Parinteala nepavloviana

Jasmin012 spune:

si eu m-am gandit de multe ori la asta, ca se poate discuta pe-aici mult si bine, daca omul nu e dispus sa schimbe ceva in viziunea lui, degeaba.
Pe de alta parte nu stii niciodata cand se nimereste sa citeasca cineva dintre cei care se pot schimba si care vor asta. (Eu ma recunosc unul dintre ei ). Nu mai stiu cine spunea (aproximativ), cred ca RA, ca si pentru acei putini se merita discutat si se merita sa se spuna lucrurile chiar daca uneori nu plac. Ma rog, aici am extrapolat putin, ca nu retin in mod fidel citatul, sper ca nu ma aflu intr-o eroare.

rrox3 spune:

Faci foarte bine Jasmin Cel putin pentru Lucas.
Pentru binele celorlalti iti sugerez putina diplomatie, poate o abordare cu umor.

rrox3 spune:

Poate incerci sa faci un pas inapoi si sa te amuzi si tu de ce ai scris aici

Cat despre mine, suport impolitetea cand mesajul are substanta.

P.S. "predica" ti se pare politicos?

AgnesLuca spune:

pai Jasmin, stiam ca tu stii cum e cu frontu ala de-aia nici n-am detaliat; oricum ma bucur ca ai reamintit pentru cine are "urechi sa auda"

lorelaim spune:

Arla & Mihaela - da rutinele sunt de baza - nu numai in viata copiilor dar si a noastra.

Replici de genul "cum adica sa nu pot suporta sa fiu linga el?" ma fac acum sa zambesc... cu tristete pt atata lipsa de intelegere pentru parinte - dar acum vreo 4 ani si mai bine m-au facut sa inchid DC-ul si sa citesc carti de specialitate (in tot rau-i si-un bine )... Atat Dr Haim Ginott cat si Dr Elisabeth Pantley - dau DREPTUL parintelui sa NU POATA sa stea langa propriul copil care urla din toti rarunchi in plin tantrum. Iar Dr Christopher Green ("Toddler Taming Tips") chiar sfatuieste parintii sa plece de langa pruncul aflat in plin tantrum deoarece acesta nu va mai avea audienta si se va linisti mai repede.
Esential este copilul sa fie "safe".
Eu nu am fost crescuta cu urlete, la noi in casa parintii nu au facut scandal, la mine nu s-a urlat nici la scoala, sotul meu e un blandut si un finut care n-ar ridica vreodata glasul la mine... Deci pentru mine urlatul are efect absolut dezastruos... Cum am mai scris - mie imi venea sa ies pe usa si sa fuuuuuug cu cat mai departe cu atat mai bine... Nu n-am fugit niciunde - am rezistat pe baricade, am invatat si am iesit cu bine la liman.

Nu toti suntem creati la fel, nu toti avem aceeasi experienta de viata, nu toti reactionam la aceeasi stimuli la fel - asa ca n-ar fii rau sa putem sa fim mai open-minded si sa acceptam ca exista parinti care nu pot sa suporte sa-si asiste propriul copil in plin tantrum.

_

Pentru ca ramasesem la "magicul" si mult prea des folositul cuvant NU am un picut de timp sa continui ideea. Adica parintele prin ceea ce spune trebuie sa incerce sa incurajeze ceea ce doreste din partea copilului nu ceea ce-i interzice:
- in loc de "NU e voie sa lovesti/NU lovi" - parintele se aseaza ochi in ochi cu pruncul care ridica mana sa loveasca, ii prinde cu blandete si fermitate mana si spune "manutele sunt pentru a mangaia" si sa-si intrebe copilul la ce altceva ar putea folosi manutele (tine creionul si deseneaza, se incheie la hainuta, tine lingurita si papa, etc) (la fel si pentru a opri suturile/loviturile cu picioarele)
- in loc de "NU scuipa" - parintele ii poate spune simplu "saliva sta in gura - foloseste la a tine gatul umed si sa nu te ustura" (gatul uscat doare/inteapa)
- in loc de "NU te juca cu mingea in casa" - se poate spune "cu mingea ne jucam afara" (parintele poate sa propuna un al joc)
- in loc de "NU manca prajitura inainte de amiaz" - se poate spune "prajitura se mananca dupa amiaz"
- in loc "NU iti cumpar X" - se poate spune "daca-ti doresti atat de mult X atunci putem s-o scriem pe lista de cadouri de Craciun/Pasti/ziua ta"
- daca pruncul cere mancarea Y - in loc de "NU avem Y de mancare" - parintele poate spune "imi pare rau ca nu avem Y - mi-as dori si eu sa pap Y - imi place tare mult - daca as fii o zana si as avea o bagheta magica as face "bidibadiboo" si l-as pune pe masa"
- daca pruncul se plange ca-l dor picioarele si vrea in brate si mami/tati nu pot - in loc de "NU pot sa te iau in brate" - se poate replica "imi pare rau ca nu pot sa te ajut - dar ce mi-ar place mie sa fiu acum un calut fermecat sa pot zbura pana acasa"...

Bineinteles ca pot fii adaptate in functie de varsta copilului, etc. Parintele ar fii bine sa-si aminteasca de fiecare data sa spuna "Te rog frumos" cand cere ceva si "Multumesc" cand primeste. Noi folosim si expresiile "Vorba dulce mult aduce." si "Tonul face muzica."

Daca parintele se focuseaza prima data pe "rezolvarea" tantrumurilor acasa - va avea din ce in ce mai putine surprize neplacute in public.

Eu la cumparaturi am plecat intotdeauna pregatita sa am rabdare si i-am promis copilei ca dupa ce terminam mergem la magazinul de jucarii si are 1/2h la dispozitie sa se joace cu tot ce gaseste acolo (din start ii spuneam ca daca musai isi doreste ceva vom nota pe lista pt Mos Craciun/Iepuras). Cel mai simpatic a fost cand i-am spus ca din pacate "banii nu cresc in copaci" - era micuta (3 ani) dat tot s-a prins si a ras si mi-a spus "ce pacat! am putea sa luam foarfeca sa-i taiem si sa cumparam ce vrem noi..."

In public n-am avut de cat o singura data parte de tantrum (in plin centru comercial). Se uita lumea la noi ca la circ - iar eu zambeam dulce si suav... Recunosc ca numai nasul rosu de clovn ce-mi mai lipsea si show-ul era complet.

O mamica mi-a spus ca pruncul care face tantrum se simte "in siguranta" si are incredere in parinti de aceea isi da "arama pe fata" pentru ca stie ca in familie are dreptul sa fie el insusi (e acceptat si iubit).

alex_andra spune:

Sa inteleg sa sunteti impotriva "frontului comun" impotriva copilului.
Indiferent de situatie?

Adica, eu vad doua cazuri:
1. Un parinte si copilul au un conflict. Parintele are dreptate.
2. Un parinte si copilul au un conflict. Copilul are dreptate.

Si vad 3 "rezolvari"

1. Faceti "front comun" cu copilul, indiferent de dreptate;
2. Faceti "front comun" cu celalalt parinte, indiferent de dreptate;
3. Faceti "front comun" cu cine considerati ca are dreptate in acel caz.

alex_andra spune:

Eu aleg "rezolvarea" nr. 3.

Luna1 spune:

Si eu aleg cam la fel Alexandra. Incerc pe cat posibil sa nu ii atrag atentia sotului meu ca e inept in fata copiilor. Daca este ceva serios da, intervin atunci imediat. Daca e doar ceva relativ (adica nu e alb sau negru cine are dreptate, e gri, in sensul ca poate nu-mi place mie cum a procedat dar nu e neaparat gresit) discutam ulterior si ajungem la un numitor comun.

Altfel cred ca ne-am "balacarii" in fata copiilor la fiecare 5 minute, pe simple principii de educatie. Adica da, pot fi momente in care clar copilul e nedreptatit, atunci e bine sa intervi diplomatic. Dar pentru orice rahat, nu. Daca sotul a hotarat ceva si nu-mi convine discutam fara urechi in plus.

AgnesLuca spune:

Lorelaim, replica imi apartine mie, imi cer scuze daca te-am intristat, sunt departe de a fi o mama perfecta, cred ca transpare asta si din ce scriu pe forum; am scris pur si simplu ce-am simtit eu si am pus in paranteza ca nu am fost (inca ) confruntata cu asa ceva; iar de lipsa de audienta, nu stiu ce sa zic, imi suna ca la spectacol, iar din cite am inteles eu pe-aici tantrumul este mult mai mult decit asa ceva; chiar as fi curioasa si de alte pareri...

Alex_andra eu nu optez pentru nici una din variante; pur si simplu nu faci nici un front, ci doar iti spui parerea; iar dreptatea este ceva atit de absolut incit ar fi bine sa nu atirne in nici o parte (de cele mai multe ori fiecare are dreptate in felul lui)...e chestie de nuanta




Edit: pentru Lorelaim - sa stii ca si eu am trait momente cind simteam furie cind copilul plinge, nu mi s-a intimplat niciodata cind era mic, ci doar in ultimul timp de cind stie sa vorbeasca si consider ca se exprima destul de bine prin cuvinte (nu stiu, o fi oboseala acumulata, o fi asteptarile alea de-am zis ca nu le am, o fi ceva din subconstient...); o data chiar am pus-o in patut si am iesit dar m-am intors dupa citeva secunde si am luat-o in bratze, a acceptat si s-a si linistit relativ repede...eu chiar nu as putea sa o las singura, sa ma-ntreb ce face in momentele alea, ca de auzit urletele oricum le auzi

lorelaim spune:

Parintele care nu e implicat in conflict incearca sa calmeze furtuna si face tot ce poate sa restabileasca pacea...
Tati zice "fetele mele dragi nu vreau mai sa aud o vorba - fiecare in camera ei... va rog frumos" si ne asculta pe fiecare in parte (intre 4 ochi) ce avem de spus cu ref la conflict.
Eu zic "un ciripit sa nu mai aud - ca va mananc cu fulgi cu tot pe amandoi..." si apoi discut cu fiecare in parte (tot intre 4 ochi)...
In cazul nostru nu e nimeni cu-adevarat de vina - adica vina se imparte - fiecare isi are partea lui in conflict - se cer scuze, se discuta si se ajunge la compromis.