LMA!!! Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***308***
Raspunsuri - Pagina 13
pisigri spune:
Monn, chiar la reluatul jobului nu m-am gindit. Adica m-am gindit, dar nu l-am pus in legatura decit cu unele schimbari de comportament.
Da, corect, gestionezi corect tantrumul si il eviti atunci cind evitarea lui nu te "costa" nimic, cu asta sint de acord. Mi se pare logic si firesc...
Si legat de asteptari: da, sint mai mari. Aici cred ca gresesc, mi-am dat seama citindu-te. Faza e ca "m-a invatat" prost fata asta a mea...ca ii facea placere sa faca anumite lucruri marunte prin casa, pe care acum nu le mai face ca...nu vrea. de ex isi ducea singura pampersul; acum s-a plictisit de asta, e in faza cu "facut curat". Chestia e ca daca facutul curat nu ma ajuta nicicum (ba din contra....), dusul pampersului (pe care a inceput sa il duca din proprie initiativa, by the way) mi-a fost "de folos", era "mummy's little helper". Si acum da, ma regasesc usor iritata de faptul ca nu mai "are chef" sa faca maruntisuri de-astea, ba din contra: il ia si il ascunde pe unde nici nu gindesti, fuge cu el prin casa, sta cu el in mina si se uita la mine ca mitza-n calendar etc etc.. Da, aici gresesc eu...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Ilinca_M. spune:
Devine complicata treaba, caci fiecare discuta "problema" asta a "parentingului" din prisma experientelor personale din copilarie, din prisma temperamentului, influentelor exterioare si mai ales a simtamintelor proprii si a ceea ce intelege fiecare prin " e bine sa faci", caci e clar ca toate urmarim binele copilului in primul rand.
Importanta e si autenticitatea, cum bine spune Simplyana. Caci poti sa-ti temperezi pornirile dar nu le poti schimba cu totul.
Eu mi-am dat seama de anumite "anomalii" ale mele inca din primul an de invatzamant. Pur si simplu nu ma enervau aceleasi lucruri care-i enervau pe colegi. Eram diriginta la o clasa de ucenici (vai de capu' lor saracii) si veneau colegi la mine cu o falca-n cer si una in pamant sa-mi povesteasca ce nenorociri au facut cei din clasa mea si cum ar trebui pedepsiti si asa nu se poate si etc...si mie-mi venea sa rad. Nu intelegeam cum putea veni profesorul de serviciu plin de indignare ca elevii s-au stropit cu apa la baie si au facut leoarca pe jos si vai, gaura in cer, de exemplu. Sau exemple mai recente, cand din clasa mea de nebuni (mi-e dor de ei!!) venea cate unul la catedra cu "motivare de la parinte" scrisa de ei, bine-nteles, ca se vedea de la o posta. Si stiu ca la asa ceva alti colegi lesinau de indignare si scadeau nota la purtare si sunau parintii...pe mine ma busha rasul. Intrebam ceva de genul:"ma Vasile, cand ai scris asta?" si Vasile spontan:"in pauza mare, do'mna diriginta":)))
Facand o paralela (cam fortzata) intre clasa de elevi si copil va spun ce-mi placea la clasa mea: aveau curaj sa-mi spuna toate prostiile pe care le faceau, practic eu aflam de la ei cu ce au pacatuit inainte sa aflu de la alti profesori si apucam sa fac o strategie cat de cat sa ii salvez. Si fiindca stiau ca sunt dreapta niciodata nu exagerau, sa minta ca un profesor face si drege numai ca sa se justifice pentru ca-i fac zile amare, de exemplu. Si stiau bine si ce nu suport cu adevarat si ce ma prefac ca nu suport, ca sa fiu in "trendul educational". Si culmea, clasele celor mai stricti diriginti, mereu cu pedeapsa-n batz si cu restrictii si aplicari de principii si sfantul regulament...o imbulinau cel mai des, faceau prostiile cele mai mari, gen elevi drogati sau postari de filmulete aiurea pe you-tube. Deci e clar ca a fi "mana forte" nu e o garantie precum si a fi mai flexibil si mai "child oriented" nu inseamna ca "scapi hatzurile" si copiii ti se urca-n cap, dimpotriva.
denisamada spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anamariame Neata! La Multi Ani, Gianina!  |
LA MULTI ANI!Denisa-Madalina
fericita de 
Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute
andiaroro spune:
Pisigri- Eu nu am asteptari.
As minti sa spun ca nu-mi trece prin cap ca ar fi frumos sa stie sau sa faca aia sau aia, dar nu merg mai departe cu gandul ...Si asta pentru ca m-am lasat educata de Alex si am observat ca toti copii sunt la fel. Eu zic ca "nu te poti baza pe ei"(luati-o ca o gluma), in sensul ca azi iti numara pana la 10 si peste o saptamana nu e in stare sa zica 1_2. Azi duce pampersul si maine se uita la el ca la un OZN.-vorbesc de varste mici aici.
Multa iubire, consecventa si adaptare permanenta mi se par mie ingredientele necesare.
Ela78 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Pisik06 Seara buna! Cat se incarca poze e, va spun si eu pe scurt cum am petrecut. Ieri am avut zi cu picii. Au fost 10 copii. A fost haos, dar au fost adorabili  . Azi a fost familia: bunici, veri, prieteni fara copii (mai putini nasii care au fost ieri). Desi azi au fost doar 3 copii, mi s-a parut mai obositor ca ieri, nu stiu de ce.Ana a avut o tinuta trasnet (gratie lui Novus care ne-a facut cadou superba fusta  ), pe care a imbracat-o si ieri si azi, ca altfel nu se putea. Ieri varsase Ana apa pe ea si mama a vrut sa o schimbe, la care eu "nu nu, las-o, ca trebuie sa o vada Olga si Gaza imbracata asa" .Ana a fost f sociabila si vesela, doar azi a facut o mica criza pt ca era f f obosita (azi noapte a dormit doar 8 ore si la pranz o ora si asa chinuita), s-a jucat frumos cu toata lumea, a dansat, n-a avut treaba cu mine decat ocazional. A primit o multime de cadouri superbe, timp sa avem sa ne jucam cu ele. Au fost doua zile pline dar f f frumoase. Acum trebuie sa ma inarmez cu o stare zen. Nu va spun cate ganduri imi trec prin cap: ca de ce am ales asa, ca ei nu m-au mai vrut si eu am fortat nota, ca poate era un semn, ca ce ma fac eu fara Ana 8 ore, ca nu o sa mai petrecem timp impreuna, ca oarca 2 ani nici nu au fost, totul e asa cum l-am lasat la serviciu, ca poate era momentul de schimbare, ca...of  , cu tot cursul meu ma simt coplesita. Am nevoie de o spirala puternica, va rogDar, pt ca s-au incarcat pozele si ca sa termin intr-o nota vesela, iata: am pus poze de ieri cu cadoul de la noi, de ieri cu picii, de azi dimineata cu tatal meu si de azi cu musafirii. https://picasaweb.google.com/Ioana.sima/ZiuaAnei2Ani?authkey=Gv1sRgCKzEws6Y5s3SVw# Pupici Mami de minune mica |
Foarte frumos!
Ne-a placut foarte mult petrecerea, s-au distrat mai ales picii Ana s-a simtit in elementul ei si a doua zi, de ziua ei Privind pozele, am realizat ca voi ati deschis o pleiada din multele aniversari de 2 ani, sfarsitul bebelusiei si inceputul unei noi perioade atat pentru ei (gradinita, independenta), cat si pentru noi (servici, grijile din real life ale unui adult). Asta e! Sa vezi ce-o sa mai plangem la 18 ani sau cand s-or insuraTin pumnii pentru tine in prima zi de servici
, sa nu fie o zi stresanta deloc, colegii sa te primeasca cu drag
si sa fie zi scurta sa-ti dea drumul mai devreme sa pleci acasa la minunea mica care e deja fetita mare
Sa ne povestesti cum a fost la servici!
Elena,
fericita de 
http://picasaweb.google.com/mart.apr09/Ela78#" target="_blank">Ianis Cezar (04.04.2009)
Monnvas spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Mai, echivalenta familie=haita e un fel de a spune ca nu traim singuri in padure. Nu ca reducem fiinta umana la conditia (minunata, dar limitata) a naturii...canine. Eu insa nu as face paralela haita-familie, ci haita-cerc social. Cateaua va fi mai toleranta cu puii sai (adolescenti) decit restul haitei; cam asa e si la noi, familia e mai toleranta decit societatea. Monn, sincer cind am scris de chestiile care ii calca pe nervi pe parinti am avut in minte "dilemele" tale legate de carti si de pasiunea inginerului pentru ele, dar nu am vrut sa las impresia ca te acuz/judec sau ceva. Uite ca totusi ma voi folosi de exemplul asta, pentru ca nu imi vine acum altul in minte, sper sa nu te superi si sa o iei cum se doreste a fi: un exemplu. Eu il inteleg pe sotul tau ca nu-i convenea ca injineru sa foiasca raftul cu carti. In aceste conditii, eu (care nu-s AP la faza asta, mai ales ca si eu iubesc cartile cu disperare) as fi facut cumva sa nu mai umble cu ele. Nu stiu, le mutam, daca nu aveam unde puneam un obstacol in fata raftului, daca nu se putea si nu se putea ma straduiam sa interzic sistematic foitul lor. (nu mai stiu cum ai rezolvat tu problema, stiu ca la un moment dat te irita faptul ca sotul ii tot facea observatie)...ceva faceam, chiar daca Pisilinca ar fi protestat. Pentru ca nu pot avea o stare sufleteasca buna privind-o cum se distreaza stricind ceva care e important pentru mine; si daca nu am o stare sufleteasca buna si acumulez frustrari, ma enervez mai repede si iaca situatia tensionata. Altcineva poate sa spuna, sa creada si sa simta ca ce mare scofala niste pagini rupte/indoite, daca pruncul se distreaza asa de bine! E ok (daca e vorba de biblioteca altuia :P si daca intr-adevar simte asta). Daaar sint sigura ca si altcineva-ul asta are alte limite, la alta activitate. Si mai cred ca e naspa-naspa daca ne impunem sa acceptam un comportament care ne deranjeaza, doar pentru ca "asa se simte copilul bine" sau "nu e vorba de siguranta lui, deci mai bine nu ii impun restrictii ca-l frustrez"...intelegi tu ce vreau sa spun. |
Io am incercat sa le mut, dar n-a vrut sotz. Sa pun obstacole la 7 corpuri de biblioteca, in conditiile in care ajungea la 3 rafturi (acum chiar 4) era cam complicat.
Pana la urma a fost o negociere: tati acum accepta sa se scoata cartile din raft, dar nu sa se rupa. Piticul, asadar, a lasat si el de la el - nu mai rupe cartile, doar le rasfoieste, cred ca in 2 ani a rupt de 4 ori cate o pagina. Dar le stivuieste, le muta de colo-colo, are alte jocuri cu ele. Oricum, ca si la celelalte preventia e the key - ma uit la el cum se joaca, nu-l las singur ca nu bag mana-n foc ca nu le rupe.
Asta a fost rezultanta negocierii in 3. Daca ar fi fost dupa capul meu (dar n-a vrut tat-sau), as fi facut asa: puneam toate cartile importante sus. Jos le lasam pe alea neimportante si alea care ii plac lui, cu poze, pt copii. P-alea n-are decat sa le si rupa, banuiesc ca dupa o vreme ardea si experienta asta. Apoi, cand a rupt din greseala cartea cu Bambi, preferata lui, tot el s-a suparat si a plans. Asa ca acum am un punct de reper: cand da sa rupa ceva, ii amintesc ce-a patit Bambi, cum acum Bambi are buba.
PS. In principiu, io-s oarecum in tabara cu Ilinca. Insa eu nu-s asa optimista. Nu cred ca toti copiii is perfecti, dar merg pe principiul ca asta avem, cu asta defilam. Nu cred ca la 6-7 ani copilul meu nu va avea tantrumuri. Si asta fiindca nu cred ca voi fi in stare sa ofer acea educatie care sa-mi garanteze comportamentul exemplar. Stiu ca am facut muuulte greseli cu piticul si ca o sa mai fac. Incerc numai sa minimizez greselile si sa maximizez trebile bune (zic asa cu barbarisme). Adica sa gasesc cea mai buna varianta posibila, ca alea care imi depasesc posibilitatile, controlul etc. sunt imposibile.
V-am mai spus, eu am un singur scop (egoist) in relatia cu copilul: vreau ca la adolescenta inca sa mai vorbeasca cu mine. Si stiu cat de usor se pierde asta, fiindca ai mei nu au facut greseli majore cu mine si uite ca totusi n-am reusit ca in acele momente critice sa ma deschid in fata lor.
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
Gianina34 spune:
eu azi nu-s apta de discutii inteligente, am numai praji in cap, dar maine, promit 
PS: floricule - la cantarirea de luni dimineata - 60.3 (deci +1.4 fata de lunea precedenta - asta dupa un wk cu placinte poale-n brau
)
Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si zece luni
Monnvas spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Sau exemple mai recente, cand din clasa mea de nebuni (mi-e dor de ei!!) venea cate unul la catedra cu "motivare de la parinte" scrisa de ei, bine-nteles, ca se vedea de la o posta. Si stiu ca la asa ceva alti colegi lesinau de indignare si scadeau nota la purtare si sunau parintii...pe mine ma busha rasul. Intrebam ceva de genul:"ma Vasile, cand ai scris asta?" si Vasile spontan:"in pauza mare, do'mna diriginta":))) |
Ha ha pe mine ma punea diriga sa le scriu eu, ca aveam scris "de om mare"
Stii in chestia asta cu autenticitatea ce ma deranjeaza? Ca e foarte comod sa spui: "n-as fi autentica". Adica da, autenticitatea e o limita, da' cred ca asa cum le cerem copiilor "niste limite", asa tre' sa incercam si noi sa ni le depasim.
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
pisigri spune:
Da, andiaroro, aici spun cu mina pe inima ca am gresit. Pentru ca nu am fost dispusa sa inteleg ca ce azi stie/face, miine nu mai stie/nu mai face. Mereu mi s-a parut ca e ceva, o incapatinare ascunsa, o dorinta de a face pe dos, de a se afirma ca individualitate. Numai ca imi lasa uneori senzatia ca tot ei isi face rau nu stiu cum...exemplu:
De la circ avem o "bagheta magica"; atunci cind a invatat cum fac animalele, eu ii faceam abracadabra cu bagheta magica, o atingeam usor pe cap si ii ziceam "te transform in....pisica/magar/foca" etc. Si ea facea ca animalul respectiv si se prapadea de ris, ba uneori nici nu mai vroia sa iasa din pielea personajului ...
Acum ne transforma ea pe noi "acacapaca" si jbang o bagheta in creier; vesnic devenim ori pisica, ori hipopotam (si habar nu avem cum face ultimul, asa ca m-am pus sa-i cind in the juuuuungle the quuuuiieeeet jungle, ca stie clipuletul de pe youtube). dar uneori vrea sa o transformam pe ea, si indiferent in ce spunem ca am transformat-o, fie tace, fie ne zice "nu spui!". Si mie mi-e greu sa pricep d ce cere sa jucam jocul asta daca de fapt....ea nu il joaca.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Floric spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Gianina34 eu azi nu-s apta de discutii inteligente, am numai praji in cap , dar maine, promit PS: floricule - la cantarirea de luni dimineata - 60.3 (deci +1.4 fata de lunea precedenta - asta dupa un wk cu placinte poale-n brau)Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009 avem 1 anisor si zece luni |
Gianina, sa stii ca la tine aveam scapare. dar cand am vazut ca intri mai rarutz ti-am acordat intelegere.
La asa discutii 'telijente m-am lasat pagubas.
Dar sa discutam despre ce ne intereseaza, nu?
Eu dimi m-am cantarit si tot 84. Dar cel putin 84 simplu. Caci sapt trecuta aveam 84 si 300 (parca). Ei...dar si aseara am fost in vizita la o matusa de-a omului si iar am primit complimente. Deci nu conteaza cantarul ci imaginea.Azi la serviciu, a venit o colega sin concediu si prima grija a fost sa ma laude pt perseverenta.
Deci...Acu nu te astepta sa fiu silfida si poate daca as face vreo foto acum nu ar fi vizibil dar realitatea...bate filmul.
Poze Raru
Poze noi
Rares Rarisel cel mai frumusel
