"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (3)

lorelaim spune:

TIME-OUT IS A GIFT! se traduce prin retrage-te, respira adanc (respiratia diafragmatica), aduna-te, fa curat in capsor (matura orice urma de furie) si focuseaza-te. Apoi GANDESTE. NU aduna furie si resentimente in tine.

TIME-OUT NU inseamna sa incui copilul in camera si sa-l lasi sa dea cu disperare cu pumnii in usa urland si plangand... Inseamna sa-l tii in brate (la varsta mica - pana la 4 ani - de ex) daca nu accepta sa-l conduci cu blandete la el in camera si sa-i arati cum sa respire adanc si sa se linisteasca. daca accepta sa mearga la el in camara te poti aseza jos langa el si incepi sa-l inveti sa respire sa se calmeze.

alex_andra spune:

ai foarte mare dreptate, din punctul meu de vedere:)
De multe ori, mai ales in primele luni, cand eram debusolata si nu stiam ce sa fac si de unde sa o apuc, m-a salvat mama mea, un om extraordinar, care venea si imi explica calm si frumos.
NU intelegeam de ce la mine planga bebe si la ea nu:)
Ea m-a invatat mult mai multe lucruri bune, cu blandete si iubire, decat am citit aici, cu agresivitate.

denizel spune:

Sa fiu sincera, imi cam vine sa rad .
Fiindca imi imaginez scena in care un copil de 1 an jumate, frustrat ca nu poate comunica exact ce doreste, e dus "cu blandete" la el in camera si invatat sa respire, sa sa focuseze si sa GANDEASCA :)).
Timp de 1 minut jumate, conform regulii de aur a darului time out.



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

pisigri spune:

Mie articolul mi-a placut. Dar recunosc ca l-am citit cam pe fuga.

Nici eu nu cred prea tare in autenticitate. Am momente in care as fi foarte autentica daca as zbiera din toti rarunchii sau daca as da cu farfuriile de pereti. Dar Ilinca s-ar speria si nici nu cred ca as fi un bun exemplu, oricit de autentica ar fi reactia mea. Si da, eu cred ca parintii sint luati drept exemplu/etalon de catre copil si cred ca parintele trebuie sa "se ridice la nivelul asteptarilor".

Denizel, tu zici ca nu scrii pt ca noi aici ingropam AP-ul. Eu nu vad (numai)asta, vad o discutie...politicoasa. Am citit si opinii care nu se muleaza pe ideea mea de respect oferit copilului, e adevarat. Dar am citit si chestii care mi se par ok. Si nu, AP-ul promovat aici pe forum nu se rezuma la "respecta-ti copilul" si "nu-i face ce tie nu-ti place". Desi cel din urma concept mi se pare cam discutabil.

Lorelaim, mie personal nu imi convine sa implic bunicile in cresterea fie-mii. Nu ma consider abuzata/traumatizata, dar nici nu impartasesc niste concepte de educatie care lor le sint foarte...clare. Si implicarea lor vine la pachet cu reguli, mofturi si pretentii. Asa ca prefer sa ma descurc singura, iar ele sa fie doar bunici, de-alea care nu se supara niciodata si care au mai putine limite decit mami . Prefer sa o rasfete si atit, nu sa incepem sa negociem "dam na-na la minuta" si "de ce nu m-ai ascultat mama sa o pui pe oala la 6 luni..?"




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

denizel spune:

Pisigri, hai sa vorbim despre asta, vrei? :) Ce anume consideri discutabil?

P.S. Nu, discutia nu e politicoasa, ba inca Lorelaim e chiar foarte nepoliticoasa (chestie care nu ma deranjeaza deloc de altfel, doar ti-o semnalez).
Nu e politicoasa o persoana care repeta ca o placa stricata - indiferent de ce i se spune - ca AP inseamna Anxious Parent . Stii, e fix pe dos... .
Si nu-i politicos nici sa comunici in 90 la suta din postari cu citate de prin carti. De obicei lungi .



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

saskia spune:

Dar ce are gresit metoda asta cu time-out-ul? Aici se foloseste mult si cand ai mei, au peste 10 ani amandoi, au vreo pasa mai proasta singuri se retrag la ei in camera :)(un fel de time-out autoimpus) si revin doar cand ne putem intelege si discuta normal.

pisigri spune:

P.S. Nu ma bag in discutii de-astea despre useri. Nici nu am vreme sa ma intorc sa recitesc exact ce si cum.

Sa discutam despre "ce tie nu-ti place...". No, pai mie nu-mi place sa ma trimita cineva la culcare la 21-22 (sau in general sa ma trimita cineva la culcare ) da eu trebuie sa culc giza, ca la 2 ani nu mi se pare normal sa bintuie prin casa dupa orele astea.
Si nu-mi place sa mi se restrictioneze timpul petrecut la tv, dar eu i-l restrictionez ei.
Si nu-mi place sa mi se spuna NU, recunosc, oricit de argumentat ar fi nu-ul ala, dar ei trebuie sa ii mai spun nu la una-alta si la virsta asta vad pe fata ei ca nu-i mare consolare faptul ca imi argumentez decizia si pozitia.

Si din nou, din modul in care e promovat AP-ul, mi-e f greu sa inteleg cum "convingi" si "lamuresti" un copil ca ceva care nu-i face neaparat placere este bun pentru el si/sau pt viitorul lui. Daca mereu venim cu intrebarea "tie ti-ar placea ca sotul sa te trimita in time-out/sa-ti taie portia de uitat la tv/sa se rasteasca la tine/sa...si sa.."...pina la urma cum sanctionam un comportament deranjant? Ca PEDEPSELE sint naspa. Si multe actiuni ale copiilor nu au consecinte vizibile, imediate....sa te bazezi doar pe principiul actiunii si al reactiunii.

Chestia cu "gindeste-te cum ma simt eu..." mi se pare relativ ok la copiii mai mari; pe de o parte ii invata sa se gindeasca si la cei din jur. Pe de alta parte mi se pare ca pune o responsabilitate prea mare pe umerii lor, pentru ca ce simt eu ca adult in clipa asta nu este determinat doar de gestul copilului ci are un substrat mult mai complex, pornind de la modul in care experienta mea de viata ma face sa ma raportez la o anume situatie si terminind cu cit de mult m-am certat cu seful azi.
Iar faza cu "tu ce ai face in locul meu?" imi amintesc ca am urit-o din sufletul sufletului meu. Decit sa ma ia mama cu "spune-mi, tu daca ai fi in locul meu, ce-ai face?" mai bine imi comunica ceva pedeapsa si gata, ce tot atita tura-vura...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

olympia spune:

Pisigri, sunteti doua trimise la culcare devreme si veti face impreuna din ritualul culcare ceva placut si nu se va simti nimeni pedepsit prin asta.

narcisam102 spune:

Am si eu o intrebare la o problema care s-a tot vehiculat pe aici dar la care nimeni nu prea a venit cu solutii concrete ci doar cu contra argumente in cel mai fericit caz.
Ce facem atunci cand copilul este mic si se tavaleste pe jos ca vrea ceva ce poate nu este bun pt el.
Eu am incercat si cu jucaria preferata (distrasul atentiei) si cu luat ul in brate, si dus in dormitor (dar nu prea ma lasa sufletul), chiar nu stiu cum sa mai fac sa fie bine.
Acum il las sa se tavaleasca si ii spun "poti sa faci ce vrei nu e voie acolo, nu e o jucarie x lucru, etc" mult timp nu se tavaleste el acum ca se plictiseste dar nu stiu daca e bine. Ce o sa fac cand va fi mai mare si numai sta in carut si incepe sa se tavaleasca prin magazin??? Ce o sa fac atunci...o sa stau sa ma uit la el si sa astept sa-i treaca?? Nu prea ma vad in stare... uffff
ce zice AP cum sa reactionezi?...voi cum ati procedat?

alex_andra spune:

Narcisa, eu am incercat cu blandete, cu distrasul atentiei, cu vorba buna, cu alergat prin casa si facut ca maimuta, etc.

dar eu nu ii dau acel obiect in urma tavalelii si urletelor.
Fata mea stie ca nu primeste acel ceva daca urla la mine.

In magazin, de exemplu, o las, pana la casa, sa-si culeaga tot ce vrea ea din vitrine, iar pe parcurs, le mai las, le mai pun la loc, usor, fara sa-si dea seama, oricum pana la casa uita.

Nu uita niciodata insa, sa-si ia creioane si baloane.
Noi, la fiecare cumparaturi pe care le facem impreuna cu ea, mai cumparam niste baloane si creioane.
Si la casa, platim cu banutii ei, pe care ii primeste in pusculita, banuti marunti. Ea stie ca dam bani doamnei de la casa si abia apoi luam creioanele si baloanele.

A avut o periaoda in care era periculos sa iesim cu ea in magazin, pentru ca o apucau crizele din orice.
Asa ca am ales varianta sa mearga unul singur la cumparaturi, daca nu puteam merge amandoi, fara ea.

Dar, foarte important la noi in casa: evit pe cat pot ca ea sa ajunga sa se tavaleasca pe jos.
Adica, daca vrea de exemplu, forfecuta mea de unghii, pe care, din vina mea, am lasat-o la vederea ei, i-o dau, i-o arat, ii explic ce face, ii explic ca poate face buba, intre timp cautand alternative de joaca la acea forfecuta, alte obiecte.

S-a spart un pahar, s-a umplut de cioburi prin bucatarie, ea a avenit repede sa ia un ciob, nu am lasat-o, s-a suparat, a facut urat, eu i-am explicat, ca uite, ciobul face buba si te doare , etc.

Daca vrea ceva, de exemplu sa bea alcool, din paharul lui ta-su - asta e lucru total interzis, normal, ca doar nu-i dau copilului whiskey.
Atunci, ii explic ca nu pot sa-i dau, ii ofer apa, suc, ceai, etc.
Incepe tavaleala. O las sa se tavaleasca.

Vrea sa-i ia din mana prietenului ei, jucaria lui, nu o las. Ii explic ca are si ea multe jucarii si ca aia este jucaria lui.
Daca el vrea sa i-o dea, e ok, dar daca el nu vrea, asta e, nu se poate, ne conformam.
Ea incepe cu tavaleala. O las sa se tavaleasca.

Mai sunt exemple:)

In parc, daca o apuca tavaleala, o iau pe sus si mergem acasa, nu se discuta.