De ce nu scrie de pe tabla?

Dorsilia spune:

eu am crescut si am fost educata dupa "scoala veche", aia in care daca ieseam din cuvantul mamei, erau trimisa de acasa, sau daca nu luam doar 9 si 10 ajungeam la C.A.P la coada vacii, sau la masina de gunoi, sau femeie de serviciu. Asa stand lucrurile si fiind dotata de la natura cu o fire obedienta am inghitit galustile astea si incet-incet am inceput de la cea mai mica varsta sa execut doar ordine si sa incerc sa fiu pe placul tuturor, de la a-z fara nici un discernamant, eu nu trebuia sa ii fac pe ai mei de ras, ci trebuia sa fac exact ce mi se spune, nu trebuia sa-mi necajesc fratele ci sa-l ingrijesc si mentin increzator, sa-mi multumesc educatoarea, invatatoarea, dirigintele si pe toti profii, prietenul, profii de la facultate, angajatorul....deci am mers asa pana-n panzele albe. NU am fost un copil vesel si multumit ci unul timorat, stresat, mereu complexat, ingrijorat ca nu e destul de bun, introvertit, lipsit de stima de sina, care mereu se sacrifica pe sine pt a trezi pe fata altuia fie si cel mai firav zambet....in concluzie un copil, un adolescent si un tanar nefericit DAR perfect incadrat in sistem. Acum sunt cum sunt, nu mai conteaza....

nu stiu cum e fetita lui Caro, dar stiu cum sunt ai mei si clar NU doresc sa incerc s-o iau pe aceeasi cale cu ei, calea de a-i indesa cu forta intr-o matrice doar de dragul altora si de dragul de a fi integrat intr-un sistem oarecare. trebuie sa fie si ei multumiti, trebuie sa aiba si ei bucuria de a se trezi dimineata nu cu greturi si frica ci cu placerea de a incepe o noua zi cu forte proaspete, de a merge intr-o colectivitate unde sa se simta apreciati si unde sa doreasca sa invete de dragul de a invata, nu ca sa ma multumeasca pe mine sau vreun cadru didactic. In atata amar de timp de cand supravietuiesc pe pamantul asta am invatat ca fiecare pana la urma isi croieste un drum in viata propriu, indiferent de cate imbolduri si fortari are parte din exterior.
Importante raman sanatatea fizica si multumirea sufleteasca de a exista, mentinerea interesului pentru a-si face planuri pt ziua de maine, pt viitor, a respectlui de sine ....

lia

edit: credeti ca in prezent sunt cine stie ce mare "goanga" doar pt ca am invatat ca am fost un "catel" obedient de la 3 ani, ca nu ma ridicam de pe un scaun si nu deschideam gura decat daca mi se cerea, ca nu iesem din vorba nimanui, nici macar nu plangeam ca sa nu supar pe nimeni, plangeam pe ascuns, ca invatam ca o nebuna la toate disciplinele pana si la muzica, ca am fost ani la rand olimpica la limba romana, la limbi straine, si la fizica? ca am terminat facultarea ca sefa de promotie cu media 10 si mi-am ocupat dupa un concurs acerb, un post mult visat in adoptii...just for a while pana cand sistemul m-a omorat aproape? NU ! Nimic din toate astea nu m-a ajutat la absolut nimic in mod dorect si personal. Atatia ani de oprimare si nefericire nu au fost stersi dar au fost estompati de cele doua minuni din viata mea, numai datorita lor exist azi si scriu azi aici, ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare clipa ca mi i-a dat si ca mi-a dat poate sansa sa ii ajut pe ei sa fie multumiti asa cum eu ca si copil si tanar nu am reusit sa fiu

edit2: calea de mijloc e calea sigurantei, nici exigenta impinsa la extrem din partea parintelui nu e ok pt copil si viitorul lui, insa nici lasarea la voia intamplarii nu e recomandabila si buna pt copil care inca nu trebuie de la 8 ani de ex sa isi organizeze timpul de invatat de unul singur, la 8 ani are nevoie de asistenta din partea parintelui, acea asistenta care sa-l ajute sa se plaseze pe confortabila si sigura linie mediana oriunde s-ar afla...de pe aceasta pozitie copilul are cele mai mari sanse de a-si forma o personalitate ferma, de a-si forma interese, aptitudinile, de a-si forma deprinderi care sa-l ajute in viata mai tarziu. Extremele fac rau intotdeauna, si ce e si mai rau este faptul ca foarte usor se poate cadea intr-o extrema,(aici in cazul lui Caro extremele ei sunt astea: fie risca sa devina un parinte exigent si stresant pt copil fortandu-l fara sa-l sprijine in mod real sa faca tot ce poate mai bine, fie sa ajunga sa minimizeze importanta scolii, a invatarii si repetarii uneori plictisitoare a informatiei sub forma scrisa sau orala).... e nevoie de multa luciditate, multa determinare si multa vointa sa nu se intample asta

edit3: cale de mijloc NU inseamna ca ai ales sa fii mediocru, ca ai renuntat la principiile sanatoase de viata, ca faci compromis dupa compromis, ci doar ca ai ales sa fii cumpatat. In invatamantul romanesc nu inseamna ca trebuie sa ai un copil premiant mereu, fruntasul clasei, ci un copil care e acolo undeva in pluton pe la mijloc, instalat confortabil.
Stiu ca la noi sistemul educational imparte in mod eronat elevii cam asa: fruntasi, mediocri si codasi, ei bine, asta e mentalitatea absolut nociva, in fapt cei de la mijloc au cele mai multe sanse ca in viata de adult sa se realizeze cel mai bine fiind niste oameni echilibrati care stiu ce vor si stiu si cum sa obtina. Noi ca parinti ar trebui sa ne asiguram ca al nostru copil e acolo la mijlocul "plutonului" nu neaparat fruntas de la gradi pana-n anul x de studii postuniversitare:)

si in fine edit5, ca mi-a amortit mana de la atata scris:P...parerile mele tocmai fiindca sunt ale mele si inspirate doar de experienta mea mai trista de viata, pot fi incarcate cu subiectivism, am ales sa fiu atat de onesta sa mi le expun deschis tocmai pt ca ma astept la nimic altceva decat sa particip la o discutie cu parinti din care sa invat ceva util pt mine ca parinte

Sabina spune:

pai normal ca iti ajuti copilul sa se integreze, la scoala si in general, dar nu cu scopul de a fi un un bun lucrator la maturitate, LOL.

eu nu ma sfiescsa ii spun copilului meu ce aberante sunt unele lucruri, darca uite, le facem, ca sa nu ai probleme.

dacanu vrea sa le faca, nu le face, dar am observat ca explicatiile despre idiotenia sistemului si hai sa fim ok si sa lasam de la noi ca sa ne fie mai simplu merg mai bine decat incrancenarea sa il faci sa respecte regulile orbeste.

Un mic exemplu. fata mea e extrem, de talentata la desen,. In primul an invatatoarea nu a remarcat, ba ii facea unele observatii (altfel doamna e nota20, o femeie de exceptie care mereu ne spune cae importanta calitatea si nu cantitaea si altele de genu)

Asa ca am zis fetii: uite mama. Tata si cu mine stim la muzica si pictura mult mai bine ca oricine din scoala aia. Nu te iei dupa nimeni la astea doua, decat dupa noi si prietenii nostri artisti.
Nu conteaza cum zice doamna, pt ca ea nu se pricepe asa bine, ea stie anumite reguli si atat. Nu te intrista, atata trebuie ea sa predea.O apreciem pe doaman pt mate, romana, buna crestere si celelalte materii.

end of story, nu s-a mai frustrat nici fata, a inteles care e treaba cu sistemul si gata.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

sorana spune:

Caro eu nu stiu ce sa-ti spun de fapt.
Normal (cum zice Olympia) ca cine scrie repede scrie urat si cine scrie mai incet scrie frumos. Poate asta sa fie problema? Sa i se fi cerut (insistent) sa scrie frumos si atunci ea scrie incet?
Fi-mea are cumva problema inversa. Scrie infiorator de urat (uneori aproape de indescifrabil) dar intotdeauna foarte repede. Ea termina mereu prima, e pe principiul "fac repede si scap". Pretul este "frumusetea". Spre norocul nostru nu se mai face caligrafie, ca acolo nu cred ca trecea de "S" . Si la noi caietul e de multe ori plin cu rosu, sunt subliniate literele si cuvintele scrise urat. Asa si? Nu se puncteaza, textul e corect, a terminat la timp - asta e.

Si apoi cam sunt de parerea Sabinei - unele chestii merita, pe altele le mai si fentezi. E deranjant totusi ca a luat S sau I pentru faza asta cu scrisul. Vorbeste si tu cu fata, vezi daca nu poate incerca si ea sa scrie mai repede, poate eventual sa faceti exercitii acasa, ca acasa nu conteaza cat e de urat scrisul.

carolinah spune:

Sabina, eu sunt manager de top la multinationala. Ea insa va fi ce va vrea ea, asa cum si eu sunt ce am vrut eu. Eu am ales. Nu din pasiune, ci ca din asta ies bani pt stilul de viata care ne place noua! Simplu ca buna ziua. Daca ea alege asta bine, daca alege sa fie cioban in transhumanta, iar bine. Dar sa o faca la momentul potrivit, in cunostinta de cauza.

Sorana, stie sa scrie repede si urat, problema este ca la scoala nu se motiveaza sa o faca! Acasa sau la teste, la romana, ca sa scape, scrie rapid, urat, dar corect. Nu ma deranjeaza, atata vreme cat inteleg ce scrie. Doamna ii scrie cu rosu sa scrie mai frumos si o mai si depuncteaza, adica ii da -FB. Nu ne pasa, nici ei nu-i pasa... S si I a luat numai pe caiet, nu stiu daca i le trece in catalog, nu cred, ca e destul de pacifista...

La copiat de pe tabla insa uita ca ea stie sa scrie si repede. Si asta mai ales la mate. La teste la mate ia numai FB, deci gandeste, stie sa socoteasca, intelege matematica...

Sabina spune:

aici cuvantu cheie e " de top" , nu multinationala
una e sa ajungi sa lucrezi la x, y, z ca asa vrea muschiu tau, alta e sa imi cresc io copilu numa de frica viitorilor sefi (ai copilului)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

kariguld spune:

marius, hai ca stii si tu prea bine cum este sistemul. ce mai trebuie cosmetizat atata? nu cred ca discutia se refera la partea cu: eu sunt destept, deci voi fi bogat si fericit...

la fel ca Sabina, eu am spus copiilor ca sistemul e imputit, dar cateodata chiar si ce nu ne place trebuie sa facem. si sa incercam sa gasim caile de adaptare in asa fel ca nimeni sa nu aibe de suferit.
am convingerea ca in scolile romanesti se pune mult accentul pe aspecte care nu conteaza atat de mult. si se omit cele cu adevarat importante. un dascal trebuie sa fie atat de abil, incat sa inteleaga cele 20 si ceva de caractere diferite ale copiilor din propria clasa.

ah, si eu am mai comis "una", i-am invatat pe copii de mici sa-si exprime nemultumirile, frumos, civilizat, sa nu se lase constransi de nimeni si nici sa-si dea silinta peste puterile lor, adika sa faca ceva ca sa impresioneze si sa dea bine la imagine.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

ladyJ spune:

Sabina, super atitudine!

Caro, daca recapitulam avem asa:
-fetita stie materia
-fetita gandeste, asimileaza cunostintele, retine
-fetita stie sa scrie dupa dictare, poate sa scrie repede (aici o paranteza, mi se pare absolut normal ca atunci cand scrii repede sa scrii uratel, deci nu e problema)

Problema semnalata: nu copiaza tot de pe tabla.
Si voi parintii in frunte cu invatatoarea va ganditi ca va ramane in urma...fara sa aveti baza sa ganditi asa, fetita invata bine, nu intampina dificultati in a rezolva ceva.!
Cred ca invatatoarea e nitel obsedata de scrisul asta, pai ce e mai important: ca un copil sa scrie tot si sa priceapa mai putin sau sa scrie mai putin si sa priceapa mai mult?

Cred ca fetita ta nu scrie tot pentru ca se repeta cumva exercitiile pe care invatatoarea le intinde pe tabla. Cred ca fetita ta invata si pricepe de la primul exemplu, plus explicatiile orale. Pe tine nu te-ar plictisi sa scrii acelasi lucru de 3-4 ori? Sau poate este atenta cand invatatoarea scrie si vorbeste, nu se poate concentra si pe copiat in acelasi timp. Normal ca asa ramane in urma cu scrisul, dar PRICEPE ce i se explica.

Observa ce anume omite sa copieze. E aceiasi ´´marie cu alta palarie?´´
Pana la urma, copiatul e copiat, adica te uiti ce scrie si scrii si tu, asta nu iti garanteaza intelegerea notiunilor. E mecanic copiatul asta. Intelegerea o capeti cand ti se explica, ti se arata si cand exersezi tu.
Daca rezultatele scolare ar fi direct proportionale cu caietele umplute de ´´copiat de pe tabla´´, eu as fi fost repetenta. Pentru ca nici eu nu scriam tot, doar ca pe invatatoarea\profesorii mei nu ii interesa acest aspect.
Asadar..observa ce anume NU scrie, afla ce face cand NU scrie, afla daca invatatoarea vorbeste si explica in timp ce scrie.

happiness spune:

Am citit tot, cred, dar nu imi amintesc sa fi avut informatii cu privire la cate de mult se scrie in clasa in timpul unei ore, de spune fetita ca oboseste si nu are timp sa termine. La fetita mea , de exemplu, la fiecare ora scriu 1-3 pagini, ori trei obiecte pe zi poate ajunge si la 6-7 pagini scrise la scoala, dar de obicei sa zicem ca sunt 4-5, asta ca o medie. Acasa scrie maxim 2 pagini, deci nu foarte mult. In general reuseste sa copie in timpul orei si daca nu termina de lucrat ceva sta si in pauza, de multe ori imi vine acasa cu pachetelul neatins si asta ma supara foarte tare. Oricat de mult o vreau eu buna la scoala, nu imi doresc sa moara de foame doar sa faca tot ce trebuie. I-am tot spus ca pauzele sunt pentru mancare, relaxare, joaca...Deci, ma gandesc ca poate si ei scriu mult si fetita oboseste sau pur si simplu a prins ciuda pe doamna care o tot atentioneaza in aceasta privinta si s-a blocat pe "Nu vreau".Ca mama , cred ca trebuie sa faci orice pentru a o intelege si a o ajuta, ea trebuie sa fie macar acasa inteleasa si sa simta ca valoarea ei nu sta in cat scrie in caiet. Totusi, ca profesor, trebuie sa spun si faptul ca si pe mine ma supara copiii care nu scriu tot de la tabla, in conditiile in care fiind o limba straina nu toti parintii ii pot ajuta acasa si pierd lucruri importante. Din fericire, am 2-3 in 9 clase care fac asta, dar nu le inrosesc caietul ca sa ii deprim, nici nu fac mare caz din asta. Am aplicat de toate in anii de lucru cu copiii, de la recompense la pedepse, si desi ziceam ca cel mai bine merge cu rasplata(atentia pozitiva,lauda, diplome, abtibilduri, fete vesele, note etc), observ in ultima vreme la elevii mai mari din gimnaziu ca si ignorarea unor comportamente suparatoare poate ajuta. Asta daca nu e o problema grava, desigur. Ce iti sugerez eu este sa fii alaturi de ea si sa o incurajezi, sigur poate sa scrie mai mult, sigur e ceva in sufletelul ei care nu a fost inteles de voi. Daca doamna are 20 si ceva de copii in clasa si nu a reusit, tu ca mama de copil vei reusi cu siguranta sa gasesti o rezolvare.

lorelaim spune:

Am citit cu atentie subiectul... si mi-as permite doar sa spun cateva lucruri...
Caligrafia e o... ARTA... Un copil- in special daca e dintre cei care deseneaza cu placere - poate fii motivat cu blandete, atunci cand are timp si chef acasa - sa faca, ca un "desen" un pic de caligrafie... Adica poate sa scrie o "scrisoare" unei zane, unei prietene bune, etc... O scrisorica in care sa includa si desene... Poate sa creeze o "carte" de povesti (cateva paginute capsate impreuna) in care scrisul in sine sa fie minunat de frumos... ca venind parca din lumea... zanelor / povestilor Usor,usor - poate ca copilul va avea placerea si dorinta de-a scrie frumos pt ca CREEAZA ceva... nu pt ca d-na inv a spus TREBUIE...

Voi v-ati gandit ca atunci cand doresti sa scri o felicitare/scrisoare unei pers dragi tre' s-o scri de mana?... (bineinteles daca nu limitatm totul la e-mail, sms, etc)

Fetita ta e un copil inteligent care prinde repede... si poate ca mintea o ia "inaintea" mainii... iar faptul ca d-na inv o cearta (umple caietul de rosu) o face sa simta doar frustrare si tristete... si bineinteles de-motivare...
Ai intrebat-o ce simte ea in acele momente? Ai intrebat-o cum crede ea ca ar putea sa rezo situatia? Da-i posib copilei tale sa incerce sa gaseasca solutii... Ma gandesc sa explorati impreuna ceea ce simte ea si ce sol doreste ea sa incerce pt rezo probl... Faceti impreuna o lista de sol posibile si apoi discutati-le...
Poate ca n-ar fii rau daca ai putea sa discuti si cu d-na inv despre sentimentele copilei tale si despre ideile/sol pe care copila le-a propus...
Multa bafta

marius spune:

Eu vad mai simplu. Un copil pe masura ce inainteaza in varsta ajunge sa asimileze cunostinte si/sau deprinderi. In mod cert nu suntem toti la fel nu toti avem aceleasi abilitati si de aceea performantele sau rezultatele vor fi sensibil diferentiate de la o persoana la alta. Insa este cert faptul ca dezvoltarea unei persoane depinde de nivelul de instruire solicitat, depinde de un anumit ritm, depinde de extrem de multi factori. Este cert si faptul ca rezultatele sunt consecinte ale efortului depus pentru ca dincolo de toate orice instruire in orice domeniu presupune in primul rand efort.
In clasele primare si de ce nu si anterior in gradinta (prescolar) copiii sunt educati de ce sa nu o spunem clar, sunt invatati cu anumite deprinderi si in afara de acestea ajung sa stie sa scrie sa citeasca sa socoteasca, la inceput ritmul este mai lent apoi cerintel cresc. Exista in mod cert o metodologie, se urmaresc anumiti pasi, castigarea anumitor deprinderi, insusirea de informatii bine definite. Ele staui si vor sta la baza asimilarii de noi informatii de noi depinderi si asa mai departe. Reducerea necesitatii asimilarii acestora este in fapt o reducere a nivelului acelui copil(individ) ia raport cu alti copii(indivizi) si de ce nu si in raport cu sine insasi.
Uneori ne poat scapa logica anumitor cerinte pentru ca noi ca si persoane fie am trecut de ele fie nu ne sunt atat de necesare acum, fie avem alte obiective, pot exista varii motive individuale dar care din exact acest motiv al individualitatii nu pot fi ridicate la nivel de regula generala. Ori instruirea, scolarizarea, educatia sunt la nivel general tocmai din acest motiv pentru a permite fiecarui individ in parte sa ajunga sa castige marele general din care in timp sigur se va particulariza in functie de dorintele personale, de talentele personale, de viziunile personale si asa mai departe.

Daca doriti un exemplu puteti sa asemanati scoala cu o gara. Ca sa ajungeti la gara trebuie sa urmati anumite rute, ca sa intrati in gara trebuie sa gasiti usa trebuie sa o deschideti. Ca sa puteti sa va urcati in tren trebuie gasiti ghiseul trebuie sa va cumparati biletul trebuie sa gasiti peronul. Toate aceste "trebuie" sunt general valabile pentru toti. Ca ne urcam intr-un tren care merge la Bucuresti, Iasi, Timisoara sau Honolulu deja e o chestiune ulterioara si individuala.
Insa orice fentare pe principiul "eu sunt mai destept si dau tonul" va duce inoxerabil la ratarea trenului dorit. Ceea ce este previzibil. Si din nefericire singura cauza suntem sau devenim noi insisi sau uneori cei de langa noi care la momentul X nu au avut abilitatea sau claritatea sau luciditatea sau vreti voi sa-i spuneti sa ne aseze pe drumul spre gara, sa ne oblige poate sa cautam o adresa, sau o usa, sau un ghiseu, sau un peron sau uneori sa ne ajute sa invatam sa avem rabdare dupa un tren potrivit.
Va doresc o zi calma !

www.romleas.ro/semnatura/rules.gif" border="0">
Eu pur si simplu / Pagina legislativa