LMA!!! Ghiocei de Martie-Aprilie 2009308

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 12

Gianina34 spune:

buna dragelor

multumesc mult de urari, pupici si floricici
va poftesc la praji, torturi, sampanie si ce mai vrea fiecare

Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si zece luni

Gianina34 spune:

PS: tare-i bine ca macar o zi pe an sa fii buricul-pamanutui si sa te bage toata lumea in seama

Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si zece luni

Monnvas spune:

Citat:

citat din mesajul lui pisigri
Na ca m-am simtit

Daca familia nu e o haita cu un pol de putere, de ce ne mai straduim sa "facem oameni" din copiii nostri?
La ce bun sa ne mai straduim sa ii invatam niste norme sociale/de convietuire?
Ca oricum la un moment dat o sa descopere pe pielea lor ca fiecare gest/vorba atrage un anumit gen de reactie care le poate fi favorabila sau nu...

Asta si a propos de perfectiunea de care amintea Ilinca in mesajul anterior. No, s-or fi nascind copiii astia perfecti si puri, dar in cele din urma, trebuie sa reuseasca sa se adapteze unei comunitati = societatea. Care impune niste norme. Si care taxeaza destul de scump abaterile. Si atunci intreb: de ce sa lasam copilul sa invete pe propria piele ca a lovi copiii in parc = insingurare (nimeni nu va mai vrea/nu va mai fi lasat sa se joace cu el), cind eu ca parinte il pot lua de doua, trei, zece ori pe sus, sa plecam in casa imediat, sa il conditionez astfel ca a lovi = naspa? Adica...chiar orice conditionare e musai negativa? Si care anume reactie implica mai putina suferinta pentru copil?

Si...nu e firesc ca parintele sa detina controlul? Adica parintele e providerul, si de haleala dar si de distractie...si de educatie. De actiunile parintelui depinde cum va creste copilul. Ca actiunile astea pot fi reprezentate de simplul exemplu personal (la copiii mai empatici si mai atenti si mai potoliti) sau de vesnicele "spunem te rog, multumesc, cu placere, buna ziua etc" (la copiii mai activi, mai "zapaciti", mai indiferenti - din nascare!! - la aspectele astea)...depinde de "ce cresti in ograda".

Si da, cred ca un copil trebuie sa aiba niste limite: pentru propria siguranta SI pentru binele familiei. Adica eu nu vad unde poate fi marea fericire daca parintii isi autoimpun sa lase copilul "in boii lui" desi o anume actiune a sa ii calca pe nervi, pe amindoi sau pe unul dintre ei.

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Pai stiam ca pe tine o sa te calc pe coada, Matzagri.

Scuze, raspund cam dezordonat.

Nu, io nu cred ca noi detinem controlul. Cred ca e o permanenta negociere. Si, ma rog, un balans intre "cum este" si "cum ar trebui sa fie". L-as lasa sa invete pe pielea lui pana in momentul in care devine periculos. Adica ii arat ca arde focul apropiindu-i mana de flacara, dar nu il las sa se arda. Nu-l las sa bata alt copil, in primul rand de dragul acelui alt copil. Dar il las sa invete pe pielea lui, sincer, fiindca nu vad alta cale. Daca-l cicalesc eu nu invata. Doar asa eram si noi.

Cu integrarea sociala: nici io nu-s genul perfect integrat social, asa ca nu am dreptul sa cer una ca asta de la copilul meu. Nu cred ca e necesar sa zica mereu "te rog" si "multumesc".

Si da, is chestii care ne enerveaza pe noi astia mari, dar daca nu-s chestiuni de siguranta ar trebui sa cautam sursa enervarii noastre in primul rand. Si daca ajungem sa interzicem ceva copilului nostru "pt ca ne enerveaza", asta arata limita intelegerii mele, nu limita copilului. Face si asta parte din procesul de negociere.

Nu-ti inchipui ca la mine in casa e jungla si fiecare fac ce vrea. Si io ii mai interzic diverse injinerului, dar cred ca asta e limitarea mea, ca nu gasesc alta metoda mai buna de a-l face sa constientizeze ce inseamna. Pentru ca is sigura ca, in afara de CE facem, important e si CUM facem; in afara de CE interzicem, important e si CUM interzicem. Eu ii spun onest: "n-am chef", "ma doare capul acum", chiar daca nu pricepe exact ce inseamna astea. Adica vreau sa ma perceapa ca pe un om cu limitele lui, nu ca pe un pol de putere.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Monnvas spune:

Citat:

citat din mesajul lui simplyana_m
Si mai vreau sa fac observatia urmatoare pt Monnvas: fetele care s-au exprimat asemanand familia cu o haita, convietuiesc (sau au convietuit) cu animale, si comparatia e la modul apreciativ. Tu ai folosit comparatia la modul depreciativ, dar eu cred ca tu n-ai avut catel, si daca ai avut, n-ai dormit cu el in pat

si nu l-ai privit ca pe un membru al familiei. Nu zic ca asta ar fi un lucru rau, vreau doar sa subliniez ca-i vorba de o diferenta de perceptie aici.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Nu am avut catel, asa e. Dar cateii is animale de haita? Ca cel putin pe astia domestici nu ii vad, iar salbatici nu cred ca a avut niciuna.
(ce vreau sa zic e ca nu cred ca are a face nimic experienta canina cu discutia de aici; pana la urma, nici Ilinca nu a fost de acord cu echivalenta familie = haita, din cat imi aduc aminte)

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

simplyana_m spune:

Monnvas, da, cateii sunt animale de haita, sunt animale sociale, asa cum e si omul. Nu trebuie sa traiasca in salbaticie ca sa se organizeze si sa-si respecte natura si instinctul. Si nu spuneam ca aceasta convietuire cu un animal iti modifica neaparat principiile si conceptiile de viata, ci ca haita si familia se suprapun involuntar undeva, atunci cand omul il primeste pe animal ca membru al familiei, iar animalul pe om, ca membru al haitei (nu discutam pozitiile). Repet, vroiam sa subliniez ca "haita" este perceputa in mod diferit in acest context.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Floric spune:

Ilinca...eu nu ma bag in discutii despre educarea copiilor. Pe Rares il educ dupa buna mea gandire ca mi se pare cea mai corecta. Normal. Nu imi place sa citesc carti gen "Cum sa educi copilul dificil" sau "Cum sa devii un parinte bun", etc... Asa ca...nu am decat sa citesc postarile voastre si sa trec mai departe.

Dar altceva este important pentru mine si e musai sa iti amintesc...
Astazi este LUNI. Acea LUNI in care ai spus ca treci pe disociat.

Poze Raru
Poze noi

Rares Rarisel cel mai frumusel

andiaroro spune:

Gianina-La muuuulti ani!

Simply-Mananca bine ca de acum va vrea Lucosu sa va salutati burtica in burtica...Asta-i inceputul! Stai sa vezi cate chestii care noua nu ne spun niiiimic or sa tot vrea.
Sambata am tuns-o pe Anastasia(prima oara) si am dus-o la tunzaria pt copii, unde am fost si cu Alex prima oara ca-i pt copii si nu am vazut vreunul sa zica ceva vreodata...Minusul e situata intr-un pasaj unde-s vreo 10 magazine de jucarii, care se si viziteaza cu ghid (pasajul)...Prietenul cu care ne-am plimbat l-a pûs pe Alex sa-si aleaga un cadou pentru ziua lui. Ce credeti ca a vrut: no1-un schelet, no2 o broassca disecata(de plastic), no3un schelet de dinozaur....Dupa deturnari si negocieri, si-a ales http://www.vtech-jouets.com/genius-xl-junior-bilingue_569_184.html .
Am dus-o si pe Anastasia intr-un magazin, care-i numai pentru fetite cu papusi si bebei in toate colturile. Nu s-a dezis: s-a urcat in singura masinuta din magazin,dar era ROOOZ. (jucaria aleasa de ea a fost: o poseta)
Concluzia: copii ma uimesc intotdeauna.

Si revenind la discutriile "educative". Vad ca nu vorbiti deloc despre tatici-mame-copii. Noi avem aceleasi idei doar 80%( cu indulgenta)... Si uite asa fac balet nu numai cu copii in ceea ce-i priveste...

Ela- Eu sunt mare fan Thomas Mann. E drept, in germana am citit doar o nuvela care era editie bilingva(gr-fr).

Edit: Nu am vrut sa-i luam scheletul ca n-am chef sa-mi bata Anastasia in televizor cu vreo tibie sau sa scot vre-un metacarpian din cosul de gunoi...La anu'

Monnvas spune:

Citat:

citat din mesajul lui pisigri

Tu Ilinco, in sfirsit am cu cine "combate"! Sper sa nu iasa scintei de aici, si eu am vazut ca nu ne potrivim la capitolul asta, dar nu-i bai...

Mai, mie acum nu mi-e rusine cu copilul in societate. Never ever. Da ma gindesc ca n-o sa aiba vesnic 2-3 ani, o sa ajunga la 5-7. Cind totusi ma astept sa aiba niste ...reguli.
Intii, din cite tin eu minte, IP (Irina Petrea) avea de "dresat" copii mai mari, nu de virsta alor nostri. Daca inteleg si e ok ca un copil de 3 ani sa se tavaleasca in magazin, la 6-7 ani deja mi se pare ca ceva nu a functionat ok in relatia copil-parinte.
Si da, eu cred ca toti copiii invata sa manipuleze, si nu e un cuvint urit in cazul lor. invata sa speculeze. Asa cum atunci cind se impiedica, asteapta sa vada reactia adultului si abia apoi se hotarasc daca sa plinga sau nu. Ce alta explicatie gasesti tu acestui gest?
Copilul invata ca parintelui ii este rusine daca in magazin face crize de tantrum. Invata ca parintele este dispus sa faca orice ca sa evite o noua criza, inclusiv sa ii cumpere bomboana/jucaria//kk-n batz pe care i-l refuzase initial.
Asa ca atunci cind vrea ceva musai musai, apeleaza la aceasta metoda.
Mi se pare absolut firesc, noi nu manipulam/exploatam = ne pisiceam pe linga mamele noastre cind, mai mari, vroiam ceva ce credeam ca va fi intimpinat cu un refuz? E fix acelasi lucru.

Acum eu nu spun ca toate tantrumurile sint manipulare. Dar spun ca dupa o anumita virsta copilul ar fi trebuit sa invete sa se exprime altfel si deci tantrumul devine o reactie fortata si o "conditionare" a parintelui.

Da, recunosc cu mina pe inima ca vreau ca la virsta scolara copilul meu sa stie sa salute si sa spuna la revedere si sa stie trio-ul magic te rog-multumesc-cu placere. Si recunosc ca mi-ar fi jena sa n-o fi invatat astea, avind in vedere ca acum, cind e atit de mica si urmind doar exempplul nostru, stie sa spuna buna ziua (cind are chef) si cu placere (cu te rog si multumesc mai avem de lucru :)))).
Recunosc si ca as simti ca undeva am gresit, ca parinte, daca la 6 ani copilul mi-ar face tantrumuri in mijlocul strazii.

Si mai cred ca exista copii mai docili si mai "pasivi" si copii mai incapatinati si mai colerici. Eu am facut parte din prima categorie, sora-mea din a doua. Pisilinca mea a fost un monument de intelegere pina de curind, acum e taman pe dos (asa ca da, eu cred in "criza' de la 2 ani", nu ca un must ci ca o etapa frecventa). In perioade diferite, la copii diferiti, se aplica metode diferite...

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

PISIGRI, eu cred ca nu sunteti la criza de 2 ani, ci la criza intorsului mamei la munca dupa ce a stat muuult cu copilul acasa. Am avut-o si noi. A durat o luna jumate sau doua luni. Si uneori inca mai rabufneste.

Observ ca si mie mi-au crescut exigentele fata de pitic, am asteptari sa faca diverse chestii pe care inainte nu i le ceream. Ma intreb daca sunt asteptari conditionate social sau pur si simplu am obosit sa am rabdare (daca se remarca un ton usor depresiv, da, is un pic in blues in relatia mea cu mine, da' e alta poveste).

Tocmai fiindca recunosti diferentele dintre copii, se poate accepta si faptul ca unii is mai sensibili la un aspect pana la o varsta mai mare, in vreme ce altii rezolva acel aspect mai repede. De ce n-ar exista tantrumuri la 6-7 ani, daca pe mine la 26 ma mai pocneste plansul din senin pe undeva? Eu ma tem tocmai de momentul in care copilul o sa inceapa sa ascunda, o sa isi interiorizeze emotiile si o sa le mocneasca in el. Asa am fost eu si n-as vrea sa fie si el la fel. Da, as prefera sa si le exprime verbal, civilizat, dar poate ca emotiile puternice il fac sa aiba reactii puternice. Asa ca poate un tantrum de-asta "tarziu" sa nu aiba vinovati.

Si cred ca tantrumurile nu sunt manipulare, dar pot deveni daca nu le gestionezi corect. Ferm si bland. Adica mie daca imi cere ceva, ii iau de la prima strigare, nu astept sa se crizeze. Daca e ceva ce nu pot, indepartez "obiectul crizei" din raza vizuala imediat sau iau copilul de acolo imediat, asa ca la noi crizele dureaza putin. Eu nu-s sigura ca stiu ce-s alea tantrumuri, nu cred ca fiecare criza de urlat "se pune".

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

pisigri spune:

Mai, echivalenta familie=haita e un fel de a spune ca nu traim singuri in padure. Nu ca reducem fiinta umana la conditia (minunata, dar limitata) a naturii...canine.
Eu insa nu as face paralela haita-familie, ci haita-cerc social. Cateaua va fi mai toleranta cu puii sai (adolescenti) decit restul haitei; cam asa e si la noi, familia e mai toleranta decit societatea.

Monn, sincer cind am scris de chestiile care ii calca pe nervi pe parinti am avut in minte "dilemele" tale legate de carti si de pasiunea inginerului pentru ele, dar nu am vrut sa las impresia ca te acuz/judec sau ceva. Uite ca totusi ma voi folosi de exemplul asta, pentru ca nu imi vine acum altul in minte, sper sa nu te superi si sa o iei cum se doreste a fi: un exemplu.
Eu il inteleg pe sotul tau ca nu-i convenea ca injineru sa foiasca raftul cu carti. In aceste conditii, eu (care nu-s AP la faza asta, mai ales ca si eu iubesc cartile cu disperare) as fi facut cumva sa nu mai umble cu ele. Nu stiu, le mutam, daca nu aveam unde puneam un obstacol in fata raftului, daca nu se putea si nu se putea ma straduiam sa interzic sistematic foitul lor. (nu mai stiu cum ai rezolvat tu problema, stiu ca la un moment dat te irita faptul ca sotul ii tot facea observatie)...ceva faceam, chiar daca Pisilinca ar fi protestat. Pentru ca nu pot avea o stare sufleteasca buna privind-o cum se distreaza stricind ceva care e important pentru mine; si daca nu am o stare sufleteasca buna si acumulez frustrari, ma enervez mai repede si iaca situatia tensionata.

Altcineva poate sa spuna, sa creada si sa simta ca ce mare scofala niste pagini rupte/indoite, daca pruncul se distreaza asa de bine! E ok (daca e vorba de biblioteca altuia :P si daca intr-adevar simte asta). Daaar sint sigura ca si altcineva-ul asta are alte limite, la alta activitate.
Si mai cred ca e naspa-naspa daca ne impunem sa acceptam un comportament care ne deranjeaza, doar pentru ca "asa se simte copilul bine" sau "nu e vorba de siguranta lui, deci mai bine nu ii impun restrictii ca-l frustrez"...intelegi tu ce vreau sa spun.

Ilinco, pai...de-astea-mi esti tu?? Eu m-am "suparat" pe anca_nicolae odata, cind mi-a spus ca AP-ul asta suna tare bine, dar o sa mai vorbim peste citiva ani sa vedem cit de AP o sa mai fiu atunci. Ca si eu am zis la fel cum spui tu acum ca luind-o din aproape in aproape si toate la timpul lor, n-o sa fie probleme. Dar uite ca in prezent, schimbarea comportamentului Pisilincai este cea care imi impune si mie o schimbare de comportament, si sint convinsa ca provocarile (nu in sensul de "copilul ma provoaca") vor creste. Si la nivel pur teoretic, pornind de la subiectul ala la care a scris si Simply, chiar ma framint legat de care este calea corecta in ceea ce-i priveste pe copiii nostri...

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Monnvas spune:

La multi ani, Gianina! Sa fiti sanatosi cu totii, sa traiti in armonie si... in prajituri toata viata.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3