teama de a schimba o decizie sau de a da dreptate copilului. Dar asta consuma timp si nervi iar disponibilitatea parintelui trebuie sa fie mare. P.S. si mie imi plac de mult mesajele tale  |
Pai, eu nu ma refeream la cei in italic, eu nu sint unul dintre ei. Ma referam la cei care, ca mine, ca tine, ca Viviana, Laura, Lorelaim, Simali si multi, multi altii, ca lista e lunga, nu ma apuc sa va scriu pe toti, stim asta, vedem copilul, dar ori nu stim cum sa facem ce spui tu, ori credem ca stim si mai gresim, chiar daca solutia parea minunata. Orice solutie se testeaza in timp, vazind rezultatele... nu cele scolare sau sociale in general, ci ce a devenit, ce este si cum este, cum se impaca cu el omuletul pentru care am ales aceste solutii, de multe ori de comun acord cu el insusi.
Ce faci atunci cind iti cunosti tare bine copilul, stii exact ce i s-ar potrivi, stii exact cum ar trebui sa faci ca sa-i fie fundamental bine, dar acel ceva contravine 'regulilor' universal valabile si acceptate de catre majoritatea? Daca mergi pe 'mina copilului' risti sa-i faci rau tot lui, pentru ca nu-l constringi, dar faptul ca actioneaza necostrins, se va intoarce intr-o zi tot impotriva lui. Nu toti sint sufiecienti de tari si destepti sa-si ia bocceluta in bat la 18 ani si sa plece sa cutreiere lumea!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Nu pot sa o iau in brate si ea sa invete din asta ca, indiferent ce prostii face, mama o va lua intotdeauna in brate si o va pupa. O iubesc indiferent, dar asta nu inseamna ca nu pot sa fiu suparata pe ea daca face un rau intentionat. BAZAR UMANITAR |
De ce? Si ce legatura are supararea cu luatul in brate? Sa presupunem ca faci o prostie, mare... Si realizezi ca ai facut-o (crezi ca fata ta nu a realizat ca l-a lovit pe tati, intentionat? E mica, dar nu o subestima), iti pare rau, stii si de ce ai facut-o (orice copil loveste din frustrare, e o forma de a transmite un mesaj pe care nu-l poate exprima altfel. Si tavalelile la fel, si tipetele la fel... nu sint decit un efect, nu efectul trebuie corectat, ci cauzele trebuie eliminate)... ce preferi sa faca un prieten sau sotul tau sau mama? Adica fiinta care iti este cel mai aproape de suflet. Sa-ti spuna ca nu e bine ce ai facut, sa fie suparata pe tine, dar sa te ia in brate si sa-ti spuna ca totul va fi bine, vom gasi impreuna o solutie? Sau pe linga faptul ca te cearta in cuvinte, iti mai si arata supararea, neuitindu-se la tine, neatigindu-te, neluindu-te in brate, purtindu-te rece cu tine.
Orice om are nevoie de alinare atunci cind o face lata. Sa stie ca da, a suparat, da, nu e bine, nu e frumos, a fost urit ce a facut, dar asta ne e decit o mica particica a vietii, nu e toata fiinta acolo. Particica trebuie pusa la punct, calm dar ferm, insa fiinta tot are nevoie de iubire, de luat in brate, sa simta ca e iubita si daca particica aia a facut boacana.
Mie asa imi place sa fiu tratata, ia-ma dom'le-n brate, pupa-ma, arata-mi ca ma iubesti si cearta-ma acolo pentru ce am facut rau, in iubire! Inteleg de o mie de ori mai bine asa decit orice intors de spate si purtat cu raceala!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Sau stie ca ii dam bataie motanului daca face caca linga litiera, si cind am intrebat-o (curioasa ce face cu bona cit sint singure acasa) a zis ca nina ii da bataie...unde??? la minuta. da de ce ti-a dat bataie la minuta??? ca a facut ilinca caca pe jos... ceea ce e exclus. |
Eu cred ca ceea ce a incercat sa spuna fata ta, daca am inteles eu bine mesajul tau, este ca ea a inteles ca daca face ceva rau, cum ar fi caca pe jos, cel care a facut este batut. Nu tare, ci usor peste fund la motan sau peste minuta la fetita. Ea a inteles asta, dar poate nu stie cum sa spuna ca bona i-a dat peste minuta pentru orice altceva facut si atunci a transferat raul facut de motan... adica a facut precum motanul caca pe jos si de aceea a luat-o peste minute. Sau poate ca facut caca pe jos, poate ca a vrut sa vada daca si ea o ia ca motanul...
Eu nu as bate un motan daca a facut caca linga litiera. Si a noastra mai face. O certam usor, asa cum fac si cu ei atunci cind fac ceva mai putin bun, dar batem pisica si nu batem copiii... ce ar intelege ei din asta!?! Nu-ul la bataie e nu pentru toate fiintele si asa trebuie sa ramina! Asta daca vrem sa trasmitem un mesaj fundamental!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Lali eu am rezerve in privinta stimularii copilului in directia asta. Prefer un copil a carui implicare sa vina din el, din interior, din dorinta lui de a face ceva care sa-i aduca multumire lui. Fiindca e mult mai placut sa fii un adult care face mancare pentru intreaga familie cu placere, fiind incantat la final ca ai avut ocazia sa faci asta pentru ei. Fata de un adult care face mancare fiindca asa trebuie, asa sunt regulile traiului in comun, si daca n-ar face, el nu ar fi OK. Modul in care se va raporta ca adult la responsabilitati va fi diferit. Va fi unul natural, care-i va aduce multumire (asta va fi motivatia) sau unul gen "trebuie" care implica validare OK- nonOK ca persoana. Nu stiu daca am explicat suficient de clar. Ma refer la ceea ce interiorizeaza copilul, nu la intentiile parintelui. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Desi imi place ce a scris Lali si ar fi frumos sa fie asa simplu, tind sa cred ca Rox are dreptate. Adica vad o distinctie intre a-l ruga frumos si relaxat pe un copil, atragindu-l trepatt sa faca aceste lucruri natural (dar totusi pentru ca l-a rugat mama) si a-i impune ferm sa faca (tot pentru ca asa vrea mama, dar mama va obtine ori revolta ori supunerea copilului).
Si o alta distinctie vad intre a face ceva pentru ca asa e in familie si asa e normal, ca fiecare sa faca acolo cite ceva (da, noi acum sintem adulti, cu responsabilitati si asa vedem lucrurile, sint masurile noastre, nu ale copiilor.. eu nu nu m-am uitat pe mine la 5-6 ani de exemplu... pai puteau sa-mi spuna mie adultii ca asa si asa, faceam doar de dragul lor, interesul meu era in alta parte
) si a crea spatiu si dispozitie copilului sa gaseasca el insusi cu ce poate veni in folosul familiei si al bunului mers al lucrurilor. In primul caz, ai nevoie de rabdare si multa iubire si sigur ca se poate si vei avea un copil bine crescut si empatic la nevoile altuia, dar pentru ca asa i s-a spus mereu ca e bine si el, copil bun, a inteles asta si a facut cum a putut mai bine...
Ei, in al doilea caz, avem de-a face cu un om cu adevarat empatic. Pentru ca daca a fost lasat sa experimenteze si sa inteleaga cu adevarat, in felul si ritmul lui, ca asa merg lucrurile nu numai in familie, ci in general in societate, si ca el insusi, prin ceea ce poseda el asa cum este, poate aduce o contributie la acest bun mers, atunci il va face si rezultatele in timp vor fi nemaipomenite.
Dar pentru asta e nevoie de multa, multa rabdare, de loc mult lasat copilului, loc care ne poate irita e multe ori, ca simtim ca pierdem controlul si ne e teama ca oare ce se intimpla, ce se va alege de el (si adevarul este ca nu stim ce se va alege, dar tot adevar este ca nu stim in nici un caz ce se va alege, dar ne amagim ca daca il invatam lucruri bune si frumoase, se va alege bine!
... e nevoie sa iubesti intr-adevar neconditionat copilul, sa-l respecti fundamental ca fiinta... alta decit tine.Ori acest lucru mie mi se pare cea mai mare incercare a parintilor! Si foarte dificil, ca oameni sintem si ne apasa raspunderea pe umeri... Si sintem si foarte ocupati, de unde atit timp si enegie consumata inutil la prima vedere. Eu sint sigura ca un copil asa crescut nu va fi nici cuminte, nici iesit din comun de constiincios, poate nici educat peste masura... dar va fi el insusi si cind va face ceva, atunci acel facut ar veni din el suta la suta!
Mie asa mi-ar fi placut sa fiu crescuta! M-am crescut singura asa, dupa o anumita virsta...
Inca nu an curajul sa o fac total cu copiii mei, desi merg mult-mult pe calea asta.Si tot asa se poate intelege si diferenta intre 'dresaj' si alte metode bazate mai mult pe incredere in fortele copilului de a 'se dresa' el singur. Si tot asa se poate intelege si acest AP!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Si as vrea sa mai spun ceva, caci nu stiu cind voi mai avea timp sa intru: cind esti A, esti cu toata lumea, nu numai pe planul lui P. Adica daca vorbim de incredere, de respect, de afectiune, de iubire, de respectarea potentialului celuilalt, o face cu toata lumea din jurul nostru, nu numai cu copiii. Nu pot sa sustin pina in pinzele albe AP-ul, sa iau apararaea copilului in detrimentul total al parintilor, denigrindu-i si punindu-i la colt (asta e in general, nu se refera doar la discutiile de aici).
Atunci cind vrei sa ajuti copilul, nu ai de ales intre asta si a ajuta parintele. Ci e musai sa ajuti parintele, ca sa poti ajuta copilul. In cazuri grave, da, ajuti copilul, luindu-l de linga parinte, sau extrapolat - ajuti victima luind-o de linga agresor... dar sa nu uitam ca si copilul si victima au deja relatii cu parintii sau agresorii. E paralel planul, nu e o comparatie. Si ajutorul total dat celui care are nevoie nu se face rupind total relatia, ci tot acolo in ea, pornind de la ea!
Pentru ca daca vrem o sensibilizare a parintilor asupra nevoilor copiilor, asta nu se poate face decit ajutind parintele sa vada cu adevarat lucrurile asa cum iti sint tie clare. In nici un caz, judecindu-l, acuzindu-l, punindu-i capacitatile sub indoiala... toatea acestea se vor intoarce si mai rau impotriva copilului. Sint putine sanse ca un om sa inteleaga ceva daca se simte incoltit si judecat.
La fel si un copil... de aceea nu sint de acord cu time out, ca intreba cineva si s-a discutat mult pe aici (ca moment in care cu totii respiram, asa cum explica Lorelaim la un moment dat da, dar nu ca pedeapsa, du-te acolo si gindeste-te ce ai facut, ca eu stiu ca ai facut rau, dar te las pe tine sa te gindesti... in timp ce eu, parintele perfect, imi vad de-ale mele, vii la mine numai dupa ce ai inteles ce rau ai facut). De aceea nu sint de acord cu pedepsele, nu au cum sa faca bine pentru ca judeca... sau cu recompensele, care conditioneaza: faci asta, primesti asta, tirg cinstit.
Si de cind m-a intrebat Agata care este diferenta intre pedeapsa si consecinta, cred ca nu mai sint de acord nici cu suportarea consecintelor. Da, adica de suportat le suportam oricum, dar daca un copil e lasa cu povara asta pe umeri, sa o duca singur... nu stiu, iar nu cred ca e bine. Sint pentru o disciplinare pozitiva, si a copiilor, dar mai ales a parintilor, sint pentru intelegerea consecintelor, cautarea cauzelor care duc la aceste consecinte si facut ceva cu ele... sint pentru cautarea asta a Sinelui mult hulit, a increderii in sine, a venitului de la sine... trebuie sa-l gasesti ca sa vina ceva de acolo si sa cladesti incredere. Metode reale de a stimula, de a motiva, de a disciplina munca, efortul, nu copilul in sine... toate asta il pot ajuta in viata, nu au cum sa-i faca rau. Dar astea se cauta impreuna si nu sint sabloane, nu le iei o data si gata, astea-s pentru toata viata.
Dupa 10 ani de parinteala, cu lucruri bune si cu unele mai putin bune, cu erori, unele mai mici si reparabile, altele deja definitive, pot spune ca a fi parinte este intr-adevar cea mai mare provocare a unui adult! Si esti in formare continua, continua... pina cind inchizi ochii!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Alex-andra fetita ta are nevoie sa se simta acceptata de tine si atunci cand se comporta "gresit" si asta nu inseamna ca nu-si va schimba comportamentul. Defapt tocmai asa si-l va schimba. Asta e modul in care functionam noi, oamenii. Ne schimbam cu adevarat doar in momentul in care ne simtim acceptati asa cum suntem, cu tot cu defectele si greselile noastre. Spui ca esti suparata pe ea si o iubesti in acelasi timp. Si ea are nevoie sa simta exact asa. Luand-o in brate ii trasmiti iubirea ta, ii transmiti ca tu esti acolo pentru ea si atunci cand greseste. Nu va intelege de aici ca e bine ce a afcut, n-ai nicio grija in directia asta. Fiindca tu ii vei spune si ca esti trista fiindca l-a lovit pe tata. Ii vei explica inca o data de ce nu lovim oamenii. Ii vei aduce aminte cand ea s-a lovit si a durut-o. Si asa il doare si pe tati acum. Numai ca ii vei spune toate astea cu drag si tinand-o in brate. Asa va avea suficient suport sa poata admite ca a gresit si sa invete din greseala. Pe cand daca o respingi, se va simti respinsa ea ca persoana, va simti ca nu e acceptata decat cand nu greseste. Sunt convinsa ca nu asta vrei tu sa-i transmiti, nu-i asa? Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Rox, eu raspund pe masura ce citesc, acum observ ca tu ai scris inaintea mea ceea ce simt si eu cu privire la luat in brate.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
alex_andra spune:
Acum 10 ani am facut un accident rutier desutl de nasol, din vina mea, exclusiva.
Permisul proaspat luat, cu niste prietene, pustoaice, cu nebunii in cap, din pacate bausem 2 pahare de vin, eu, care nu beam deloc.
In fine, accident, doar cu masini, parcate, din fericire, politie, amenzi, masina varza.
Am venit acasa cu coada intre picioare, asteptandu-ma la un scandal monstru....mama s-a uitat la mine si mi-a zis: c s-a intamplat? ca tu nu bei? bine ca nu s-a intamplat mai grav, puteau sa fie nist oameni acolo, te-ai gandit la asta?...hai , vino incoa, bine ca a trecut.
A doua zi, trebuia sa merg cu ea undeva, i-am zis ca nu ma mai sui la volan niciodata.
Mi-a zis: exclus. Ai gresit, ai invatat din asta. Te sui la volan, eu am incredere in tine si sunt langa tine.
S-a purtat cu mine, exact cum imi spuneti voi acum sa ma port cu fi-mea, atunci cand ma supara. sa fiu langa ea, indiferent de ce face.
O sa incerc, sper sa pot reusi.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Alex-andra eu cred ca nu o sa mai simti ca faci ceva artificial si fals cand o sa intelegi exact ce faci. Iti arati iubirea si supararea in acelasi timp. Multi, foarte multi oameni nu sunt capabili sa faca asta. Nu o fac niciodata. Pentru ca-si pun iubirea in cui, o suspenda, cat timp sunt suparati. Sigur, daca-i intrebi, ei iubesc tot timpul - si sunt sinceri cand spun asta. Numai ca ei nu simt iubirea cat timp sunt suparati. E suspendata. E cenzurata. Fiindca au fost invatati s-o cenzureze. Incepi prin a-ti "cauta" in suflet iubirea pentru ea, atunci cand esti suparata pe ea. Simte-o, nu o suspenda. Si nu o sa mai simti nimic artificial luand-o in brate. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Rox, unul din cele mai umane mesaje citite in ultima perioada!
Asa este, problemele omenirii in general, nu numai ale copiilor cu parintii si invers, incep in momentul in care ne suspendam iubirea pentru ca sintem suparati. Daca aceasta exista, trebuie aratata ca atare in toate momentele!CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Sa va spun o povestioara. A fost odata un copil de 8 ani si o seara minunata. Mama excedata de peste zi, isi roaga copilul se sa culce. El se imbraca in pijama si-i spune mamei ce se odihnea in fotoliu: " - Tu cand vii in pat?" " - O sa vin la un moment dat." " - Da, dar eu vreau sa stiu excat cand, altfel nu pot dormi." " - O sa vin la ora 23 15 minute si 23 de secunde." " - Eu nu vreau sa ma culc acum. Ma culc cand vreau eu si tu nu ma poti obliga sa ma culc. Chiar daca esti mama mea, nu-mi pasa" Copilul devine din ce in ce mai obraznic, mama ramane, totusi, calma. Copilul, pornit, sesizeaza ca mama nu se va enerva si ca el nu va capata satisfactia unei certe si pluseaza. Pluseaza urat. Mama il ia de mana, il baga in pat, il inveleste si ii spune ca a suparat-o, insa dragostea ei ramane aceeasi. Ii saruta degetutele de la picioare. Copilul ii spune ca nu o iubeste. Mama ii replica: "nu e nimic, am eu destula dragoste pentru amandoi" Pleaca la fotoliu. Dupa nici 5 minute apare copilul. (Copilul se simtea vinovat ca ii spusese ca nu o iubeste si mama stia) " - Nu m-ai sarutat pe obraji" " - Asta seara sunt prea suparata ca sa te mai sarut pe obrajori" Copilul incepe si plange si plange si plange tipand ca vrea un sarut pe obrajori. Ei bine mama se ambitioneaza si nu i-l da. Dupa o juma de ora, in care plansul continua se duce si ii saruta 2 degetute de la mana. Intr-un sfarsit copilul adoarme. Dupa vreo 2 ore, se trezeste si se duce la baie. Dupa un timp, mama neauzind usa de la baie deschizandu-se, se da jos din pat si se duce la el. Adormise pe WC. In maini strangea o foaie A4 impaturita. Il trezeste. Copilul speriat: "Nu-mi lua hartia din mana, las-o!" Mama se duce, din nou obosita in fotoliu, isi da drumul la televizor si astepata. Ce asteapta? Sa adoarma copilul si sa citeasca hartia. Ce credeti ca scria? Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Viviana, nu stiu ce scria. Dar stiu ce as fi avut eu pe hirtie: doi obrajori si un pupic! Aceea ar fi fost nevoia mea numarul unu nesatisfacuta in acel moment, conditia pusa intre dragoste si mama mea, in ciuda tonului calm si a pupicilor de pe degetele... Si daca nu le-as fi primit, mi le-as fi desenat, ca sa pot dormi linistita!
Sint tare curioasa ce scria... dar nu am ajuns la sfirsit cu cititul.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Alex_andra, intre timp ti-ai raspuns singura, aducindu-ti aminte de accident si de reactia ei dupa ce a aflat.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU