Parinteala nepavloviana

saskia spune:

Super :). Nu stiu daca degajarea asta si echilibrul vin din faptul ca traiesti in orasul luminilor, dar imi place la nebunie.

Denizel uite ca nu vroiam sa-ti raspund dar hai fie, dislike am dat la subiect ca are asa un titlu de prost gust(dar doar dupa parerea mea), in rest stai linistita nu manipulez pe nimeni :) de altfel nu am cum, caci nu apartin vreunui curent in parinteala, lol.

Laura25 spune:

Raman la ideea ca puteam/trebuia sa reactionez altfel. Nu pt ca o sa ramana marcati pe viata ca le-am stricat eu cortul, ci pt ca ne-ar fi scutit pe toti de nervii, tipete si stare 'de naspa' pe care am avut-o. Eu sunt adultul, eu trebuia sa reactionez matur.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

narcisam102 spune:

alex_andra bine ca nu am tel fix.
Da, pot sa ii dau o telecomanda mai veche sa se joace cu ea, sau un tel pe care nu-l mai folosim. Dar asta nu o sa rezolve decat strict prb cu telecomanda sau tel.
Problema nu este aici zic eu, simt in plansetul copilului frustrare alteori neputinta sau un capriciu. Le simt dar nu stiu cum sa reactionez...
dimineata asa cum spuneam tragea de un dulap sa-l deschida ne reusind s-a trantit pe jos si a inceput sa urle. M-am dus la el am deschis dulapul si i-am aratat ca acolo avem doar niste harti (acte). bineinteles ca vroia sa bage mana in ele si sa le ciufuleasca si bineinteles ca nu l-am lasat, a inceput iar sa urle...
cateodata imi vine pur si simplu sa ma arunc si eu pe jos langa el si sa incep sa plang ...

lorelaim spune:

Laura - eu ma reintorc la "dragostea" mea ICPS (fiecare are cate un fix... baremi unul )
http://books.google.com/books?id=XPqTMotum_0C&printsec=frontcover&dq=myrna+shure&hl=en&ei=FgZ2TZ-bOYbEsgbT0ZGCBQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CDoQ6AEwAw#v=onepage&q&f=false

Eu nu m-as fii oprit din gatit dar mi-as fii intrebat prunca:
"What do you think: can I can cook and play with you AT THE SAME TIME?"
copila - mai mult ca sigur ar fii ras - si ar fii spus "nu" la care eu: "Can you think of something DIFFERENT to do while I am finishing the lunch?" - deci fac "pasa" in ograda ei si ii dau posibilitatea sa gandeasca singura la ce ar mai putea sa faca... Daca imi spune ca totu-i "boring" si vrea sa se joace musai cu o fiinta vie (adica subsemnata) - atunci as intreba-o daca i-ar face placere sa ma ajute la asezatul mesei. In mod cert as avea succes (e o activitate care-i place - ca si stersul vaselor dupa ce le spal)... As lasa-o sa aseze tacamurile si farfuriile/bolurile de plastic care nu se sparg. Tot ceea ce se sparge as ruga-o sa ma lase sa le asez eu.

Bineinteles ca ea ar termina de asezat masa inainte de a termina eu de gatit - si atunci as intreba-o daca prefera sa impacheteze servetele (operatie buna pentru practicarea dexteritatii manutelor mici, incurajeaza trancanitul impreuna la bucatarie si in acelasi timp da copilei senzatia de placere ca face ceva util). Daca insa si statul la fusta mamei la bucatarie i se va parea "boring" si nu are nici cea mai vaga idee ce ar putea sa faca in afara de a aseza cortul ii spun ca sunt de-acord sa inceapa pregatirile fara mine si atunci cand termin o sa apar si eu.

In general ea stie ca daca am MUSAI ceva de facut nu am cum sa ma si joc. Dupa cum am mentionat anterior - in cazul copilei scoala a ajutat enorm pentru ca si acolo trebuie sa invete sa aiba rabdare, sa-si astepte randul cand ridica mana sa raspunda (de ex), sa accepte ca d-na invatatoare trebuie sa-i incurajeze si pe ceilalti sa raspunda, etc...

Rabdarea e o virtute... si micutii, usor-usor, trebuie sa invete ca uneori trebuie sa fie rabdatori...

Nu cred ca slalomul pe care-l fac parintii pentru evitarea oricarei situatii frustrante pentru copil este benefic copilului... Copii traiesc in societate si trebuie - volens-nolens sa-si infranga nerabdarea, sa-si controleze furia si sa incerce sa gaseasca o solutie acceptabila atat pentru ei cat si pentru cei din jur.

Am invatat sa NU spun NU Prea multi NU din partea parintelui pot duce la un copil care-ti va raspunde tot cu NU... Mai bine incerc sa leg un dialog si eventual sa schimb "focusul". Daca la copilul mic merge cu "distragrea atentiei" atunci cand e pregatit sa faca o nazdravenie - la copilul mare functio "pasa mingii" in curtea lui: gandeste puiul mamei si spune-mi cum vezi tu lucrurile... De-focusarea, "pasele" si gasirea mai multor idei - posibile solutii - sunt mult mai placute (pentru mine) decat lupta (copilul: EU VREAU - parintele: NU)

La "eu VREAU jucaria X" in general discutam daca avem resursele necesare, daca acea jucarie este o NECESITATEA sau un MOFT si mai discutam si despre copiii care NU au avut in viata lor o jucarie (vezi povestea "Fetita cu chibrituri", dar si fotografiile cu copii de pe plicurile/afisele de la diferite asociati cum sunt Salvati Copiii/Medici fara frontiere, etc). Acum vreo 2 ani am citit povestea "Fetita cu chibrituri" si au inceput sa "curga" intrebarile. I-am povestit despre saracie, despre copii care trebuie sa munceasca ca sa supravietuiasca, etc. Anul trecut in metro a vazut un afis "salvati Copiii" cu o fetita de 9 anisori din Somalia care fusese data de-acasa de catre parintii ei si era folo ca sclava pe o plantatie... M-a rugat sa-i citesc ce scrie pe afis si sa-i explic... Ceea ce am facut... Nu e usor pentru un copil sa inteleaga ce viata privilegiata are el in comparatie cu cei pe care-i vedem pe acele afise... dar macar ii deschide o alta perspectiva si se straduie sa inteleaga intr-adevar ce inseamna "It's not fair!"

Adela - eu acum citesc despre "mindful meditation"... intuiesc cam ce inseamna Mindful Parent - si am sa ma duc sa citesc un pic mai mult("The clock is running. Make the most of today. Time waits for no man. Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. Today is a gift. That's why it is called the present." )

alex_andra spune:

Narcisa,pentru o perioada, scoate actele de acolo si pune niste hartii.
Lasa-l sa exploreze casa.

Te inteleg foarte bine, pentru ca si eu am trecut prin asta.
Am trecut si eu prin toate starile pentru ca nu mai stiam cum sa reactionez.
Dar am ajuns la concluzia ca mai bine o las sa descopere ceea ce isi doreste.
Daca ii refuzi nu va intelege.

Daca este ceva ce clar nu poti sa-i dai, atunci gasesti alternative. De exemplu: nu poti sa-i dai acte, ii dai alte hartii, nu poti sa-i dai baterii, ii dai telecomanda fara, nu poti sa-i dai cutitul, ii dai unul de jucarie, nu poti sa-i dai mobilul, ii cumperi unul de jucarie, etc.

eu nu sunt adepta sa-i dai copilului orice vrea, oricand, oricum, dimpotriva, am mai spus, eu sunt impotriva tavalelilor & co.

Dar incerc sa le evit pe cat pot.
Si incerc sa las copilul sa descopere viata cu toate minunile si maruntisurile.

Pentru ei e o adevarata aventura sa cotrobaie prin casa, prin sertate , prin dulapuri.

Iar baietelul tau, la 1 an, e prea mic sa-si exprime altfel frustrarea, ca tu nu il lasi.

Nu ii spune NU si atat. Ofera-i altceva.
Stiu ca e simpla teoria, dar eu, care am trecut si prin practica si in continuare trec zilnic prin asa ceva, iti spun ca se poate ajunge si fara tavaleli:)

alex_andra spune:

Narcisa, eu, ca sa evit suparatile, in parc, la joaca, plecam asta-vara cu fi-mea cu caruciorul si cu : carucior de papusa, chestie de impins, gen roata, apa, suc, ceai, lapte, haine de schimb, pampersi, servetele umede, uscate, cate 3 seturi de nisip, mici, mijlocii si mari, minge mica, mare, mijlocie, masinuta - mica si mare, telefon de jucarie si alte cateva jucarioare mici...
Toate astea le caram dupa mine intr-un mare ghiozdan, sau punga atasata la carucior, pentru ca nu cumva sa vada pe la alti copilasi si sa ceara si ea si sa planga ca ea nu are.
Sau, daca venea un copil la jucariile ei, sa nu se activeze ca ii ia jucaria.
Pentru ca, daca avea mai multe, se juca linistita.

Pentru mine era o adevarata aventura sa ma car cu toate astea dupa mine, mai ales ca liftul meu nu merge pana la ultimul etaj:)

rrox3 spune:

Adela conceptul de mindfull e general aplicat (nu doar in calitate de parinte adica) si destul de vehiculat in ultimii ani.
Este minunat. Insa, din experienta mea, nu poate fi aplicat de oricine sau/si oricand. Sunt putini oamenii atat de disponibili pentru aici si acum, atat de deschisi, fara vulnerabilitati sub pres, gata sa-i acapareze, fara preocupari pe fundal, capabili de detasare de acest fel.

Denizel "connection" acela cred ca se referea la capacitatea de a ramane conectat in experienta, in ceea ce exista acum si aici, in relatie, fara a fi distras de nimic altceva, nici macar partial. Pare simplu, dar nu e.

Parerea mea personala e ca un parinte capabil sa practice "mindfullness" este un parinte in spirit AP, fiindca isi intalneste copilul in mod autentic si reactioneaza la, si doar la, ce experientiaza impreuna in prezent.

mcoca spune:

OOO my God. Never ever nu am carat atatea chestii cu mine. Ok, a vrut jucarie altui copil, ala nu i-a dat-o asta e. Nu putem avea in viata tot ce ne dorim.


Vicky si Printzesone

alex_andra spune:

Mai era si situatia in care ne intalneam cu prietenii ei si aia ii luau jucariile.
Decat sa se iste un scandal intre ei, preferam sa car eu in ghiozdan, sau atasat de carucior mai multe jucarii.
Asta a fost una din variantele mele de a evita un conflict, in parc.
Si astfel, toata lumea era fericita:)

viviana spune:

Laura, am facut si eu o multime de greseli din astea luata de val fiind.
Si am incercat sa nu ma simt vinovata. Nu am ce face cu sentimentul de vinovatie. Important este sa repari si sa inveti sa eviti astfel de tensionari.

Denizel, 4 persoane in cort sa nu-l uitam pe tati!
Cortul unic reprezinta familia unita care petrece cateva momente frumoase impreuna. Copiii inteleg ca, uneori, este bine sa poti renunta la ceva ce vrei sa faci singur in favoarea lucrurilor facute impreuna cu familia.
E fain sa vrei sa petreci singur anumite momente dar e si important sa intelegi ca uneori nu se poate.
2 corturi pot insemna: al lui e mai frumos; e maroz; al meu de ce nu are asta etc.

Noi ne rezolvam multe probleme in acest spatiu restrans, cu fetele luminate de lanterna eram mai aproape fizic dar si sufleteste si parca vorbele noastre soptite nu reuseau sa depaseasca peretii cortului ramanand in capsoarele noastre.
Pentru noi a insemnat mult.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi