Parinteala nepavloviana

AgnesLuca spune:

perfect de acord dar de ce discutie intre 4 ochi ?

lorelaim spune:

Agnes stiu - si tocmai de aceea nu am dat nume pentru ca eu consider ca ideea trebuie discutata nu persoana care a emis-o (sa fiu sincera habar nu am cum se numesc mamicile de acum 4 ani a caror replici m-au suparat )

Atata Dr Green cat si mama (mama a fost pediatru in Ro timp de 34 de ani) sustin ideea ca prezenta audientei face actorul sa-si continue show-ul.

Dar - nu e vorba de momentele in care copilul realmente e suparat ca nu poate sa se imbrace singurel - de ex (frustrarea ca nu are inca abilitate sa faca anumite lucruri), si atunci trebuie ajutat - cu blandete, calm, intelegere.

E vorba cand tantrumul se manifesta atunci cand copilul musai vrea un obiect si nu-i este permis accesul. Acel "I WANT!"

lorelaim spune:

Agnes - ca asa ne simtim noi mai bine (ne mai si sarutam intre timp si se topeste orice urma de tensiune )...

beshter spune:

Lorelaim, cu tot respectul, cei care sfatuiesc parintii sa plece de langa un copil aflat in tantrum habar n-au ce-nseamna tantrum.

Baiatul meu a facut un singur tantrum pana acum, restul manifestarilor sunt niste chestii asa ca ploaia mocaneasca pe langa un uragan.

Un copil aflat in tantrum isi poate face rau. Furia pe care o simte ii depaseste in asa masura capacitatile de intelegere si exprimare incat se transforma usor intr-o vijelie autodistructiva. Iar dupa ce ca tantrumul nu e din vina lui, ca oricum se simte atat de neinteles si de inadecvat incat se da cu capul de pereti, atat ar mai lipsi - sa plece si parintele de langa el. Sa piarda si ultimul sprijin.

Sa plece de langa copilul aflat in tantrum oricine altcineva in afara de parinte: mamaie, tataie, varu' Sandel, duduia care tzatzaie constipata ca n-a mai vazut asa copil.

In timpul tantrumului despre care am pomenit, l-am tinut in brate (si a fost foarte greu sa-l pot tine in brate) si, tremurand din toate incheieturile, am balmajit tot timpul ca-l iubesc si ca-l inteleg. Si mi-am cerut scuze ca l-am adus in asa hal.

Denizel avea dreptate. Nu poti 'convinge' un copil suparat sa ia time-out. D-apai un copil aflat in tantrum. In tantrum adevarat, nu in niste smarcaieli acolo, care se pot rezolva atat de usor.

Iar ca time-out is a gift nu ma indoiesc. Dar doar daca-l iau parintii.




Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

narcisam102 spune:

Azi a fost de cosmar....parca m-a calcat trenul. Ma arde spatele de cate ture am facut cu el in brate.
De dimineata si pana pe la 6 a fost tot o jale. Dupa prima "criza" de pe la 10 mi-am dat seama ca il doare gingia, nu a vrut supa nu am insistat i-am facut un bib de lapte pt ca trebuia sa manance ca sa putem merge la dr pt vaccinul de 1 an.
Aveam programare la 14 iar la 1.15 ma uitam la tel sa sun dr sa aman programarea. Pana la urma m-am gandit sa ma duc asa cu el poate are vreun sfat. Avea toata gingia umflata saracutul.
Iar mi-a dat peritol...mi-a mai dat o data pe la 8 luni cand era tot asa agitat. Mi-a fost rusine sa-i spun ca nu i-am dat nici atunci si nici acum nu am de gand sa-i dau.

Nu imi vine sa fug cand apare tantrumul. E numai neputinta...frustrarea mea pt ca nu stiu ce sa fac sa fie bine...

exact de asta vb si eu lorelaim...aici e problema...ce sa fac...ii dau obiectul, il i-au in brate si il mangai consolator sau ii spun ca poate alta data cand o sa fie mare

Gandindu-ma la ce ai scris pe aici mi-am dat seama ca niciodata nu a facut aceste "crze" decat acasa si in general cu mine. Nici cu taica-su nu face de aici si discutia cu sotul meu care imi reproseaza ca il pup in fund prea mult.
In magazine de obicei e ok doar daca este f obosit vrea sa-l dau jos din carut sa mearga el si de obicei ii i-au ceva din raft ii dau sa se joace si e ok. La casa nu cere inca produsul.

Luna1 spune:

Narcisa la varsta asta distragerea atentiei ar trebui sa fie floare la ureche.

Pe langa vorbitul in soapta mai foloseam si tactica cu distragerea atentiei ori prin a ii arata altceva ("hiiii, ia uite ce catel pe strada!) ori prin a face ceva iesit din comun, de ex cand copilul urla tu poti incerca sa canti, sau sa sari intr-un picior, sau sa zici ceva iesit din comun (de ex la fie-mea dupa ce a invatat culorile o uimea daca ii ziceam brusc uitandu-ma pe geam : "ia uite o vulpe albastra", iar ea era uimita ca vulpea era albastra nu bruna) apoi cand ai reusit sa-l scoti din urlete ii bagi repede o activitate sub nas, "ia sa ne jucam noi cu orezul asta" la noi erau preferate sticlele de plastic in care puneam orez.

Ideal ar fi sa-ti pastrezi tu calmul, sa nu intri in panica, oriunde ai fi. Pana la urma gandeste-te ca intr-un mod sau altul copilul va iesi din criza pana la urma.

La noi majoritatea crizelor erau provocate de frustrari personale ale copilului, nu putea sa-si puna bluza pe ea, nu putea sa-si aseze sosetele, pantofii etc. In situatiile astea, daca nu tinea cu distragearea atentiei, stateam efectiv langa ea, ma ofeream sa o ajut, ma refuza in general, dar eram acolo.

AgnesLuca spune:

Narcisa, eu cred ca tu nu stii sa zici nu (mai tii minte articolu ala de te-a suparat pe tine ?)
Iar dilema cu obiectuŽ io zic ca depinde de situatie, mai i-l dai, mai zici nu, mai negociezi...eu nu cred in NU-ul ala ca de stinca, pe care-l iei in brate si incremenesti asa, chiar daca copilul este mic, sa stii ca intelege si chiar se poate negocia.

Cu distrasul atentiei la noi functioneaza acum sa zic cuvinte ciudate, care suna straniu sau rimeaza gen "cimitir" (hi, hi, nu are legatura cu ma bagi in mormint ci cu faptul ca trecem pe acolo in drum spre coclaurile de plimbat catelu), "baecker-schlecker", etc, asa-i place cum suna ca dupa zice da la tot ce-i propun

narcisam102 spune:

Am incercat de nenumarate ori sa-i dau altceva Luna ...o jucarie preferata sau o jucarie la care inca nu are acces (se poate rani cu ea) cand ii dau alternativa mea o i-a in mana si o arunca furios.
Cand incepe "criza" pur si simplul se arunca in fund pe parchet si incepe sa urle dand din maini si din piciore. Cateodata imi este si greu sa-l i-au in brate din tot zbuciumul asta pt ca are 13 kg si are destula forta cand se zbate.
Ei bine eu stiam ca unii copii fac asa...dar asa de mic...are numai 1 an!!
Avem noi un joc in care eu topai intr-un picior si fac tup tup pana imi vine rau...as putea incerca si asta....
Si daca eu merg pe tup tup tup si mai tarziu incepe sa faca si pe afara...nu stiu daca asta e o solutie. Poate fi una de moment dar ce ma fac mai tarziu. Il invat cu tup tup tup si ma apuc prin magazine sa topai ca disperata...
Normal ca imi vine greu sa-i spun nu Agnes e doar un pui mic...dar daca el trage de un dulap pana acesta incepe sa se clatine si sa cada peste el...eu ce sa fac...

alex_andra spune:

Da, Luna, ma referam la chestii serioase, conflicte mai mari.
Daca sunt chestii mici, eventual vin si eu in activitatea lor, fara sa zic nimic niciunuia, dar se linisteste tensiunea.

Sau...sotul meu, are un ton mai aspru. Cateodata cand vorbeste cu ea, pare sa o certe , dar nu, asa vorbeste el.
Initial i-am zis sa fie mai "dulce" in exprimare, dar apoi l-am lasat asa. fata asa il stie si asa il ia.

lorelaim spune:

Narcisa - in cazul vostru este in primul rand durerea de la gingie... Copilei noastre au inceput sa-i iasa primul dinte dupa 13 luni... Si la noi a functionat distragerea atentiei... Multa bafta!
Mihaelka - dupa cum ai vazut eu am scris "copilul trebuie sa fie SAFE"... A noastra nu a incercat niciodata sa-si faca rau in nici un fel... doar urla (uneori si plangea) de zici ca era un viking in plin atac...

In cazul copilei noastre in mod cert ca a fost muuuult "ambatz"... Nu a acceptat usor nici la gradi si nici la scoala autoritatea educatorilor. Acum n-am timp - da' poate maine dimineata - intre doua ture de laundry si un aspirat - prididesc sa scriu niste intamplari care (acum) ma fac sa zambesc. Copila e clar genul: "my way or the highway" Tati zice ca va invata in viata "in the hard way"... Poate ca da... poate ca nu... depinde daca va reusi sa invete sa negocieze si sa accepte necesitatea compromisului.