Parinteala nepavloviana

pisigri spune:

Nuu, denizel, nic nu stii
Ilinca era turbata sa spuna pa, de la 1 an si ceva era mare bucurie sa spuna pa. Spunea pa de ziceau oamenii ca o invatam sa-i dea afara din casa.
Facea pa la geam cu amindoua miinile, cu atita frenezie de ziceai sa isi ia zborul.
Acum, de vreo saptamina, nu mai face pa pe geam. Se uita cum ii face cu mina cine e jos, zimbeste, dar ea nu mai da din minute.
Pe de alta parte, pe strada spune "baziua" cind salutam noi pe cineva, ba mai spune si dinproprie initiativa daca e vreu barbat care ii atrage ei atentia din vreun motiv (bine, e pasionata de adolescenti si de homeless-i, cautatori in gunoaie etc).
Aseara i-am zis sa spuna pa...ca asa mi-a venit la gura. A fost "Ilinca, plecam; zi pa lui bubu si lui buni". Si ea..n-a avut chef Vorba sora-mii (fara copii, si pentru care dilemele mele de parinteala impartasite cu lux de amanunte sint aiureli): acu stie sa VERBALIZEZE starea ei din acel moment: n-am chef




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

lorelaim spune:

Repede-repejor ca sunt pe fuga sa iau prunca de la scoala...
Alex-andra - eu sunt omul careia ii place programul cata-cat fix... si nu stiu cum (ca sincer nu am facut absolut nici un efort special) - copila, undeva intre 4 si 6 luni si-a format singura proogram de somn si masa... Noi parintii i l-am respectat. Acum - noi suntem un pic mai in varsta (eu am 43 si sotul 54) si f comozi (adica noi decat sa iesim la resto mai bine sedem acasa si pregatim frumos o masa festiva - dar simpla - ata cat sa ne simtim noi bine). Pt noi e f obositor sa iesim la resto - mai ales seara. Si noi mai isim din cand in cand in weekend - dar numai pt mesele de amiaz. Copila chiar si in vacanta se culca intre 19:30 si max 20 - si se trezeste de dim la 6 am (in timpul sc) si pe la 7 am(in vacanta).
Deci - eu nu as fii iesit seara cu prunc mic. Daca totusi as fii dorit sa ies - atunci am fii fost doar noi doi si gaseam nanny pt copila. Fosta educatoare a copilei (Ingellil) mi-a spus odata ca daca vreau sa mergem la film, la resto, etc - iar copila va ramane acasa - sa-i spun sincer copilei (o pregatesc sufleteste cu cateva ore inainte) ce vom face noi parintii. Mi-a spus ca micutii trebuie sa accepte ca si noi adulti avem dreptul la momente de intimitate in viata - fara ca asta sa insemne ca ei sunt "exclusi". Cordonul ombilical s-a taiat la nastere - deci copilului trebuie sa-i dam puterea sa fie independent (nu numai la imbracat si mancat - de ex). Ingellil mi-a spus sa fiu 100% convinsa ca NU fac absolut nici o "crima" lasand copilul cu nanny (in cazul nostru era buni) si ma duc sa ma simt bine cu sotul meu. Cam la fel mi-a spus si mama
Acum - rochita... Pai daca tot ai deschis dulapul si ea a vazut rochita si tu nu mai aveai scapare - ca sa nu provoci un tantrum - pur si simplu i-o dai si asta e... Inainte de o iesire care ai dori sa fie super-faina eviti orice confruntare (pe cat e posibil).
Altminteri - daca iesi undeva si vrei ca tu sa decizi ce sa imbrace copila - pur-si-simplu pregatesti hainele si NU mai deschizi nici un dulap in fata copilului sa-i dai idei... Ce e pregatit asta se imbraca rapid fara timp de comentat.
Eu - citind ca e bine sa-i dai copilului posibilitatea de a alege hainutele (ii pui 2 rochite la dispozitie si copila alege - de ex - una dintre cele doua) - am facut "ca la carte". Copila cand am intrebat-o pe care dintre cele doua o vrea - s-a dus in viteza tinta la dulap, a deschis si a inceput sa traga frumos de pe rafturi ca sa gaseasca ce anume i-ar place ei... Super Deci - acum pe de-asupa mai tre' sa fac si ordine!
M-am lecuit: pregatesc hainele, le imbraca si am tulit-o unde avem treaba. Scurt-pe-doi - nu vrea sa le imbrace - nasol momentul - caz tipic de ghinion - atunci ramane acasa (nu s-a intamplat - ca a inteles mesajul). La 2 ani nu poti sa ai pretentia ca puiul e maleabil si ca rationeaza asa cum ai dori tu...
Da - la 6 1/2 ani - am cu cine discuta. Accepta sa-si aleaga din ceea ce-i ofer (ce consider ca-i adecvat varstei, situatie, temperaturii, etc). Acum e cu totul alta varsta si maturitate emotionala. A alege nu mai inseamna rascolitul dulapului si dorinta napraznica de a pleca cu palarioara de vara la -10 grade afara!

Am zbughi - revin dupa-masa

Luna1 spune:

Mai eu cand m-am referit ca iesim peste tot impreuna a fost in ideea ca iesim rar doar noi doi, iar la restaurant aici se iese mai devreme, in jur de 6-7 asa ca nu-i o problema pentru programul copiilor. Ai mei in timpul sapt la 9 sunt in pat.

La noi functioneaza cu alesul hainelor, ii dau doua randuri si isi alege. Da, mai are momente cand il vrea pe al treilea dar rar. Si incerc sa tin cont de dorintele ei, acum doua sapt am iesit in oras (la cumparaturi) ea imbracata in rochita de printesa, fara dres, cu cizme de iarna, si cu o gecuta. Dar asa si-a dorit desi arata pestrita rau, pana la urma de la masina la magazin erau doar 2 secunde in frig, de ce sa o necajesc doar din vanitate.

pisigri spune:

Nu, Alex_andra, nu mi-a zis sa o plesnesc pt ca nu spune pa.
Chestia cu palma la pampers (off, ce de-a discutii am si pt pampers la 2 ani) a fost spusa la un moment dat la modul urmator: eu relatam niste nervisori de-ai Ilincai, iar maica-mea imi zice ca "sa vezi ce uimita raminea si uita sa se enerveze daca ii dadeai o palmuta la fund". Eu i-am zis ca nu ating copilul, ea a zis "bine, mai vorbim cind mai creste".
Dar si de data asta mi-a spus o chestie cu care in principiu sint de acord, dar pentru alt gen de situatii: copilul trebuie sa stie ca exista repercusiuni ale actiunilor sale.
Pentru mine, aseara, refuzul ei de a spune pa nu a insemnat nimic. L-am ..internalizat cu oaresce mirare si curiozitate, dar fara agasare, nervi, incapatinare sau nevoie de a reprosa.
Totusi, pentru ca am nevoie de ajutorul ei uneori si pentru ca imi place conceptul de familie extinsa, nu pot sa arat pe fata ca nu imi pasa de unele dintre ideile ei despre cresterea si educarea copilului. Insistenta mea de aseara fata de Ilinca a fost mai degraba o politete fata de mama.
careia la fel de politicos i-am explicat ca nici sa vreau, nu vad cum as putea sa sanctionez acceptabil refuzul unui copil de 2 ani de a spune pa. Pentru ca orice sanctiune la care m-am gindit ar fi fost prea dura.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

Parerea mea e ca nu esti deloc exagerata sa-i ceri (mie mi se pare chiar pozitiv sa o faci, contribuie la legatura fireasca intre tine si copil ) in schimb mi se pare exagerat sa te astepti sa primesti.

De fapt eu cred ca am mare noroc pentru faptul ca nu am asteptari legate de copilul meu; traiesc pur si simplu ceea ce este si gasesc nespus de multa bucurie in asta (uite, chiar si-acum cind scriu mi se umple sufletul ).

alex_andra spune:

lorelaim - foarte interesante si bune idei
Agnes, m-ai emotionat si pe mine

alex_andra spune:

Si la noi merge chestia cu alesul hainelor.

Referitor la iesitul din casa: dupa ce ajungem acasa, de la servici, tot timpul nostru este dedicat fetitei.
Daca plecam pe undeva, fara ea, ea plange.
La modul: "ok, inteleg ca sunteti la servici toata ziua, dar cand va intoarceti, de ce plecati iar fara mine?".

Ca sa pot pleca la aerobic, de 2 ori pe saptamana, ii explic de nu stiu cate ori, ca ramane o ora numai cu tati,sa se joaca impreuna, ca mami pleaca putin, ca se intoarce, etc.
Mi s-a intamplat si sa nu pot pleca, ca o apuca plansul si se agata de mine. Si ramaneam acasa, desi sotul meu imi zicea sa ma duc, ca se descurca el...

Nu am fi putut pleca la restaurant fara ea, cu ea plangand cu sughituri....ori cu ea, ori deloc. La acea ora, cadn ea e inca treaza.

AgnesLuca spune:

Da, la fel si la noi "pa, pa" inseamna clar despartire. Noi il folosim foarte des si pentru obiecte (de exemplu am fost intr-un magazin de jucarii sa cumparam cadou pt un alt copil si fiica-mi i-am dat un plus in brate sa aiba companie, la casa vinzatoarea se uita deja sceptica la mine cind i-am zis ca pe ala nu-l cumparam, ca fiica-mea era lipita toata de el; la care asta mica zice: pa, pa ursulet si-l pune intr-un cos linga casa )
Cind are in mina un obiect care n-ar trebui sa-l aiba ii zic "pa, pa, telefon" (de ex.) si intind mina sa mi-l dea, daca nu vrea sa mi-l dea o ridic in brate sa il puna ea la loc (functioneaza 99%)

La fel si a mea striga oamenilor pe strada "hallo", imi pare rau numai ca nu i se raspunde totdeauna. Eu cred ca daca vorbesti frumos in casa, copilul se invata automat sa vorbeasca la fel (a mea zice "pardon Emi" catelului, sincera sa fiu pina nu am auzit-o nu mi-am dat seama ca si eu vb asa cu catelu ), dar sa nu ne asteptam ca asta sa tina o vesnicie, copii cresc si treptat observa si alte tipuri de comportament si le imita. Legat de aceste comportamentele negative, mie mi se pare ca cea mai buna metoda de a le "submina" este ignorarea comportamentului negativ; ii zic o data ca nu e ok, apoi ignor.

A, si inca ceva legat de faptul ca mama ta a facut observatiile de fata cu copilul, mie nu mi se pare nici o problema sa asiste copilul la discutii legate de "educatia" lui.

mihaela_s spune:

alex-andra, incearca atunci cand pleci la aerobic sa iesiti cu totii din casa, probabil e senzatia aceea ca ea ramane si tu pleci. Daca pleaca si ea, poate e mai usor...Iar ea cu tati sa mearga la alta distractie :).


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

alra spune:

Nu va asteptati sa puteti evita chiar ORICE criza. E normal pentru copiii de 2-3 ani sa le faca, este exprimarea personalitatii lor si o etapa in dezvoltare.

Sunt copii care fac mai putine si copii care o tin din criza in criza. Cu aceia e bine sa stabiliti cat mai putine reguli, de care insa sa tineti cu dintii. La noi odata rupta regula e consemnat in arhive si ni se scoate pe nas cand ne e lumea mai draga :)

Ce a spus Lorelei pentru evitarea crizelor (un adevarat compendiu, hihi) la noi a mers foarte bine, insa nu va ganditi ca e o reteta universala si ca daca totusi aveti crize ati procedat cumva gresit.

Priviti si partea buna a lucrurilor: copiii care fac multe crize sunt incapatanati si aceasta incapatanare, bine canalizata, va fi in folosul lor cand vor fi mari ;)

Ah, si ce e mai important: RUTINA. Un copil caruia i se respecta rutinele stie la ce sa se astepte si ceea ce urmeaza nu il ia prin surprindere.

Mult succes si multa rabdare!