"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (3)

alex_andra spune:

Ideea mea, Agnes, era ca nici eu nu sunt inebunita ca fi-mea vrea s-o car in brate, cum a fost la zoo, ca am carat-o din 3 ore cat am stat acolo, peste o ora in brate.
E greu sa mergi atata timp cu un copil de 14 kg in brate.
Nu 5 minute, o ora si...


Dar am avut de ales intre o stare tensionata, ea plangacioasa, iar eu cu nervii intinsi la maxim/ mijlocul meu facut tandari.
Ma gandesc insa, ca-mi intaresc muschii fesieri

AgnesLuca spune:

alex_andra, buna intrebarea, m-am gindit si eu ca partea asta nu am explicat-o prea clar. accepta dupa mai multe sau mai putine explicatii, in nici un caz nu plinge. eu cred ca s-a obisnuit treptat cu ideea. la inceput o caram pe portiuni determinate, adica ii aratam "te duc pina la coltul ala si dupa aia mergi singura", citeodata mai miriia, ba se punea si pe jos in fund, o luam iar trei pasi in brate, ii mai distrageam atentia.
situatia la zoo descrisa de tine eu o incadrez la categoria turism; as fi carat-o si eu atita cit as fi putut; am carat-o si eu asta vara prin Graz cu orele, ca nu vroia decit la mine in bratze
ideea e ca mie nu mi se pare necesar sa ma execut cu caratul in brate in orice moment

lorelaim spune:

Anca_74: copila mea manaca dimineata, ca "mic dejun" un nectar de fructe... Adica - de pe la 1 an am inceput sa-i dau fructele de dimineata ca sa aiba portia de "dulce" si energie de cum se trezeste.
Nectarul ei e: cateva capsuni (de-congelate - daca nu ai proaspete), 1 banana, 1 para (daca gasesti zemoase perfect - daca nu cumperi tarisoare si le lasi in bucatarie cateva zile pana se moaie). Cand era micuta (sub 2 anni) faceam acest nectar sub forma de piure si i-l serveam cu lingurita. De cand a crescut i l-am subtiat cu apa si ii pun un pai si-l bea. Dupa 2 ani am inceput sa-i pun in nectar si boabe de polen (am inceput cu 2-3 boabe si am crescut gradat pana la 1 lingurita pe zii) si chiar si miere (atunci cand mi se parea ca nu-i prea dulce licoarea). In nectar se mai pot strecura - daca doresti - cateva bucatele de tofu moale cremos (in Canada stiu ca era tofu de mai multe tipuri). Fructele din nectar se mai pot schimba - in loc de para se poate folosi piersica/nectarina. In loc de capsuni posti incerca cu zmeura. Experimentezi si vezi ce-i place.
Daca alaturat sau dupa nectar mai doreste o feliuta de paine cu ceva unt/branza/sunca - e OK - daca nu - asta e. Portia de "energie" e luata. De obicei prunca mea isi soarbe nectarul cu paiul si... citeste o carticica intre timp... sa nu se plicti... ca tre' sa manance.

Pentru cei a caror copii "fug" de la olita (chiar daca au inceput "potty-training" devreme si a dat rezultate pozitive): parintele trebuie sa gaseasca activitati interesante pt copil cat timp acesta "munceste" de zor sa-si faca trebusoarele. Copila mea a avut intotdeauna scauneleul cu carticele pt copii in fata olitei si eu m-am asezat pe jos si trancaneam cu ea in timp ce ea rasfoia cartile. Acum - recunosc - ca a ramas cu acest "obicei": isi ia o carte si citeste pe WC ... Uneori trebuie sa ma duc s-o intreb daca nu a uitat cumva de ce se afla acolo... in baie

Nu uitati - orice obicei bun pe care doriti copilul sa-l "prinda" - cere multa perseverenta, rabdare si consecventa din partea parintelui. Cu blandete, cu ingeniozitate, cu mult calm in mod cert veti reusi!
Multa bafta!

P.S. "AP" asa cum il "vad" eu descris pe DC inseamna pt mine "Anxious Parent" (anxious to be loved by the child at all costs) si usor-usor are tendinta sa cada in "permissive parent".

Acum sincer - nu stiu de ce se face atata tam-tam pe degeaba cu aceasta eticheta AP - cand orice mama (dar si tati - de multe ori) instinctiv va hrani copilul "la cerere", va tine cu drag pruncutul in brate, il va guguli, proteja, etc. Nu trebuie sa fii "AP"ist ca sa iti urmezi instinctele parintesti.

Multa sanatate!

alex_andra spune:

Agnes, acum ca stau bine si ma gandesc, mai ales de cand s-a mai marit si pot dialoga cu ea, ea nu mai cere in brate , decat atunci cand suntem in categoria de care zici tu, de turism.
Si acum nu prea mai urla ca inainte, adica a devenit si ea mai intelegatoare cu spatele meu, mai facem cu radu', cand in brate, cand pe jos:)
La zoo, am fost la munte si pe partie nu a mai putut si am luat-o in brate.
Evident, eu
Cu taica-su are alte activitati, de exemplu, baita.

Eu zic ca, indiferent de metoda aleasa, daca exista o colaborare buna parinte- copil, e ok.
Daca se discuta, explica, vorbeste vorbeste, e ok.

Si daca am de ales, de exemplu intre un copil usor bosumflat ca mami nu il ia in brate, dar i-a explicat frumos ca nu poate , ca o doare tare spatele/ un copil luat in brate , dar mustrului bine de catre mama nervoasa...prefer varianta 1.

lorelaim spune:

Anca_74 - in loc de lapte poti sa incerci sa introduci iaurtul / kefirul NATUR si branzica (NU ii da iaurt "cu fructe" ca e plin de coloranti si zahar). Eu gaseam la Costco branzica sub forma de batoane care se desfacea la capete in fisii subtirele (era haios - erau ca niste spagetti de branza). Poti de-asemenea sa vezi daca-i place quinoa. Copila mea manaca quinoa simpla cu o lingurita de ulei de cocos si un picut de sare. (sotul prefera cu ulei de floarea soarelui). Eu mananc quinoa sub forma de salata cu bucatele de rosie, ardei gras, ceapa si ulei. (poti sa adaugi pastai reci de fasole verde fiarta, mazare verde fiarta, porum, etc - dupa gust si inspiratie).

Laura25 - in legatura cu cele doua cunostinte/amice ale tale (mame f severe - adepte ale PEDEAPSELOR) care au copii "neascultatori" - eu am citit cateva carti de Myrna Shure care mi-au mers la suflet datorita metodelor prin care ajutam copilul sa se GANDEASCA la sentimentele lor cat si ale celorlati si la CONSECINTELE faptelor lor (si intre timp descoperim si noi parintii ca sunt momente cand din pacate nu ne gamdim la... consecinte )

Concret - cand copila mea face ceva ce ma deranjeaza (se matzaie si protesteaza vehement la facut "munca independenta" la fr, nu face ordine in camera, nu vine la masa cand o rugam frumos si politicos, raspunde inapoi, vorbeste nepoliticos, ma intrerupe cand vorbesc cu cineva, etc) - NU strig, respir adanc si-mi inghit frustrarea si apoi:
"How do YOU THINK I FEEL when you...?" adica tu copilul meu esti obligat sa GANDESTI (sa iei in considerare) ca si eu am sentimente!
imi raspunde - si apoi continuam
"How do YOU FEEL about it?" adica ii arat ca eu parintele tau VREAU sa TIN CONT de sentimentele tale!
Si apoi o intreb care ar fii solutiile (intotdeauna copilul trebuie provocat sa gaseasca el solutiile) posibile pt a rezolva situatia in care ne aflam la momentul respectiv. Scriem impreuna solutiile (avem un carnetel in care scriem - uneori vrea ea sa noteze ce sol gaseste) - apoi le analizam si comentam care sunt CONSECINTELE posibile ale solutiilor gasite. Odata in plus copilul este incurajat sa GANDEASCA si sa-si imagineze ce consecinte ar putea avea daca ar aplica una dintre solutiile gasite de el.
In aceste faze parintele NU comenteaza inca daca solutiile sunt bune (acceptabile) sau nu din punctul sau de vedere.
Dupa ce copilul a spus ce avea de spus - e randul parintelui sa-si exprime parearea ref la solutii. NICI o solutie NU va fii ATACATA (NU spui soultia ta e PROASTA) - ci doar argumentata - adica spui din punctul meu de vedere aceasta solutie nu o pot aceepta deoarece... si spui frumos de ce.

Atunci cand parintele intreaba:
"Puiul mami, te rog frumos GANDESTE-TE si spune-mi: cum MA SIMT eu cand tu...?" e foarte posibil ca pruncul sa se uite mirat si sa nu aiba habar ce sa raspunda... Daca e un moment de tacere prea lung sau copilul raspunde simplu "nu stiu" - micutul poate fii "provocat": "Incearca sa ghicesti/sa citesti pe chipul meu..." daca tot nu are nici un raspuns atunci poti sa-i spui "Daca nu stii - intreaba-ma..." Copilul va intreba "Cum te simti?/Ce simti?, etc" si tu ca parinte ii spui "tristete/dezamagire/suparare/frustrare..." atunci cand face un lucru care nu e conform cu asteptarile tale.

Bineinteles ca atunci cand face ceva pozitiv poti sa pui aceleasi intrebari si sa-i spui ca esti "bucuros/mandru/multumit/placut impresionat, etc" de atitudinea lui. NU uita niciodata sa-l lauzi pt tot ceea ce face bine - si sa-i multumesti cand te ajuta, cand iti face un micut serviciu. E ESENTIAL sa vada ca-l observi si cand face lucruri bune. E extrem de important sa aiba si acceptul/suportul tau cand se abtine de la nastrusnicii si rautati...

Acest tip de abordare ne ajuta f mult pe mine si pe copila sa fim "lucide", "rationale", "cu mintea clara" - si sa nu lasam balaurii din noi sa iasa la suprafata si sa se razboiasca (NU zbieraturi, NU certuri... desi uneori situatia e incordata si simt cum imi vine sa "scuip flacari" ca un balaur). Myrna Shure recomanda aceasta metoda incepand chiar de la varsta de 4 ani...

Laura25 spune:

lorelaim, multumesc! Foarte interesanta abordare.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Jasmin012 spune:

Luna, la noi asta a fost un subiect sensibil mereu: diversificarea. Lucas nu s-a lasat diversificat pana pe la 1 an, pur si simplu a fost innebunit dupa titi si nu voia altceva, se pare ca se satura asa. Mi-aduc aminte ca pe la 8-9-10 luni ma dispera chestia asta. Dar da, can am inceput sa-i dau altceva am inceput cu fructe: banane. Legumele oricum mi se recomandasera mai tarziu, am inceput cu morcov dar nu i-a placut. Nici macar rosiile sau castravete nu mananca si astea sunt de baza in orice casa.
Rar "linge" 2-3 firicele de morcov atunci cand rad morcovul pt ciorba.
Ai vreun truc pentru mine?

Luna1 spune:

Jasmin da, m-am gandit ca asta trebuie sa fie, aici se recomanda diversificarea intai cu legume si apoi cu fructe din simplul motiv ca fructele sunt dulci si va refuza ulterior legumele.

Trucuri...ar fi in primul rand exemplul personal. Daca mananci tu legume si te arati extaziata de gustul lor posibil sa se intrebe si copilul ce o fi asa bun la legumele alea si sa incerce si el. Insa daca zici ca mananca fructe bine, pana la urma nu e un capat de tara.

Anca eu nu cred ca fata ta e slaba deloc, comparativ cu a mea de ex care are pana in 14 kg si e mai mare cu 5 luni. Eu de obicei cand ma apuca "pasarelele" ca e slaba ma uit la gradinita in grupa de 20 copii. Si sincer majoritatea sunt cam de marimea fie-mii, exista chiar si mai slabi. Incearca si tu sa te uiti la copiii de varsta fetei tale de la gradi (la fete) si fa o comparatie mentala, sunt sigura ca vei observa ca fata ta e pe undeva pe la mijloc ca si greutate si inaltime.

Jasmin012 spune:

Ilinca, nicidecum... nu trebuie sa ai mustrari de constiinta. E foarte bine asa. Tu ai avut noroc ca fetita ta te-a mostenit in materie de gusturi la mancare.
Exemplul personal e foarte important, intr-adevar, dar nu merge chiar cu toate alimentele. La noi in casa se mananca si carne (in general pui sau vita), dar si salate. Lucas nu e carnivor neaparat ( e moderat cu carnea), el ar prefera lapte cu cereale de exemplu, sau cu nesquick... mananca ciorba, fara probleme. Roade biscuiti si croissant. El bomboane si ciocolata nu primeste decat rar. Nu mananca chiftele, dar ii plac cartofii parajiti, desi ii primeste rar, ca noi nu mancam. Mananca ou fiert si branza topita, dar numai din cea feliata, in tipla.
Ideea e ca mananca si ce mancam noi in casa in mod obisnuit, dar din pacate refuza altele (printre care iaurturi si alte lactate si branzeturi) dupa care noi suntem innebuniti.

Jasmin012 spune:

Luna, hehe, buna explicatia. Nu m-am gandit. Cum ambele lui pediatre din Spania (ca acolo eram cand era bebe mic) aveau aceasi schema de diversificare (desi una era batrana, in pragul pensionarii, iar cealalata tanara). Explicatia lor era ca banana e alimentul cel mai usor digerabil si care predispunea cel mai putin la alergii. Nu mai spun ca si pe aia el a acceptat-o foarte tarziu, dupa 1 an. Acum insa e innebunit dupa acest fruct.