Parinteala nepavloviana(2)
Raspunsuri - Pagina 13
nelia spune:
Nu, Alex_andra, nu cred, sint chiar sigura ca nu te simti prea bine dupa un moment de suparare. Si nici copila... De aceea spun, da-o incolo de suparare. Spune-i ce ai de spus ferm, repeta-i de o mie de ori, iti spun sigur ca pina la urma va intelege, dar ia fata in brate cind iti cere. Si pup-o pe obrajorii plini de lacrimi, ca asta face mai bine decit o mie de suparari.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
alex_andra spune:
wow...tocmai ti-am admirat printesa, patinand
alex_andra spune:
aaa....stai asa....nu, nu....eu nu suport sa o vad plangand cu lacrimi, nu,nu.
Daca vine la mine cu lacrimile siroind, nici nu se pune problema sa nu o iau in brate si sa nu o pup si sa nu o gadil pana nu-i trece tot.
Ea e mai mult cu bot cand avem un conflict de genu asta, bot din ala - incapatanat.
Ea incapatanata, eu incapatanata, si uite-asa- 2 capoase:(
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Ea incapatanata, eu incapatanata, si uite-asa- 2 capoase:( BAZAR UMANITAR |
Reflexia realitatii ar fi "eu incapatanata ----> ea incapatanata". Children see...
Iar eu tot incapatanata, da' doar pe-aici
.Un copil care loveste, un copil care scuipa este un copil care vrea sa spuna ceva.
In nici un caz copilul nu vrea sa spuna "lume, rude, sariti pe mine cu educatia ca, uite, scuip si pocnesc pe tata si-s o incapatanata", chiar daca asta cred rudele si isi iau foarte in serios "mustruluiala" si supararile tinute pe copil.
Ce vrea copilul sa spuna s-a explicat foarte clar de o luna incoace (cel putin). Mai ramane sa fie citit.
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
rrox3 spune:
Alex_andra stii ce-ai facut tu? Ai permis unor lucruri sa ajunga la tine, ti-ai permis sa fii putin deschisa si sa ai speranta intr-o altfel de relatie, altfel de lume, dupa care te-ai speriat si te-ai repliat in forta, dupa zidul tau de stereotipuri. Fiindca te-ai simtit prea vulnerabila...
Ai gasit pe urma tot soiul de argumente, care mai de care ... politistul, seful normal ca nu te accepta neconditionat, numai ca nu ai nevoie de asta. Ce legatura ai ei cu atasamentul tau?! In functie de ei iti creezi tu imaginea despre Sine si lume?
Dupa care apararea suprema, sunt mame mult mai rele decat mine! Asta e multumirea ta?
Nu mai gandi atat, incearca sa simti mai mult. 
alex_andra spune:
Rrox, relatia ma cu fiica mea e bazata pe sentimente, daca simt sa fac ceva, fac, ba chiar nu citesc 10 carti si 3 forumuri, ca sa vad daca e bine sau nu.
Am fost chiar acuzata, la un moment dat, cand am spus la subiectul cu "Ce inseamna sa fii o mama buna", ca eu nu ma bazez pe carti, ca eu ma bazez pe instictul meu de mama.
Deci nu, n-ai nimerit-o
Eu, cand vreau sa fac ceva, chiar nu ma documentez o saptamna si apoi actionez.
Actionez direct
Dar, uite, ca am fost mai deschisa aici, despre cum e relatia noasta, iar majoritatea dintre voi o vedeti altfel decat este ea in realitate
Daca am dat exemplu de niste momente mai tensionate, deja vedeti ca e o regula cotidiana.
Si nu, multumirea mea nu e sunt mame mai rele. Asta era o tristete, dar na, ai interpretat altfel, ca o scuza a mea, nu-i nimic....sunt obisnuita sa-mi fie luate la lupa cuvintele si rastalmacite, sunt calita deja
Stiu ca exista, nu am luat-o ca pe o scuza,daca asa ai vazut-o, asta e.
Eu stiu ca sunt o mama buna, stiu ca am o relatie minunata cu fetita mea, da, stiu ca o mai pot imbunatati, dar asta nu inseamna ca nu este buna si asa.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Rrox, m-ai facut sa realizez ceva care abia acum mi se pare ciudat; dar e in legatura cu comportamentul meu fatza de maica-mea, nu fatza de copilul meu. Oare ma poti lamuri, tu sau alta fata, ca nu sunt in stare de auto-analiza, adica nu-mi pot explica singura care-i faza. Ziceati de faptul ca unii nu pot sa aiba manifestari afectuoase cand sunt suparati, ca si cum afectivitatea ar fi pusa in "stand-by" atunci si mi-am dat seama ca asta-s eu. Cand ma certam cu mama mea si ne suparam amandoua, puneam amandoua botu' de rigoare, fiecare crezand ca ea are dreptate. Ei, cred ca nici un minut nu trecea si maica-mea venea sa ma pupe, simteam ca innebunesc!! De ce mi se parea asa de deplasat si de nesuportat s-o vad ca-si manifesta afectiunea dupa cearta? Efectiv imi venea sa urlu cand o auzeam "hai sa te sarut, ca te iubesc"!! Nu suportam nici sa stau la pupat, d'apoi cand o auzeam ca ma intreaba daca eu nu vreau s-o pup?!! Pur si simplu pana nu ma calmam si nu simteam ca s-au dus "norii certei" eu nu eram capabila de dulcegarii de-alea cum isi dorea maica-mea. Oare de ce?! (abia acum ma gandesc ce groaznic ar fi sa vreau eu sa-mi impac copila si ea sa ma respinga!) |
Raspunsul e in relatia dintre voi, in primul/primii ani de viata ai tai.
In afara de asta, pentru copii e firesc sa nu se poata descurca cu emotii atat de complexe. Ei invata sa-si identifice, controleze, exprime emotiile, fiecare in masura in care poate, in functie de relatia de atasament. Cat de multe emotii poate contine aceasta relatie si in ce maniera.
Capacitatea de modulare a afectelor tine de dezvoltarea psihologica. Din pacate multi adulti nu sunt la fel de adulti si din punct de vedere emotional, mediul nu le-a permis sa evolueze suficient. Exista, din fericire, dezvoltatea personala.
rrox3 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Luna1
Ilinca la fel am simtit si eu mereu. Tot din acelasi motiv nu inteleg conceptul de make-up sex.  Adica sexul facut imediat dupa cearta care cica e super tare. Eu nu suport dom'le, daca tocmai m-am certat cu el atat ii trebuie, sa ma atinga. |
Poate fiindca nu te simti acceptata?
rrox3 spune:
Alex_andra cine ti-a sugerat sa citesti 10 carti si 3 forumuri?
Cred ca ti-am facut o singura sugestie, si anume sa incerci sa te cunosti mai bine pe tine. Sa iti permiti sa simti mai mult. Sa incerci sa depistezi exact ce succesiune de ganduri si emotii te face sa nu fii disponibila copilei tale atunci cand esti suparata.
Fiindca restul sunt doar rationalizari - recte, metode de aparare, justificari rationale pentru aceasta indisponibilitate.
Nu mi-as permite sa te etichetez in vreun fel. Inteleg foarte bine ca esti preocupata de relatia cu fetita ta si, constient, faci tot ce crezi ca-i mai bine pentru ea.
Stiu insa ca iti poate fi mai bine si, implicit, si fetitei tale.
Numai bine!
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Daca am dat exemplu de niste momente mai tensionate, deja vedeti ca e o regula cotidiana. |
Nu cred ca exista relatie parinte-copil in care sa nu existe multe momente tensionate.
Nu momentele tensionate sunt problema, ci initierea lor (de cele mai multe ori e vina parintilor) si modul lor de abordare.
Uite cum le intiezi si uite cum le abordezi apoi:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Daca vrea ceva, de exemplu sa bea alcool, din paharul lui ta-su - asta e lucru total interzis, normal, ca doar nu-i dau copilului whiskey. Atunci, ii explic ca nu pot sa-i dau, ii ofer apa, suc, ceai, etc. Incepe tavaleala. O las sa se tavaleasca. Vrea sa-i ia din mana prietenului ei, jucaria lui, nu o las. Ii explic ca are si ea multe jucarii si ca aia este jucaria lui. Daca el vrea sa i-o dea, e ok, dar daca el nu vrea, asta e, nu se poate, ne conformam. Ea incepe cu tavaleala. O las sa se tavaleasca. Mai sunt exemple:) In parc, daca o apuca tavaleala, o iau pe sus si mergem acasa, nu se discuta. |
Din ce vad eu aici, e o lupta a unui adult impotriva unui copil de 2 ani.
Adultul vrea neaparat sa supuna copilul.
Repet, exemplul cu alcoolul mi se pare foarte graitor: nu te intereseaza de ce vrea ea sa guste din paharul tatalui, tot ce te intereseaza e sa o aduci in punctul in care, supusa, se uita salivand la paharul tatalui, dar nu mai cere sa bea de acolo :(.
Iar numarul mare de tavaleli nu arata spre incapatanarea copilei tale sau spre cine stie ce apucaturi isterice, ci spre modul vostru de parinteala/buniceala.
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~