experiente mistice(3)

BellaDonna spune:

3x3,
de ce aceasta teama de ridicol?ar trebui sa reflectezi la ea,

pai tu zici de yoghini casi disciplineaza mintea, dar si noi ortodocsi facem la fel , ne discipinam mintea, gand vin gandurile si se aglomeraza avem rugaciunea inimii care o zicem nencetat,"Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Domnezeu milueste-ma"
sa inteleg ca nu ai sa mai scri aici??

Nati spune:

De cand ma stiu am avut parte de experiente iesite din comun, pe care le catalogam ca drept imaginatia mea bogata.
De vreo 6 ani experientele sau intetit, si asta datorita meditatiilor pe care le faceam, vedeam lucruri,auzeam cum altii imi cereau ajutorul sa le dau lumina.
Am ajutat pana la un punct, cand, intr-o zi m-am trezit brusc si langa patul meu statea in genunchi un barbat,imbracat ca un calugar budist care imi zambea cum zambeste un parinte care vegheaza somnul copilului.
A doua experienta, m-am trezit brusc si pt 4 secunde cred, am vazut deasupra abdomenului ca o minge de foc(precum soarele) plutea in liniste, starea mea era una de soc total, dar in acelasi timp o stare de liniste ,pace.
Acea minge,sfera ce o fi fost a disparut iar eu am mai ramas in pat pt inca vreo 5 minute parca paralizata,imi era frica sa ma misc,sa ma dau jos din pat si sa o iau la fuga.
Cert e ca nici dupa astea doua experiente nu m-am speriat, meditatiile le-am continuat,apoi am fost initiata in reiki.
Dupa vreo 2 ani de practica reiki, dupa alte experiente nu tocmai placute pt psihicul meu am renuntat.
Am renuntat la orice practica, meditatii, reiki, ceea ce am vazut ma sperie, mai ales ca nu as vrea sa fie familia afectata de orice energie cu care intru in contact.
Ma sperie ca dupa meditatii, vad si aud chestii care se vor intampla in viitorul apropiat.
Am renuntat la tot si am ramas doar cu un tatal nostru si rugaciunea inimii sa o zic cand si cand.

Am scris toate astea pt cele care vor sa aprofundeze practicile mistice, meditatia, ori alta forma, aveti grija sa fiti pregatite pt ce va iese in cale.

3x3 spune:

singura teama pe care o am, Bella Donna, este sa nu ratacesc calea. sa nu intru in mormantul egoului, care se numeste viata fara DUMNEZEU.
pe fb exista feed-back, exista dialog, este o placere sa scriu.

Nati, daca ceea ce ai vazut, iti aducea pace, nu aveai de ce sa iti fie frica. pacea, iubirea, sunt manifestari ale prezentei divine.in rest, sunt doar balaurii egoului. de ce crezi ca DOMNUL nu ne lasa sa vedem grozavenia energetica a propiei creatii, insa ne lasa puterea si libertatea de a ne-o trai? tocmai, pentru ca este opusul pacii, iubirii...este frica, este teroare, este lupta pentru dominare, este lupta pentru supravietuire...si cand nu mai face fata...se trezente omul din visul cel mai urat posibil, si multumeste lui DUMNEZEU CA A FOST DOAR UN VIS, dar totusi o realitate.
chiar in biblie se zice, despre Ioan, care a propovaduit venirea lui Iisus, si boteza cu apa, ca va veni CEL CE BOTEAZA CU DUH SFANT. ei bine, se spune acolo ca DOMNUL DUMNEZEU a trimis un inger de-al LUI sa pregateasca calea FIULUI. Sfantul Ioan Botezatorul este un inger al DOMNULUI. daca el, inger al DOMNULUI, a fost printre oameni, omul poarta in el esenta divina, angelica si sfanta. odata deschisa aceasta esenta in planul fizic, ca si capacitate de cunoastere , singurul feedback al realitatii divine este trairea PACII, IUBIRII DIVINE.
cunosc un suflet frumos, de aici, de pe dc, care a facut mari, mari transformari mistice. si ultima experienta a fost aceea de a simti ca ceva i se pune in carca la propiu, adica o prezenta energetica care in mod real a penetrat universul acestui om frumos. a simtit ometeala instantaneu. a binecuvantat "calatorul" energetic, a spus TATAL NOSTRU, si senzatia de rau a disparut complet.
pentru ca am copil in masina, sunt extra atenta si la greselile altora ca sofer. intr-o parcare, aveam dreptul de a conduce. unul insa imi taie calea, si sun ca sa il fac atent ca masina mea este aproape.m-a privit urland, a scos capul pe fereastra, a urlat injurat si facut semne obscene. ma gandeam la copil ca vede toata mizeria aia umana. daca eram singura , probabil ca i-as fi raspuns, intr-un fel, nu stiu (ca sofer, sunt temperamentala), insa datorita faptului ca doream sa imi protejez copilul, am inceput imediat sa cer binecuvantare DOMNULUI pentru sufletul acela trist. ei bine, am simtit fizic, cum un val de energie se ridica de pe corpul meusi ma elibereaza.
ce vreau sa spun, ca aceste energii, exista, indiferent daca le vezi sau nu. probabil ca fiecare a trecut prin experienta schimbarii de dispozitie, din senin, fara absolut nici un motiv.. inotam intr-un ocean de energie. si suntem vulnerabili pentru ca suntem orbi. nu putem insa sa ne ferim de consecintele acestor contacte. este simplu, orice distruge armonia, echilibrul emotional, vine din patrimoniul egoului, personal sau din exterior. singura modalitate de a scapa de acesti paraziti energetici, este BINECUVANTAREA! NICI O FORTA A EGOULUI NU VA STA IN FATA DOMNULUI! eu personal am renuntat de mult timp sa caut sursa de rau. in primul rand, ma fereste de patima judecatii, si apoi, daca simt acest rau, cerand binecuvantare pentru cel in nevoie ma apropii si eu de DUMNEZEU!

Nati spune:

3x3, era bine daca erau visuri experientele mele.
Au fost cat se poate de reale, adica eram treaza, nu intru in alte experiente in care stateam la birou, ori la masa de la bucatarie.
Ca idee, nu stiu ce sarbatoare era, cred ca mosii de vara, ca mama avea farfuri cu mancare pregatite sa imparta la niste vecini.
Am pus mainile deasupra primei farfurii(o metota reiki), adoua farfurie, totul ok, la a treia farfurie efectiv mi sau respins mainile.Nu am insistat.
Dar ce m-a speriat era ca, cu doua ore inainte sa pregateasca mama farfuriile auzeam doua voci de femei care plangeau si spuneau:doamne, s-a dus!, a murit!, plansete ca la inmormantare.
Ii spuneam mamei daca aude, ea zicea ca nu aude nimic, ma si miram ca nu ies mai multi vecini sa vada ce se intampla.
Oricum ,la cine a dus ultima farfurie murise in zorii zilei, cu nora si fata ei langa capatuiul ei, iar in reiki cei care decedeaza nu mai au nevoie de energie, ei sunt atrasi ca un magnet de catre divinitate.

Ar fi super daca as avea doar vise cu chestiile de genul asta, dar din pacate fac parte din realitatea mea,treaza fiind.
De asta am si renuntat la reiki, meditatie, poate se inchide canalul(sau ce o fi), poate altii si-ar dori sa stie, sau sa vada lucruri care nu ar trebuii vazute de toata lumea, da sincer, nu-i usor deloc.
Tu zici ca Iisus Hristos nu ne lasa sa vedem energiile, dar daca....daca totusi sunt unii care vad, cum fac sa scape de vazutul energiilor?

Recunosc ca nu am aceleasi convingeri religioase ca si tine, dar din mesajele tale nu simt decat pace si dorinta de a oferi celor care au nevoie de multa iubire si liniste sufleteasca, exact ceea ce cauta.
Sanatate maxima si la vise cat mai placute!

3x3 spune:

in vis, ni se intampla sa ne visam. cateodata, altadata, doar participam la actiune. ei bine, in interviul cu Inelia, spune ca ea vorbeste cu o alta Inelia dintr-o dimensiune paralela. ea vorbeste cu acea Inelia care exista in planul energetic spiritual. singura diferenta dintre noi si ea este faptul ca ea poate sa vada aceasta realtiate in stare de veghe. noi, cand ne adormim egoul, ca cealalta realitate a noastra sa ajunga la nivelul capacitatii noastre de constientizare.
Neti, daca ai aceasta deschidere, probabil ca ai venit din alte vieti cu un bagaj mare de informatii si experiente. de aceea, cursul de reiki probabil ca te-a ajutat sa faci ordine in aceste manifestari si sa stii cum sa le abordezi. ceea ce ti se intampla, sunt talanti probabil munciti din greu in alte vieti. daca nu mai doresti sa vezi asa ceva, sa nu mai simti asa ceva, focalizeaza=te doar pe informatia pe care o primesti senzorial. inceteaza sa mai simti farfuriile cu mainile, sa mai simti nu stiu ce sau nu stiu cum. cu alte cuvinte, daca nu mai doresti sa ai contact cu aceste cai de comunicare subtila personale, ramai in domeniul grosier al experientei fizice. asta inseamna sa nu mai ceri mental nimic, sa vezi, sau sa stii. este simplu. nimic nu se intampla fara acceptul tau si voia ta.

3x3 spune:

vroiam sa ma intorc la subiectul de baza in procesul de intelegere a esentei divine in experienta de viata, de zi cu zi.
in rugaciunea TATAL NOSTRU se spune @painea noastra cea de toate zilele@
ei bine, in vis poate s-a intalnit experienta unde ai dorit sa pregatesti ceva de mancare, sau stateai cu farfuriile pregatite sa faci de mancare. ce inseamna aceasta mancare din vis?
daca o luam pe planuri, mancarea este termenul general de hrana, pe care o folosim sa sustinem trupul in planul fizic. cum se zice, da=i cezarului, ce este al cezarului! trupul fizic, primeste hrana fizica. bun. la nivel energetic, hrana fizica capata doar reprezentarea de concept, pentru a se trimite mesajul de hrana spirituala pentru trup. cu alte cuvinte, daca intr-un moment de viata, o persoana a facut o greseala, si in mod cel mai intim, printr-un proces de constiinta persoana isi schimba si recunoaste greseala, in vis, aceasta atitudine de schimbare a pozitiei interioare fata de un sistem de valori cerificat ,incredintat cu putere prin decizie de catre ego, apare in vis ca...hrana. pregatirea de hrana, este pregatirea care se face dincolo de constienta egoului, catre un statut spiritual mult mai deschis in comunicare intre lumea fizica si lumea propiei creatii.
deci, painea cea de toate zilele, este de fapt painea unei atitudini divine. odata existenta in subtil, va hrani si exterienta de viata in realitate. omul simte aceasta hrana prin cunoastere, stapanire de sine, echilibru, lucru bine facut la momentul potrivit...

asa cum hrana este un mesaj de spiritualitate care vine de sus in jos
insa in forma de munca si experienta personala, resturile de la o hrana. care nu mai este de trebuinta trupului, are conotatia unei eliminari a " neghinei" din propia creatie.

parca cunoasteti din batrani, cel putin mie asa mi s-a spus, ca daca visez excremente, este bine, noroc, sau cam asa ceva. ei bine, aceste reziduri, in energetic sunt semn de bun augur , pentru ca templul este eliberat de deseuri energetice constientizate de catre ego prin reforma valorica si recunoasterea legii divine (prin gest, act, decizie). orice creatie apartine universului propiu. odata constientizata legea divina si relatia dintre viata si lege, prin experienta de viata, energiile propiei creatii mai putin armonice, devin eliminate, devin deseuri. imaginea de eliminare este propie templului fizic. se imprumuta imaginea din eperienta fizica pentru a arata si trimite mesajul la constienta si ego ca drumul pe care a pornit este unul de reforma interioara, spirituala. si cu cat aceasta "hrana" este scoasa afara mai repede, adica constientizata, cu atat mai bine pentru templul om.
cunosc o doamna care mi-a marturisit ca viseaza fecale foarte des si se trezeste plina de dezgust. ceea ce inca probabil canu a constientizat doamna, este faptul ca a pornit pe un drum de curatenie in viata ei, si in felul ei de a gandi si privi viata, care a schimbat complet fiinta ei ca existenta si relatie cu viata. asta este insa un proces de purificare prin ego, prin experienta viatii. este si asta o cale, decat indiferenta.

eunice78 spune:

Inteleg ce spui tu. Si partial sunt de acord cu tine asupra dificultatii acestui proces. Spun partial pentru ca nici in vise nu e usor. In momentul in care am inceput acest drum, am inceput sa acord viselor mele importanta si sa incep sa descifrez mesajele. De atunci am avut perioade in care am visat in fiecare noapte. Si vise "grele". Am mai povestit vise de ale mele pe forum. Nu cred insa ca am mentionat vreodata ca se intampla cateodata dupoa ce ma visez sa ma trezesc epuizata, simt ca sunt stoarsa.
Recent am avut un vis pe care il redau pentru exemplificare:

Am visat ca eram in curtea bunicilor. Curtea e ff mare are cca 10 mii de metri patrati. Pe vremea copilariei mele casa bunicilor mei era intr_un anumit loc si in alt loc, mai la vale era gradina de zarzavat. Stiu insa de la mama ca pe vremea copilariei ei acolo unde a fost gradina de zarzavat era casa strabunicilor mei.
Ei bine, in visul meu existau oarecum ambele case. In prima parte a visului am visat ca am iesit din casa bunicilor (care parea noua) si m-am dus la vale in casa strabunicilor. Si m-am vazut (cred ca eu eram) stand pe un soi de lavita. Si a venit un barbat si m-a batut ff rau. Cred ca voia sa ma omoare. Si alergam dintr-o camera in alta (imi aduc aminte vag detaliile). Si la un moment dat m-am intors in casa buncilor, mai la deal, gandindu-ma ca ma voi intoarce in casa strabunicilor cand voi stii ca mai e cineva acolo care sa vada abuzul si care sa ma ajute.
In ultima parte a visului, stateam in casa bunicilor si la un moment dat am auzit vanzoleala afara, sau ceva s-a intamplat, dar am iesit imediat in curte si m-am dus inspre locul unde era casa veche. Erau niste acareturi acolo, iar in mijlocul fostei gradini era un soi de put, plin de mizerii, ca si cum ar fi fost o teava de canalizare. Si am vazut 2 oameni acolo, fizic, dar simteam ca de fapt sunt mai multe entitati. Si cineva mi-a spus: a aruncat bebelusul acolo si mi-a aratat putul ala wc. Si m-am dus acolo inspaimantata si nu am vazut decat apa, fecale nedescompuse si rosii scofalcite (dar, in mod ciudat, apa era limpede). Si m-am cutremurat si mai rau, nu stiam de ce nu scoate nimeni copilul de acolo, barbatii stateau langa si se uitau. Si am inceput sa alerg spre casa bunicilor sa caut telefonul ca sa sun la salvare. Dupa ce am sunat si am cerut ajutor m-am vazut brusc intr-o incapere in care pe un pat era asezat bebelusul. Era un bb cam la 2 luni, cel mult, inert, dar nu stiu de ce stiu ca avea ochi albastri care avea un soi de spuma alba la nas.Am inteles ca bb fusese scos din put dar nu intelegeam de ce nimeni nu il resuscita. Si ma rugam pt bb si ii rugam pe oameni sa il ajute si l-am intors si a inceput sa ii curga spuma aceea. Bb era insa curat, adica hainele erau perfect curate pe el, ca si cum de fapt nu ar fi cazut niciodata in mizerie. Dupa care m-am trezit foarte..afectata de grija bbului.


Dupa ce m-am trezit am sunat-o pe mama si am cerut detalii despre strabunica mea despre care stiam putine lucrruri. Am aflat astfel ca strabunica, dupa ce i-a nascut pe bunicul si cei doi frati ai lui, a ramas vaduva la 28 de ani si a fost fortata de familie sa stea cu o ruda ca sa nu se risipeasca averea familiei. Iar ala o batea de o nenorocea, fiind un om f rau. Strabunica mea voia sa plece cand a aflat ca era gravida cu acest om. nedorind copilul a baut niste fierturi cu nu stiu ce buruieni ca sa scape de copil. Dar a murit si ea si copilul. Iar ea stia ca va muri si ii ruga pe toti pe cei care ii vedea sa aiba grija de cei trei orfani pe care ii va lasa si sa le dea cate o bucata de paine sa creasca si copii ei, celui mai mic sa le dea o bucata mai mare, ca e mic. Si a murit in chinuri groaznice. Dupa care bunicul meu a ajuns la orfelinat, un copil a fost adoptat de o ruda, iar al treilea, o fata, a fost luata de o alta familie care a abandonat-o intr-o tara straina spunand ca a murit, fiind pe vremea razboiului. Stiam de soarta bunicului si a fratilor dar nu stiam de strabunica.
Cred ca in vis de fapt am visat-o pe strabunica, bataile pe care le-a indurat ea si avortul ei. Nu cred ca mai trebuie sa spun cat de afectata am fost de acest vis si de tot ce am aflat dupa.

Acum, este optiunea fiecarei persoane ce decide sa faca cu deschiderea pe care o are. Din punctul meu de vedere insa, tu esti acum ..cum sunt eu cu sofatul: am permis, am masina dar la serviciu merg cu tramvaiul..ca nu am curajul sa conduc, imi iau inima in dinti doar rar. Cam asa esti si tu..ai instrumentele cunoasterii dar nu ai curajul sa le folosesti..cred insa ca va veni o vreme si pt asta..ca nu ti-au fost date in van.

Baietzii mei

Nati spune:

eunice78 , ai dreptate in ce zici, simt ca nu fac fata la ce vad, ce aud si aleg sa ma lipsesc.
Dar...cu toate ca spun si in gand si cu voce tare ca nu mai vreau ele sunt tot acolo.
Inainte sa mi se faca initierea in reiki,maestra m-a intrebat de doua ori daca sunt sigura ca asta vreau, ca dupa initiere experientele mele se vor multiplica.
In naivitatea mea am zis ca ce se poate intampla mai mult decat cum a fost inainte.
Vorba prietenei mele care este bioterapeuta: "cand te vei simti pregatita vei accepta ceea ce ti s-a dat, pana atunci stai si cugeta".
Cuget de vreo 3 ani si tot nu pot accepta, probabil frica inca ma domina.
Dar poate intr-o zi.....

De vise chiar nu mai zic nimic, ca in alea cel putin sunt mereu in alergatura, tot apar pe cineva, tot salvez pe careva, ori sunt persecutata pt informatii.
Chiar acu vreun an si jumatate sau aproape 2 ani am visat ca vedeam cum se ineaca multa lumea, sute de oameni, nu le vedeam fetele clar,erau in departare.
Tot asteptam vreo stire la tv,dar nimic de magnitudinea din vis, acum dupa tsunami, ma gandeam ca poate asta a fost semnificatia visului, cine stie, oamenii mor peste tot in lumea asta in accidente navale, aviatice.
Baza prea mare nu pun pe vise, ca nu-mi aduc aminte chiar tot visul cand ma trezesc, dar nu pot zice ca nu prezinta vreo veridicitate intamplarile din vis cu realitatea.

nikole spune:

Nati,

Vreau sa-ti povestesc de cumnata mea.De mica a avut experiente...din sfera paranormalului, sa le spun asa, norocul ei ca a avut o mama care a crezut-o, inteles-o, care mereu a sprijinit-o.Prima ei amintire este de la varsta de 10 ani, din seara de Craciu.Se afla in casa matusii, impreuna cu verisoarele ei, parintii, tot familionul.La un moment dat mama-sa a rugat-o sa-i aduca un pahar cu apa.In bucatarie, se afla un om...il descrie ea pana in tavan...imens ca statura, imbracat in alb, ce o privea si ii zambea...s-a frecat la ochi, a zis ca nu vede bine...dar nu...era acolo, in fata ei un urias zambindu-i...a fugit fara apa, tipand la mama-sa, spunandu-i patania...

cand a ajuns insa in Japan, a avut cele mai urate experiente si viziuni...in primul apartament unde au locuit, spunea ea ca vedea mereu un baietel ce o chema, o striga pe nume...de asta s-a si mutat de acolo...ciudat e ca dupa spusele ei, baiatul era blond cu ochi albastri...

a avut ff multe experiente de genul asta,de fiecare data incremenita de frica, cadea in genunchi si se ruga...a ajuns de dormea cu Biblia sub perna...nu stiu cat a ajutat asta, in fine...ce nu face frica din om:(

mama ei, soacra mea...la fel, are si astazi din cand in cand astfel de ...cum sa le spun...viziuni?!

Cumnata-mea spunea ca nu vrea sa vada, nu vrea sa stie...de ceva timp, cred ca vreun an , nu mai vede, aude nimic...

nu stiu cat te ajuta experienta altora, am vrut doar sa vin in sprijinul AFIRMATIEI LUI 3X3, daca nu vrei sa mai vezi, auzi, simti...probabil in timp asa va fi!

Nati spune:

nikole, asa de bine o inteleg pe cumnata ta si frica care o insotea, cel putin ea nu mai vede unele chestii.

Ori nu stiu eu cum sa cer,ori asa are sa fie mereu cu viziunile astea, dar cel mai nasol e ca sunt momente cand aud unele chestii,si pt 2-3 secunde ma intreb e realitate ori iara am fir deschis cu dimensiunea a 12.
Plus copil prost ce eram la varsta de 13 ani, o calugarita mi-a spus sa nu cumva sa citesc Psaltirea mai mult de 3 capitole(ceva de genul asta), da ti-ai gasit, am citit mai mult sa vad ce se intampla.
Ori era imaginatia mea bogata,ori imi doream sa mi se intample ceva, oricum s-a intamplat.
Am dat nas in nas cu diavolul(daca el ar exista) in care imi promitea marea cu sarea daca trec de partea lui, cum eram intepenita nu ma puteam misca,l-am refuzat plina de mandrie, am reusit sa fac cruce cu limba si m-am dezmortit sa zic asa.
La care diavolul imi zice: "am sa mai vin in vizita", a doua zi eram la duhovnicul meu care m-a certat ca de ce am depasit limita la pasaltire si m-a fericit cu un canon.
Dupa experienta asta sau inmultit experientele in clarviziune, clauditie, si la varsta aia eram sigura ca-s buna de spitalul de nebuni.
Noroc cu mama care m-a crezut si a avut grija sa nu-mi pierd mintile.
De asta zic ca o inteleg asa de bine pe cumnata ta.
Cert e ca de cand m-am oprit din meditatii nu mai sunt asa de dese,sunt doar ganduri care apar din senin in minte referitor la nu stiu cine ori nu stiu ce situatie care va aparea in viitor.

Nu stiu ce e cu Japonia asta, dar eu primul apartament unde am locuit cu sotul, l-am visat la varsta de 15 ani(unde nici prin cap nu-mi trecea ca am sa locuiesc in alta tara),iar in apartamentul asta sau intamplat atatea experiente iesite din comun,si tot de aici a inceput si frica pt mine ori familie.