"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)
Raspunsuri - Pagina 4
denizel spune:
Dorsilia, de unde stie baiatul tau ce e aia rusine?
De ce se rusineaza el?
Daca i-ai dat vreodata motive sa-i fie rusine de el fiindca ai vrut sa obtii un anumit comportament din partea lui, atunci asta e motivul pentru care tinde sa se izoleze si ii este rusine.
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
pisigri spune:
Indiferent ce (si daca) probleme are fiul lui simali, a fost atacata urit si i s-au spus lucruri tare grele, pe care nu le merita.
Ca pina la urma ce a facut? A stimulat independenta baiatului sau, invatindu-l sa se dezbrace singur? A insistat ca el sa faca asta?
De ce e o crima ce a facut ea, dar Montessori e ok?
E asa de rau ca "profita" de interesul baiatului pentru stiinta si il duce la muzee, si ii citeste, si ii ofera ALTE LUCRURI decit le oferim noi celelalte copiilor nostri?
Mi se pare urit cum s-a pus problema, aducindu-se in discutie "dificultatile", "ciudateniile", "obstacolele" sau cum vreti sa le spuneti, ale copilului ei, pentru a ataca un articol scris pina la urma de altcineva.
Ca in fond, au mai fost si altii care au postat linkuri catre articole aberante, si nu au "beneficiat" de acelasi subtil atac la persoana, mascat culmea! ca interes fata de dificultatile unui copil...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia am copil timid, baiatul e timid, fetita nu e timida insa nici bagacioasa. Are atittudine doar, adica nu se pierde cand are de spus ceva, nu se teme sa refuze pe cineva, politicos, isi spune parerea. deci cu baiatul ce fac? off, ii repet mereu ca e ok sa deschida gurita sa comunice, sa nu se teama indiferent despre ce e are de spus, sa-mi spuna, ca nu il voi certa, si ca vom vedea impreuna ce e de facut. E atat de timid incat vine la mine si imi spune mie ce ar vrea sa-i ceara lui taicasu si mereu il incurajez sa mearga sa-i ceara personal ca nu se intampla absolut nimic. O data mi-a spus ca nu ii spune pt ca nu-i place sa fie refuzat, sa i se spuna NU, si am incercat sa-i explica ca NU, nu e ceva neaparat rau, ca uneori in viata nu putem obtine fix ce dorim cand dorim...recunosc, mi-e greu sa-l scot din carapace, e un copil foarte usor de invatat ce e bine si ce nu datorita temperamentului, dar si foarte usor de ranit. De multe ori ma invinovatesc pe mine cand il vad asa sovaitor, cu mult prea putin curaj in relatiile cu copiii din parc, adica nu se baga sa se certe, sa isi revendice, sa se impinga, sa loveasca daca isi doreste ceva, nu-mi cere nici macar in gura mare in magazin daca isi doreste ceva, nu urla, nu zbiara, nu se crizeaza, isi manifesta supararea plangand aproape neauzit. Ma gandesc, oare eu l-am facut sa fie asa? Sora lui cu 2 ani mai mica, in public e foarte relaxata, se impune fara violenta in grupurile de copii din parc, ii recupereaza si lui jucariile, i le aduce, vorbeste foarte "citet", cu R-uri si Sh-uri apasate, cu atitudine, uneori ridica mana si il loveste pe fratele ei de 6 ani, sau cu jucaria direct, e pedepsita atunci, adica primeste morala, nu se crizeaza isteric insa plange cand e nervoasa cu gura pana la urechi si cand e suparata se aude in tot blocul cred. Sunt doua firi diferite, nu am probleme in public cu nici unul, fiind cu f mult bun simt si civilizati, nu ma tem ca fac traznai sau ca sunt rautaciosi, violenti cu ceilalti copii, insa pe Dani, pe baiat, uneori simt ca trebuie sa-l protejez mai mult pt ca ezita sa se impuna cand trebuie, ezita sa comunice fara sa se rusineze... oare cum ar trebui sa procedez? am incercat variante cu el, adica sa fiu mai blanda, nu a mers, nu se vedea nici o imbunatatire, am adoptat o varianta mai ferma, parca asa e mai ok, adica e deschis la idei, se poate discuta cu el deschis, e foarte receptiv si ii place sa vorbesc cu el, uneori vine in bucatarie "sa vorbim", atunci trancanim tot felul, e mai filosof de felul lui, oricum, departe de mine gandul ca as fi mama perfecta, dimpotriva, la ora asta, am asa o stare incat am impresia ca nu sunt destul de buna pt ei :( |
Dorsilia, nu cumva tu esti la fel ca fetita ? Eu cred ca baiatul tau e introvertit in timp ce tu esti o extrovertita si ca pur si simplu trebuie sa-l lasi asa cum este, chiar daca pe moment ti se pare ca nu o sa se descurce si ca e datoria ta de mama sa intervi. Cred ca lasat liber o sa-si gaseasca singur "calea" si ca atita timp cit simte din partea ta presiune (fie ea cu binisorul, fie cu fermitate)mai rau ii face pentru ca simte ca nu e ok sa fie "altfel".
viviana spune:
Dorsilia,
Timiditatea poate deriva din educatie dar se poate foarte bine sa fie din nastere.
20% din timizi se nasc asa. Am citit recent un studiu in sensul asta in care se arata componenta ei genetica si faptul ca poate fi mostenita.
Am purces in cautari asupra timiditatii gandindu-ma la sora mea. Care a fost deosebit de timida. Spun a fost pentru ca undeva pe la 20 de ani s-a lecuit.
Parintii mei nu au facut nimic. S-au comportat ca si cand nu ar fi fost cu nimic deosebita. Aveau doar o atitudine degajata si placuta.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Dupa cum este pus in discutie de unii useri, eu AP-ul asta cred ca a devenit "nu conteaza SI ce cred/simt/vreau eu, parintele, ci conteaza NUMAI ce crede/simte/vrea copilul"... Si e pacat... http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Nu, Pisigri, nu e asa :). Nu asta inseamna AP.
Inainte de a lua masuri de precautie ca nu cumva sa ne epuizam prea tare, noi parintii trebuie sa tinem cont de faptul ca oricat de deschisi am fi fata de copii, exista sansa de a subestima sensibilitatea si nevoile emotionale ale copiilor nostri.
Identitatea noastra, a adultilor, e formata si bine conturata si e posibil sa scapam uneori din vedere ca suntem raspunzatori de conturarea unei identitati puternice si sanatoase a copiilor nostri si ca identitatea asta puternica se formeaza in timp si destul de anevoios.
Uneori e foarte greu pentru noi, cel mai la indemana e sa ne protejam si sa alegem calea cea mai scurta spre a dobandi putina liniste in jur.
Dar daca ne gandim ca niciodata copiii nu sunt "rai", ci ca exista intotdeauna cauze (la noi de cele mai multe ori) care ii fac sa se poarte in asa fel incat sa n-avem oleaca de liniste, parca se simplifica simtitor toate alea
. Aproape niciodata un copil cu nevoile implinite (nevoi emotionale) nu va epuiza parintele
. Asta e probata de mine :D.~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Indiferent ce (si daca) probleme are fiul lui simali, a fost atacata urit si i s-au spus lucruri tare grele, pe care nu le merita. Ca pina la urma ce a facut? A stimulat independenta baiatului sau, invatindu-l sa se dezbrace singur? A insistat ca el sa faca asta? De ce e o crima ce a facut ea, dar Montessori e ok? E asa de rau ca "profita" de interesul baiatului pentru stiinta si il duce la muzee, si ii citeste, si ii ofera ALTE LUCRURI decit le oferim noi celelalte copiilor nostri? Mi se pare urit cum s-a pus problema, aducindu-se in discutie "dificultatile", "ciudateniile", "obstacolele" sau cum vreti sa le spuneti, ale copilului ei, pentru a ataca un articol scris pina la urma de altcineva. Ca in fond, au mai fost si altii care au postat linkuri catre articole aberante, si nu au "beneficiat" de acelasi subtil atac la persoana, mascat culmea! ca interes fata de dificultatile unui copil... http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Lui Simali nu i s-a reprosat ca a invatat copilul sa fie independen ci ca il obliga sa fie asa. Este dupa mine o mare diferenta, si ar fi pacat sa se inteleaga gresit.
Referitor la corectitudine, poate ca varianta ideala ar fi fost sa se raspunda la subiect iar postarile legate de persoana Alice sa i se transmita prin PM.
olympia spune:
Eu as completa ce a zis Denizel cu "nu suntem constienti cand ne protejam" si nu realizam ca de multe ori are efect modelator mai mare modul si momentul in care o facem.
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Eu as completa ce a zis Denizel cu "nu suntem constienti cand ne protejam" si nu realizam ca de multe ori are efect modelator mai mare modul si momentul in care o facem. Pene colorate... cate putin din toate! album gradina |
Olympia, ai putea te rog sa explici mai mult ultima propozitie a frazei de mai sus, nu sunt sigura ca am inteles.
Eu zic ca e ok si chiar benefic sa te protejezi (invata si copilul sa o faca) atita vreme cit nu stirbesti integritatea copilului.
olympia spune:
"Uneori e foarte greu pentru noi, cel mai la indemana e sa ne protejam si sa alegem calea cea mai scurta spre a dobandi putina liniste in jur."
Ma refeream la "scurtatura" de care vorbea foarte bine Denizel mai sus, nu o alegem constient, suntem raspunzatori de consecintele alegerii dar in momentul ala nu realizam de obicei ce facem. De fapt ne aparam zona de confort. Si da, stirbeste integritatea copilului. Da' nu ne gandim la asta atunci, aplicam un tipar.
Lali spune:
Denizel 
.
Eu zic ca stresul cresterii si educarii unui copil dispare in momentul in care incepi sa-l intelegi ca si caracter, ca si individualitate distincta si incepi sa stii ce metoda functioneaza in relatia de parinte educator/copil.
Si, nu uitati ca noi ne asumam constient rolurile de parinte iubitor neconditinat, educator, provider de diverse lucruri materiale, insotitor, prieten, confident al copilului pe cand copilul nu-si asuma nimic. (Vorbesc de copilarie, nu stiu inca nimic de adolescenti.) Si atunci asteptarile noastre pot fi inconstient mai mari dar nedrepte in multe situatii. Si dezamagirile pe masura.
P.S. Eu sper ca nu am suparat-o pe Simali cu nimic, nu de alta dar eu nu o cunosc si nu imi permit sa o judec pe ea personal. Doar ca unele postari mi-au parut cam alb/negru iar lumea asta este colorata de obicei in nuante de gri.