"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (3)

alex_andra spune:

Laura, zau ca nu am deplans nimic.
Daca asta e concluzia ta, fie, dar speram sa fii mai profunda decat atat.

narcisam102 spune:

alex-andra mie subiectul articolului in cauza mie nu mi se potriveste din start ca doar nu o sa ma apuc sa urlu de nebuna pe scarile blocului sau in parc la copil doar ca sa vada el pe mama ca are si ea frustrari sau ca ii raspund astfel la comportamentul lui.
Nu cred ca asta inseamna ca sunt langa el. Cred ca este mult mai buna abordarea -nu mai tin minte cine a spuso aici dar mi-a placut tare mult- cu "dar tu ce crezi despre asta....cum crezi ca ma simt eu cand tu....tu ce ai face in locul meu"...etc
Dar asta nu inseamna ca nu poate fiecare sa-si exprime opinia. Poate am fost un pic ironica dar multe exemple din art mi s-au parut chiar deplasate....
asta e numai parerea mea...si daca tu poti sa-mi aduci argumente mai bune despre calitatea articolului sau interpretarea ta asupra lui putem discuta.

alex_andra spune:

narcisa:)....nu a avut legatura postarea mea cu ultima ta postare....era doar un gand de-al meu, spus cu voce tare, ma rog...scris

CampariSoda spune:

Denizel, pentru mine AP este o eticheta fancy pusa peste un colaj de reguli de bun simt si multe reguli...de mai putin bun simt. Si pentru mine o contradictie in termeni sa impui reguli de genu "dormitu in patul parintilor" si dup-aia sa le ceri acelorasi parinti sa fie autentici. Poate in "autenticitatea" lor parintii respectivi simt nevoia sa isi pastreze intimitatea si accepta copilul in pat ca vorba aia, asha scrie la carte...
Deci io una sunt gata sa "ingrop" AP-ul prost practicat. Daca AP-ul asta ii face pe unii parinti sa se umple de sentimente de vinovatie si "inadecvare" - conduce cu siguranta dup-aia la o "parinteala" (ce frumos cuvant, Laura!) cu rezultate indoielnice.
Eu inteleg oarecum de unde vin opiniile extreme exprimate de fiecare data cand vine vorba de alaptare, ap, dormit in pat si altele (o parte ca deh, asha ii in comunicarea virtuala si o parte banuiesc ca au scop de "scuturare" a mamicilor care isi mai scapa nervii din frau cu intentia de a ne intalni pe undeva pe la mijloc). Insa vad uneori reactii complet "neautentice" din partea celor ce se declara AP, care in loc de a oferi un umar virtual empatic ii tot dau cu sloganele, etichetele si poseta de rosii (sau ce s-o mai fi purtand sezonul asta).

denizel spune:

AP nu inseamna dormit cu parintii.
AP nu inseamna alaptat pana la 5 ani.
AP nu inseamna teama ca parintele nu va fi iubit si...
AP nu inseamna fel de fel de opinii care s-au tot vehiculat pe-aici.


AP inseamna constientizarea faptului ca regulile din capul parintelui pot sa nu corespunda cu nevoile copilului si... ceva actiune care sa tina cont si de copil, nu doar de ideile fixe ale parintelui.

AP mai inseamna ca parintele nu se teme ca, daca sta pe aceeasi treapta cu copilul si ii indeplineste nevoile, copilul va deveni vreun Lica Samadaul al generatiei sale.

AP e o chestie faina si relaxata si tandra, pe care (am ajuns la concluzia ca) destul de putini parinti se incumeta sa o lase sa-i conduca.

Mai mult nu are rost sa spun (oricum am re-re-re-re...repetat ).
Cine a avut de inteles, a inteles de mult care-i treaba cu "a nu fi tot timpul la panda, monstrul creste si creste si creste, daca nu-s pe faza ma papa cu margele cu tot" . Cine nu, nu.

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

lorelaim spune:

De ce la orice discutie despre cum ne crestem copiii (experientele noastre - pozitive sau... nu) trebuie sa apara aceasta eticheta AP scoasa pe piata de clanul/familia Sears? Pentru ca fam de pediatrii americani Sears a iesit cu mult aplomb pe piata si si-a facut o reclama... tipic americana a produselor proprii si... a avut succesul scontat!

Pentru cine e interesat: sunt atatea carti MULT mai bune si cu sfaturi de f mult bun simt care te ajuta sa "dezamorsezi" situatiile conflictuale cu copiii si sa gasesti solutii constructive care sa creeze relatii armonioase in familie.

Clasicul Ginott Haim este super, apoi mai sunt Adele Faber si Elaine Mazlish, Elizabeth Pantley si Myrna Shure, Michele Borba si Daniel Goleman.

Iar pentru cine are o relatie buna cu parintii (in special cu mama - bunica copiilor) - ascultati ce va spune ea si extrageti ce vi se potriveste. Eu m-am consultat in multe cazuri cu mama si am facut dupa cum am considerat de cuviinta.

Si da - raman la concluzia mea - AP-ul promovat cu atata agresivitate pe DC este (din punctul meu de vedere) Anxious Parent (un parinte disperat sa fie iubit si acceptat de prunc).

lorelaim spune:

NU trebuie sa-ti pui pe frunte stampila de Anxious Parent ca sa NU fii de-acord cu trosnitul pruncului sau cu urlatul din toti rarunchi. Orice om intreg la cap este adeptul unor metode pasnice si rationale de educatie. A invata un copil ce inseamna disciplina este mandatoriu! Dar in primul rand trebuie sa invatam noi insine sa ne autodisciplinam si sa fim un bun exemplu pentru prunci.

Bataia este intr-adevar RUPTA din rai! adica NU are ce cauta in raiul copilariei! De ce? Pai din doua motive f clare: copilul va tine minte bataia dar NU va retine "lectia" (trauma fizica si psihica este atat de puternica ca va avea loc un blocaj care va inhiba copilul... acesta nu va fii incapabil sa retina altceva in afara de FRICA si DURERE), parintele care practica asa ceva se transforma incet-incet intr-un monstru... care va ajunge sa nu mai aiba el insusi dragoste si respect pentru propria-i persoana. Care parinte - om normal - vrea sa fie monstru?

TIME-OUT IS A GIFT (NOT a punishment). Invata-ti copilul sa profite de un moment de time-out pt a-si aduna gandurile si a invata sa-si exprime dorintele si sentimentele intr-un mod acceptabil in societate. Se recomanda 1min de time-out pt fiecare an din varsta copilului. Parintii sunt incurajati sa se cadoriseasca si ei cu cateva momente de "racorire" pt a se replia si a regandi strategia de abordare a problemei.

Din punctul meu de vedere - unul dintre cele mai importante lucruri care trebuie sa-i invatam pe prunci (pe langa lucrurile de stricta necesitate) este sa se GANDEASCA la CONSECINTELE faptelor lor (ce obtin pozitiv/sau nu - daca actionez intr-un anume fel). Invata-ti pruncul sa negocieze: o jucarie, un privilegiu, etc.

denizel spune:

+






Eu nu stiu unde vezi tu agresivitate. Nu stiu care dintre noi e anxious ;).


Si, in fine :)), nu stiu de ce atatea discutii pe tema asta.
Axioma 1 e: copilul trebuie respectat!! De-adevaratelea!!!
Axioma 2 e: ce tie nu-ti place, copilului tau nu-i face!!

Daca n-ar aparea mamele cu "stai sa vezi cum il respect io" + idei cel putin hilare de tip "time out is a gift" tare bine ar fi...

Lorelaim, sotul tau obisnuieste sa-ti dea cate un time out in dar de cate ori nu cazi pe aceeasi "felie" cu el?










~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

lorelaim spune:

Denizel - sotul meu e sufletul meu pereche Da sunt o rasfatata a sortii... multumesc bunului Dumnezeu pentru parintii, sotul si copilul pe care ii am!

Daca nu suntem pe aceeasi felie (extrem de rar) e deajuns sa-ma cadorisesc singura cu un Time-Out si sa re-gandesc strategia... O minte linistita, focusata la prezent, fara resentimente care sa tulbure limpezimea gandirii - ajuta la gasirea solutiei. Comunicarea clara, respectuoasa, care tine cont de nevoile (NU neaparat dorintele ) si sentimentele tuturor celor implicati - este solutia.

Time-out pentru noi realmente e un cadou binecuvantat - adica stam si citim... Copila a invatat sa faca la fel...

Motto-ul nostru este "I Can Problem Solve"

Da - "AP made DC" este cu AGRESIVITATE bagat in absolut toate subiectele de "parinteala" (Laura25 ) si este atat de prost sustinut si prezentat ca e mai mare jalea

Deci hai sa lasam etichetele deoparte si sa continuam sa discutam despre "parinteala".

narcisam102 spune:

Denizel nu inteleg ce e rau in "time out is a gift". Eu o interpretez ca pe ceva de genul...respira adanc si apoi vorbeste.
De multe ori a trebuit sa respir adanc si apoi sa vb in special cu bb. Mereu ma gandesc ai grija la tonul voci el nu o sa inteleaga nimic daca urli la el (are 1 an), nu ii tine teoria chibritului ca oricum nu intelege decat cuvintele simple rostite clar si calm.
Acum vreo 2 zile fiul meu a ajuns la birou a luat cana mea de cafea si cred ca a baut un pic din ea (pt ca era murdar la gura) si restul a aruncato pe jos intr-o secunda.
Ce era sa fac...am respirat adanc si am zis...ok...hai in patut ca mami trebuie sa stranga aici (vroia in continuare sa se balaceasca in cafea).
Bineinteles ca am tras aer in piept si m-am gandit ...sa-ti fie invatare de minte, unde pui cana data viitoare. Dar normal ca primul instinct ar fi fost "aoleu mama ce faci..."
Eu nu am citit cartea asta cu AP sincer la inceput credeam ca e vreo forma de prescurtare pt mamele casnice acum am inteles despre ce e vb dar nu cred ca o voi citi pt ca nu cred in tipare si nici nu prea am timp de citit cu un bb mic...
Doamne ce bine e ca nu se mai trezeste la 6