Parinteala nepavloviana(2)
Raspunsuri - Pagina 12
alex_andra spune:
olympia, e posibil, nu zic nu.
Adevarul e ca invat din mers.
Cum spuneam, am invatat cu ea si de la ea sa fiu mai calma, mai intelegatoare.
Cand m-am intors la servici, colegii mei au ramas surprinsi cat de calma sunt, fata de cum ma stiau, ca iau foc imediat si in situatii in care nici ei nu ramaneau calmi:)
Deci, invat, mai incerc ceva, mai incerc altceva.
NU plec din start cu ideea fixa, daca se intampla "x" lucru, atunci voi reactiona in "y" mod.
Spuneam cum sunt eu, acum. Poate peste 2 luni imi voi mai schimba din modul de a privi lucrurile si de a reactiona.
Normal ca eu imi doresc o relatie cat mai buna cu fetita mea, cat mai deschisa si mai frumoasa.
Acum, nu te gandi ca aceste momente de suparare sunt dese, nu, daca le-am adus in discutie nu inseamna ca exista mereu, ca un ciclu cotidian.
Uita, azi, de exemplu, in parc, nu am putut sa nu remarc, pe de-o parte cu bucurie pentru mine si ea, pe de alta parte cu tristete pentru altii, ce relatie buna si calma avem si cum ne intelegem noi si fara cuvinte.
NU vrei sa stii ce urlete , zbierete si palme aruncate aiurea am vazut, din pacate:(
La o chestie similara, facuta de fi-mea si de alta fetita, reactii total diferite - a mea si a altei mamici.Eu am luat-o de langa locul cu conflictul si am luat-o in brate, pe bancuta si i-am vorbit frumos, iar cealalta fetita a primit o ditamai palma pe spate:(
nelia spune:
Alex_andra, inseamna ca nu prea ai inteles ce vreau sa spun daca alternativa la neluatul in brate este sa o iei si sa-i spui ca totul e bine, validindu-i 'prostiile'. Am dat si un exemplu personal, ca si tine de altfel: da, explici copilului ce nu e bine, ii spui ca e gresit, dar in iubire!
Sa stii ca si eu le spun copiilor cum vad lucrurile cind se poarta urit cu tatal lor. Le spun ca nu-mi place cum au vorbit, ca nu e frumos, dar si ca el e tatal lor, dar e si sotul meu. Si atunci e normal sa nu ma simt bine cind cineva se poarta urit cu el, mai ales copiii lui, la fel cum nu ma simt bine nici cind altcineva sau chiar tatal lor se poarta urit cu ei. Bineinteles ca exista proportii, ca lui ii cer mai mult decit le cer lor, dar de spus o spun daca asa simt. Si sotul meu le cere frumos sa vorbeasca civilizat cu sotia lui. Nu si daca m-ar vedea ca le fac rau, mi-ar cere acelasi lucru: poarta-te frumos si respectuos cu copiii nostri.
Dar de aici pina a refuza sa-i iau in brate si sa-i pup pentru ca a gresit e cale lunga. Nu, nu o fac, eu sint de acord cu ce spunea Lorelaim: nimeni nu ramine suparat pe nimeni. Se discuta, se gasesc solutii pina cind totul se dezamorseaza si se restabileste echilibrul. Supararea creeaza unde de energie negativa, care atrag altele, ne incarca inutil cu lucruri neplacute, si pe noi ca adulti, darminte niste sufletele de copii.
Eu la asta ma gindesc mereu... Si daca pe sot pot fi suparata o zi (mai greu) fara sa-l pup, nu stiu ce ar putea sa faca atit de grav un copil, mai ales cind e mic, care sa ma supere atit de tare incit sa nu-l mai pot lua in brate fie si 10 minute! Copilul meu nu e vecinul, nu e politistul, nu e functionarul de la posta, nu e nici macar sotul. Nu e dusmanul meu, indiferent de situatie, nu s-a nascut sa ma supere pe mine, e copilul meu si atit! Pornind de la asta, incerc sa fac cum e mai bine pentru el, si da, in mod autentic, pentru ca asa trebuie sa fie, copilul aude si vede ce-i spun, dar inainte de orice, ceea ce ii ramine fixat este ceea ce simte.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
alex_andra spune:
am inteles, nelia, dar mie mi-e greu sa ma exprim in scris.
si nu stiu, prea se iau lucrurile la extremitati.
a reiesit ca eu o tin numai in suparari si zau ca nu e asa.
dar, eu eram genul inainte care spuneam orice ma deranjeaza, nu lasam nimicurile sa treaca pe langa mine.
acum, se aduna, oboseala, diverse alte maruntisuri, eu le ignor, ele se aduna.
si atunci, cand vad ca repeta ceva, ce stie ca nu e frumos, da, ma enervez f tare, ma supara, ce vrei, sa zic nu e asa?
sa zic ca e normal sa loveasca?
sa rad, ca soacra-mea, cand o vad ca scuipa?
ei bine, nu pot. ma supar si nu ma pot preface. si cand sunt suparata, trebe sa ma lasi un pic, nu pot sa te pup.
asta-s io, na...
intai rezolvam conflictul si dup-aia ne pupam.
daca o iau in brate si ii susur frumos la ureche ca nu e frumos sa scuipe si in secunda 2 o pup, crede-ma ca eu, personal nu cred ca fac bine.
Ok, tu faci asa, probabil nulte alte mame fac asa. Eu nu pot.
Adica pot, de 10 ori, de 20 de ori, cat timp inca sunt ok, dar atunci cand chiar sunt suparata, nu pot.
alex_andra spune:
Totusi, cred ca tine si de temperamentul omului.
E greu sa reusesti sa fii calm pe exterior, atunci cand pe interior esti f agitat.
Nu zic ca e imposibil.Lucrezi cu tine, dar ia timp.
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Eu am tot stat si am gandit-o ziele astea si am intors-o pe toate partile. |
Cu regret iti spun ca eu cred ca mai mult ai stat decat ai gandit
, daca tot ce-ai inteles tu dupa 17 capitole in care toata lumea ti-a explicat si ras-explicat frumos si cu exemple (mai ramanea ca cineva sa-ti deseneze) e ca, a lua in brate copilul care a facut o boacana si a-i explica ca a gresit, e totuna cu mareata concluzie la care (numa' tu stii) cum ai ajuns:
| Citat: |
Si ar fi o prefacatura din partea mea, totusi, daca fi-mea face un lucru rau, eu, in loc sa dispar 10 minute din peisaj si apoi sa revin sa discut cu ea - sa o iau in brate si sa-i zic:" lasa, fata mamii, eu te iubesc, da mai departe cu prostiile, fa ce-ti trece tie prin cap, nu trebuie sa ai nicio regula, nu conteaza ca trebuie sa te adaptezi unor reguli comune intr-o societate, tu poti sa dai si-n capul cuiva, ca eu tot o sa te iau in brate" NU, imi pare rau, dar nu pot. NU mi se pare ok pentru sanatatea mea mintala si pentru omul care va deveni copilul meu. Fata mea, daca face o prostie, trebuie sa raspunda pentru ea,(normal ca raspunderea este in functie de varsta si de ce a facut - una e daca ia de la gradinita jucaria altui copil si alta e daca fura la 18 ani dintr-un magazin - dar important este ca de mica sa stie ca nu e frumos sa ia lucrul altcuiva, fara sa i se permita) nu sa fuga repede la mama in brate si gata...a scapat. Pentru ca mama nu va fi langa ea mereu, la gradinita, la scoala, in viata de om adult. Iar omul adult, se formeaza de catre parinti, acasa, in primii ani. daca exista astfel de mame, care, indiferent ce fac copii lor, ele nu-l cearta, sau il iau mereu in brate, ce sa zic...bravo lor - dar nu e pentru mine. Mai rau fac in relatia mea cu copilul meu, pentru ca ma voi abtine mereu si voi izbucni pentru o prostie, cand teoretic nici n-as avea motive sa ma enervez. |
olympia spune:
Alexandra, daca soacra rade, greseste, copilul va crede ca face ceva amuzant si va repeta. Inteleg eu cumva de unde esti agitata pe interior, ca recunosti influente ce te irita. Da copilu' e la mijloc, asa ca nu te supara pe ea.
alex_andra spune:
olympia
...normal ca nu ma supar pe bietul copil, cand se intampla ceva de genul asta.
De unde sa stie ea ca nu e bine, daca socra-mea moare de ras cand ea face o tampenie?
Dar nah...
Era un alt exemplu, doar atat.
Tot soacra-mea mi-a zis ca "de ce nu-i dai bataita?",intr-o zi, cand era intr-o maxima agitatie.
M-am uitat urat la ea si i-am zis ca se poate si fara "bataita".
Deci, n-am pretentii de la ea.
alex_andra spune:
Dar, uite, ca veni vorba de soacra: ea sta cu fi-mea f putin si niciodata singura, ca zice, ca nu poate sa stea cu ea, ca "e prea agitata".
Prin urmare, mergem noi pe la ea, cate o ora, la 2 zile, timp in care, fi-mea se da in spectacol, ca ea rade la orice face, ca e bine, sau nu (ex, faza cu scuipatul).
Pe de alta parte, cu mama mea sta zilnic, 10 ore pe zi. Ai mei o scot afara, ii dau sa manance, o spala, o hranesc, o culca, o invata diverse, o mai mustruluiesc, etc.
Dupa cine credeti ca cere? Ta-na!.... Da,da,dupa cea care rade cand face tampenii, ca e mai simplu asa, normal, e bunica cea buna, care nu o cearta niciodata.(ca tot povesteam in paginile trecute cum nu dai doi bani pe un om cand iti face o morala intemeiata, daca vine altul si rade pe la spatele lui, cu alte cuvinte," da-i mai departe cu ce faceai, lasa-l p-asta sa vorbeasca ca prostul").
Cam asa vad eu si copilul fara reguli, sau pupat in frunte indiferent ce face.
nelia spune:
Alex_andra, e in regula ca tu simti asa, eu nu-ti cer sa te prefaci. Si nici nu spun ca la un lucru mai putin frumos facut de un copil ca lovitul si scuipatul, sa rizi, cum face soacra ta. Dar nici sa reactionezi cu suparare cind un copil de doi ani da sau loveste. Ferm, ii spui ca nu se face asa, dar asta nu are nici o legatura cu luatul in brate si pupatul. Sint separate.
Nu te las pentru ca vad ca te freaca, nu ai scrie pe tema asta daca nu te-ar freca. Sa-ti spun ce m-a induiosat cel mai mult pe mine la copiii mei si inca ma mai induioseaza. Faptul ca atunci cind, chiar foarte mici fiind, le spun pe un ton mai ferm ceva sa chiar ii mai cert, ca na, mai fac si asta, ei intind minutele si vor in brate. Toti trei au facut asa si asta ma topeste. Cum, adica eu ii cert si tot la mine ridica minutele si vor in brate? Pai, asta e deja bunatate in adevarul inteles al cuvintului.
Apoi, imi dau seama ca sint mama lor, chiar si atunci cind ii cert, ei unde sa se duca daca nu tot la mine? Bine, ei facut gresit un lucru, eu le-am explicat de o mie de ori, si citeodata mi se ia si mie de atita explicatii si ma mai supar. Si ei vad sau simt asta si vin la mine, faptul ca vin spre mine si voi in brate pentru e mine e modul lor de a zice scuze. Si eu e fac? Ii resping? Le spun ca nu pot acum sa-i iau in brate pentru ca m-au suparat?
Bun, dar la ce foloseste acest lucru? Da, le transmit mesajul ca ce au facut nu se face, dar daca ii resping si fizic pe ei, le transmit si mesajul ca eu nu pot sa-i iau in brate si sa-i pup decit atunci cind nu gresesc. Ceea ce nu e adevarat, pentru ca eu pot sa-i iau in brate si cind gresesc, pot sa nu fiu de acord cu comportamentul lor, dar ce legatura are asta cu iubirea, luatul in brate si pupatul?
Bun, acum intele, tu nu poti pentru ca nu simti asa. Din punctul meu de vedere, aici e un blocaj, poate emotional, poate de alta natura. Dar, nu poti cu un adult care te-a suparat, dar cu un copil? Cu copilul tau de doi ani. Cit nu poti, 5 minute, o ora? De ce? Pentru ca nu-ti place ca soacra ride la toate 'prostioarele' ei si nu vrei sa fii ca soacra? Trebuie sa fie un motiv, eu l-as cauta. Altfel, un copilas de doi ani este irezistibil cind intinde minutele si vrea in brate, mai ales dupa ce a facut o boacana si a fost certat.
Apoi, s-ar putea sa perpetuezi un cerc vicios... ea face prostioara, tu o certi (adica o bagi in seama, iti pasa), ea vine la tine si vrea sa ii arati ca o iubesti, ca o iei in brate, se vrea acceptata si cu prostioara facuta, tu nu poti, o refuzi... ea din nou repeta prostioara. Uite, daca vrei sa te convingi cum stau lucrurile, ia-o in brate si explica-i acolo, draganind-o, ca nu e deloc frumos ce a facut. Si vezi dupa un timp... mai face?
N-a zis nimeni ca o tineti intr-o cearta, nici nu m-am gindit la asta, dar pentru un copilas atit de mic si o singura respingere a mamei poate fi greu de dus.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
alex_andra spune:
nelia,...eu ti-am mai zis tie, mai demult, nu stiu daca mai tii minte, ca te apreciez f mult si ca este o incantare sa te citesc
Sper sa reusesc sa trec peste aceste blocaje si sa devin, cu timpul, mai buna si mai buna si mai buna
Si da, normal ca ma freaca, pentru ca tind spre o relatie perfecta cu fetita mea, ca o iubesc si imi doresc sa fie o comunicare buna intre noi si sa pot sa o fac fericita
Sa nu crezi ca nu ma simt ca naiba dupa ce avem cate un moment din asta, de suparare, ma simt si ma tot foiesc si imi tot bat capul cum sa fac sa fie mai bine.