Chiar avem nevoie de asa ceva?(2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Pag. 3 | Pag. 5

fdoina spune:

nelia,

Citat:

La tine a venit natural?

nu, am facut eforturi mari pentru asta :) (sa stii ca rad, dar nu glumesc:) din punctul meu de vedere credinta e o lupta permanenta cu tine insuti)

Citat:

Tu simti si esti sigura pe ceea ce simti, eu nu simt sau daca simt ceva vag, nu stiu ce simt.

nicidecum, nu simt mai nimic, si chiar cand simt nu-s deloc sigura ca simt ceea ce ar trebui:)

Citat:

daca nu... vei fi pedepsit, nu vei fi mintuit.

io am de multe ori dialoguri din astea cu fi-mea, eu: "ai grija ca o patesti daca faci chestia asta" (de pilda ea coboara scara numai pe balustrada, mananca turturi si mangaie toti maidanezii), ea: "mami, esti rea-rea-reeea"

Citat:

va vine siguranta asta

eu cred ca siguranta asta e un cliseu, o parere gresita, siguranta aceea o au probabil Sfintii...exista in Evanghelia dupa Marcu un personaj pentru care Iisus face o minune, si acest personaj sintetizeaza intr-o rugaciune simpla toate indoielile si framantarile unui credincios "cred Doamne, ajuta necredintei mele"

Citat:

Si atunci, ceilalti, atitea milioane de oameni care se inchina la el, dar il numesc altfel, gresesc? Toti?

nu e vorba ca il numesc altfel, e vorba de faptul ca fiecare religie isi are propria ei cale de mantuire

inca ceva: Inaioana intreba la un moment da daca oamenii sunt credinciosi doar cand sunt vulnerabili. Ei bine, eu cred ca oamenii sunt credinciosi tocmai pentru ca sunt vulnerabili. Nu stiu daca e ceva in neregula cu asta, eu imi explic asta ca o consecinta fireasca a caderii, omul devenit vulnerabil, sufera, cauta solutii si raspunsuri. Dar credinta e cu mult mai mult de atat.

tot Inaioana zicea candva ca ar interesa-o un studiu psihiatric (sper ca am retinut corect) al istoriei religiilor...foarte interesant, intr-adevar, pentru ca marii cautatori de Dumnezeu nu au fost niste oameni normali

in vietile Sfintilor crestini de pilda, o sa intalnesti oameni absolut nefiresti, oameni care stateau cocotati pe un stalp, sau in genunchi pe o piatra, sau oameni care se zavorau in camera lor ani de zile , oameni care-si refuzau bucuriile firesti ale vietii

mie mi se pare minunata, mareata, aceasta cautare. si rezultatele ei. dar, fireste, acesta e punctul de vedere al unui ne-specialist in psihiatrie.

michelle-usa spune:

Citat:

citat din mesajul lui nelia

Rufus, pai si atunci de ce nu e bine in lume?

Ei, nu se supara nimeni, voi nu va suparati... nu generaliza, te rog.

Ia sa ma duc eu la matusa mea, sa vezi ce ma va pupa daca o intreb de ce nu e frate cu musulmanu'...

Eu nu le-as spune chiar framintari, dar o nevoie de dialog cu oameni care gindesc si simt altfel. Si nevoia de a intelege, mi-am dat seama ca forumul DC si dialogurile pe care le am cu oamenii, chiar si in virtual, sint o sursa importanta de cunoastere a oamenilor.

Da, eu sint de acord cu tine, valorile umane ne leaga, dar totusi cele religioase ne separa atit de mult incit uite, se ajunge la razboaie, sint victime, cele mai multe nevinovate. Teoretic, discursul e minunat, practic cum se intimpla? Doar ne toleram? Si cind toleranta s-a terminat, pac! Nu mai conteaza nici valorile care ne uneau?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

incerc sa-ti raspund eu de ce nu e bine in "lume".
in Biblie ne vorbeste ce insemana asta ca nu poti fi si in lume si in Christos. asta nu insemana ca trebuie sa te separi dar sa nu te implici adinc.
sa fi crestin insemna sa traiesti incat sa-l reprezinti pe Isus. Deci in orice faci trebuie sa te gindesti daca faptele tale il reprezinta sau nu pe Isus, daca te apropie de El sau te departeaza.

se ajunge la razboaie doar datorita rautatii oamenilor. Daca am trai cu totii dupa cum ne-a invatat Isus-sa ne iubim aproapele ca pe noi insine nu ar mai fi violenta.

michelle

Sabina spune:

Nu'sh ce sa zic cu vulnerabilitatea si credinta cand esti la pamant, eu eram parca mai credincioasa (in sensul de practicanta) cand imi era bine mersi decat acuma cand sunt varza verzelor murate.
adica nu am deloc tendinta de a face comert cu Dumnezeu de genu promit xyz daca ma faci sanatoasa

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

fdoina spune:

Sabina, stii cum e, unii isi asuma canonul, si fac si dreg, dupa puteri...altora le da El canonul, si nu trebuie decat sa rabde...mai mare practica de-atat nici ca se poate

mai trist e cu noi astia care n-avem canon de nici un fel[:D

michelle-usa spune:

Citat:

citat din mesajul lui nelia

....dar eu atunci cind il simt pe Dumnezeu, pentru ca il simt, dar nu in forma descrisa de voi si nici in cea descrisa de alte religii, inca nu am gasit dogma si practica religioasa care sa-l descrie asa cum il simt eu... dar cind mi se intimpla, rar ce-i drept, eu il simt unul singur.

Eu nu pun la indoiala forta divina sau forta pe care o simt, ci dogmele create pe baza ei.

Personal nu pot sa inteleg pe cei care spun ca "simt pe Dumnezeu" sau "il am pe Dumnezeu in suflet", dar nu merg la Biserica, nu citesc Biblia, nu traiesc o viata crestina, nu il au pe Domnul Isus.

Care Dumnezeu il simti, il ai in suflet daca nu-L cunosti? Cum il definesti pe acest Dumnezeu, ce stii despre El?

pun aceasta intrebare nu cu rautate sau critica si nu tie dar celor care in general au aceasta idee. E o intrebare care toti ar trebui sa si-o puna cand spun asta.

michelle

Sabina spune:

nu e adevarat. daca m-a invatat boala asta ceva, e ca fiecare are canonul sau.
sa zicem merci pt el. Eu eram cam nemultumita si l-am primit pe ala adevarat, acu imi spun ca ce bine era la versiunea beta:P

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Sabina spune:

a nu se intelege ca considerca am fost "pedepsita" pentru ceva. Nici vorba.
ba dimpotriva, mi s-au deschis multe sanse, am facut multe pe care sanatoasa nici nu le visam.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

fdoina spune:

ei si tu, eu doar faceam pe modesta[:D

michelle-usa spune:

Citat:

citat din mesajul lui Katya

Am vrut sa zic ca revin cu tema indoctrinarii,ca,dupa cum suna fraza mea,parea ca vin sa indoctrinez

.

Eu zic ca e tot un cuvint cu care se asociaza credinta, precum cel de frica si pedeapsa, dar nu stiu daca are baze reale. Daca ne invatam copiii sa manince sanatos(ceea ce credem noi) sau daca-i invatam(si insistam)regulile de igiena, nu e ca si cum i-am indoctrina cu ceva?Ca nu pot sa nu vad ca o piine cu tarite nu e apreciata ca o bagheta de catre copil, si totusi atita le zicem de mincare sanatoasa, ca uite o intimplare: la ziua uneia din fetele mele, un baietel invitat a mai cerut o felie de tort(mincase o feliuta f subtire, taiata dupa indicatiile mamei).Mama lui se uita la el si-l intreaba:- Vrei sa maninci zahar sau vrei sa fii sanatos?Dupa o sec de ezitare, copilul raspunde:-Vreau sa fiu sanatos.Deci de ce daca le virim in cap copiilor ca zaharul este otrava (si chiar este!) nu e indoctrinare si daca le spunem ca exista Dumnezeu e indoctrinare? Nu e aceeasi atitudine a parintelui care-l invata pe copil ceea ce crede el ca-i mai bine? De ce nu le zicem copiilor ca nu le impunem nimic si ca-i lasam pe ei sa aleaga ce maninca si ce le place, asa cum ii lasam pe ei sa-si aleaga credinta? De ce e mai bine sa faca pian chiar daca n-au chef,dar e rau sa-i ducem la biserica? Dimpotriva,facind tabu religia in care parintele crede, si inculcind copilului ca toate credintele sint bune, mai degraba il expunem unor alte doctrine religioase fara ca macar sa ne dam seama, uite cum e cu yoga de ex (nu generalizez,vb doar din ce am auzit eu/mi s-a intimplat mie):daca ies copiii cu clasa de la o activitate, pina sa se adune si imbarce-n bus, sint grupati si pusi in lotus si "meditatie" si respiratie.Invatatoarea fetei mele a zis ca o sa citeasca si ea o carte cu ex de yoga, sa faca cu elevii in pauza aia de relaxare(la maternelle),am si eu cunoscuti romani care s-au facut instructori de yoga, care au trecut pe alimentatie vegan inclusiv a copiilor(care de altfel nu-s nici vaccinati si nici tratati alopat, stau cite 3 sapt cu cite-o otita si cind chiar nu se mai poate merg la dr pt antibiotic),copiii astia din urma nu-s indoctrinati de parinti? De ce un crestin care merge la biserica e habotnic si-si indoctrineaza copiii iar unul care face yoga e deschis la minte?

Ai vazut ca ti-am raspuns umanist,fara leg cu dogma religioasa, tocmai pt ca ai mai zis si intr-un post anterior ca e vorba si de copii aici in pb asta si asa e.Eu,de ex, daca n-as fi sigura de credinta mea, mai bine nu le-as vb copiilor de nicio credinta decit sa le spun ca toate-s bune fara sa verific daca chiar e asa(afara de cazul,repet,in care chiar cred ca e asa, ca toate-s bune).Dar uite ca aici nu sintem in Ro unde ce li s-ar putea "intimpla" copiilor decit sa aiba parteneri tot albi,tot crestini(mai ales ortodocsi

) si tot romani?De aceea eu unde sint sigura sigura de un adevar,n-am nici o ezitare in a "indoctrina" copilul cu el.

Cit am mai vorbit,am plecat!

Foarte bine spus Katya. Si eu sunt de aceeasi parere.
Atita timp cat sunt sigura de credinta mea si il invat pe copil de mic cu ideei/sfaturi care mie mi-au luat 30 de ani, eu cred ca ii ofer o cale buna in viata.
Nu am nici o ezitare in a-l indoctrina cu credinta mea.
Desigur asa cum Dumnezeu ne-a dat fiecaruia libertatea de a alege si el va avea aceasta optiune.
E bine sa porneasca in viata cunoscand ce e bine si ce e rau de la parintii care ii arata cu dragoste si dedicatie si prin exemplul lor zilnic.

Revenind la subiectul cu catedrala. Biserica ar trebui sa fie un exemplu in tot ceea ce face ca il reprezinta pe Isus. Ca reprezinta dragostea fata de oameni si adevarul asa cum e scris in Biblie.

Nu o cladire impozanta in care se vor cununa cei cu bani sau in care preotii sa-si etaleze hainele stralucitoare, dindu-se mari ca merg la Catedrala. Nu de asta are nevoie Romania!
ROmania are nevoie de credinta.
Are nevoie de biserici micute,cu preoti sinceri, si cu suflet crestin.
Are nevoie de grupuri de familii in care sa se studieze Biblia.
Are nevoie de posturi de tv, si radio in care sa se asculte Cuvintul.
Are nevoie de o decenta si de o schimbare in valorie care domina societatea.
Nu cred ca se va realiza nimic din toate acestea prin construirea acestei catedrale si ar trebui sa se ia masuri ca banii sa se canalizeze in directii mai bune.

michelle

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui Sabina

adica nu am deloc tendinta de a face comert cu Dumnezeu de genu promit xyz daca ma faci sanatoasa

Sabina, asta faceam eu in facultate, ma rugam si promiteam marea cu sarea, numai sa iau cate un examen la care eram pe muchie rau de tot.
E clar ca un om matur, credincios sau nu, nu face asa ceva.
Ai auzit probabil de oameni care se roaga de mama focului sa-i ajute Dumnezeu sa castige la Loto. Sunt sigur ca si ei spun ca sunt credinciosi.

Eu nu pot explica asa bine ca fetele astea ( e o incantare sa le citesc...), in mod sigur nu sunt asa citit, dar eu inteleg cam asa: cand dau de greu, oamenii cauta "ajutoare suplimentare"; lucrul asta se intampla, in mod normal, la o varsta mai inaintata, atunci mai totul devine greu, dar am vazut multa lume tanara in biserica, ceea ce imi spune ca ceva s-a schimbat.
Ok, la inceput cauti ajutor, unul in care crezi partial...dar nu-i greu, nu costa...incet-incet incepi sa intelegi, sa te implici si sa-ti placa. Nu mai astepti ajutorul divin ca pe ceva concret si vizibil imediat...poate ca inveti ca Dumnezeu iti da ceea ce ai nevoie, si asta nu inseamna musai ce crezi tu ca ai nevoie?
Inveti sa gandesti intr-un mod in care nu ai facut-o, ti se schimba din prioritati, accepti cu usurinta ce nici nu gandeai altadata si, chiar daca nu o faci constant, in marea parte a timpului ai sufletul linistit ca depinde de tine, in primul rand, sa ai o viata buna.
Macar pentru asta merita sa te apropii de Dumnezeu.

Cred ca "practicant" nu inseamna musai ca ai inteles credinta, pentru ca asta nu se schimba in functie de cat de bine (sau rau) o duci. Dar, in cazul tau, bunul simt iti ofera un start lansat, pentru ca ai observat sanse pe care nu le-ai fi avut fiind sanatoasa. Nu-s multi care observa binele din rau...e mult mai simplu sa constati ce ai pierdut. Sa stii ca, dupa mine (categoric un novice in propovaduirea credintei) credinta este mult, mult bun simt, indrumat de "profesionisti".
Celor in situatia ta le este suficient sa se roage, Dumnezeu stie sigur ce te chinuie si ce-ti trebuie. Desi nu este nimic neobisnuit sa te rogi pentru sanatate, sunt rugaciuni pentru asta, sunt locuri anume unde poti merge la rugaciuni pentru sanatate.

Rufus, Tora si iadele