"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

denizel spune:

AP nu e altceva decat "nu conteaza numai ce cred/simt/vreau eu, parintele, ci conteaza si ce crede/simte/vrea copilul".



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

lorelaim spune:

sa nu uitam ca in lb engl "to train" inseamna atat "a dresa" cat si "a educa" (you train a dog - but you can also potty-train your kid )
(dictionary.com)

P.S. daca in lumea aceasta ar exista mai multe mame tiger - lumea ar fii cu siguranta mai buna - copiii ar deveni adulti responsabili si nu ar ramane vesnic imaturi si dezorientati... (hai sa ne intrebam de ce atat bullying in sc, de ce atatea fetite care raman insarcinate, de ce atatia copii care beau si iau etnobotanice de pe la 12 anisori, etc)
parinti care pretind mult de la copiii lor - pretind mult si de la ei insisi
o muzica simfonica si un muzeu e de o mie de ori mai de dorit decat Lady Gaga/manele si jocuri pe calcu/baruri, etc

olympia spune:

Vorbim de dresaj, da? De asocieri... si conditionari. Un copil care primea bani de la tata cand isi cerea iertare ca l-a batut degeaba, ii cheltuie aiurea in viata de adult si nu face niciun efort sa-i obtina. Un alt copil martor la certurile repetate ale parintilor pentru bani, mama cerea tata nu dadea, se poarta exact la fel, prefera sa faca munci gratis, sa cheltuie aiurea, sa nu puna nimic deoparte.

Lali spune:

Pana aici am citit.

Societatea anului 2011 in care vrem cu tot dinadinsul sa ne integram copii are, la nivelul ei acceptabil, multe fatete si scari de valori (o scara comuna si de acolo, mai multe devieri). Diversitatea este punctul cheie dupa parerea mea. Efortul disperat de a integra copilul intr-o anumita felie a acestei societati mi se pare gresit pentru ca elimina toate celelalte laturi ale aceleiasi societati.

Copilul va ajunge un adult care trebuie integrat la nivel de nucleu in societate si apoi trebuie sa se dezvolte in zona data de bagajul lui personal. De aceea incercarea de a nivela totul pana la judecati de genul "la 8 ani cutare lucru este gresit" mi se pare exagerata.

Apropo de mersul la gradinita mai exista si optiunea de a gasi o gradinita care sa accepte copilul in stadiul lui de dezvoltare si sa incerce impreuna cu mama sa atinga "nivelul urmator". Adica mai sunt de fiecare data si alte optiuni in afara de alb si negru.


Indiferent de momentul in care copil fiind se imbraca/dezbraca, incalta/descalta singur adultii din jurul meu fac toti acest lucru la momentul la care conventiile sociale o cer. Si sunt convinsa ca am printre cunoscuti oameni cu mame care i-au crescut in cele mai diverse moduri, de la copii captivi pana la Dl Goe.

Simali, cand iti pui problema ca ori esti servitorul copilului ori il inveti obligatoriu pana la o anumita varsta x lucru spre binele lui prin diverse metode iti limitezi mult optiunile. Calea de mijloc este zen, ori, ce propui tu aici sunt extreme. Lumea neplacuta din jurul nostru pentru care spui tu trebuie sa ne pregatim copii este neplacuta in mare masura pentru ca noi o lasam sa fie asa. Pe mine copilul meu ma invata ca lucrurile pot fi vazute si altfel ca poti alege sa vezi partea placuta. Si invat eu de la el si nu il las sa deprinda prin imitatie comportamentul si ideile mele care nu vad intotdeauna partea placuta a lumii.

Vorbim despre dresajul sau invatarea prin imitatie a unor deprinderi comune. Important este sa i se potriveasca copilului modul de invatare ales de mama. Important este ca acest mod de invatare sa nu creeze stres nici pentru mama nici pentru copil.

Copilul meu nu face anumite lucruri pe care altii de varsta lui le fac dar face si alte lucruri mult inaintea generatiei sale. Si mi se pare tare OK asa. O parte din ceea ce nu face sunt comportamente pe care stiu ca le-a deprins dar nu sunt inca importante pe scara lui de masura. Lista cu ce e important de facut intr-o zi se modifica dramatic in toate momentele copilariei si devenirii spre viata adulta. Si e OK si normal sa fie asa. Daca copilul meu ar lasa bakuganii din mana ca sa se dezbrace exact in momentul in care a intrat in casa sau s-ar duce la baie in primul moment in care simte ca are nevoie lasand jucariile, ori ar veni la masa sau la culcare la prima strigare lasand desenul animat mi-as pune intrebari. Nici mie nu-mi convine acum sa las calculatorul ca sa fac mancare dar sunt adult si stiu deja ca trebuie. Eu ma stradui sa-l fac sa verbalizeze asta si sa dea raspunsuri corecte de genul: vin cand termin batalia . Si se tine de cuvant.

Mi s-ar parea mai interesant sa vorbim despre modul cum ii invatam pe copii nostri unele lucruri pe care nu toti adultii din jurul nostru le-au deprins, ceea ce dovedeste ca metodele folosite nu au dat dovada de rezultate in fiecare caz.

Dorsilia spune:

eu ma recunosc drept o mama care NU pretinde copiilor sa faca ce fac toti copiii celor din mediul in care ne invartim, adica daca copilul lui x este bun sau merge de obligat la dansuri sau la inot dar pe al meu nu-l pasioneaza nici una nici alta si-mi spune asta, atunci nu se umfla orgoliul in mine sa-i reprosez "nu esti bun de nimic, tu de ce nu esti in stare sau de ce nu vrei si tu la inot".

Insa ceea ce le pretind ambilor mei copii si aici fara sa fiu exagerat de severa nu sunt nici softy, apoi le pretind sa invete, sa incerce, pe masura posibilitatilor fiecaruia si conform cu varsta fiecaruia:
- sa vrea sa devina autonom in chestiile de baza: igiena personala, sa se spele singur pe maini/fata/dinti, sau alimente nespalate, sa se imbrace/dezbrace, sa stie sa manance la o masa civilizat,
- sa stie sa comunice ce doreste fara matzaieli si rusine, sa vorbeasca clar si raspicat,
- sa fie atent si sa respecte ce-l invat despre securitatea lui personala in casa si in afara casei
- sa fie corect, loial cu sora lui, cu noi, in general cu oamenii

poate e putin cam mult ce le cer, repet, nu le scot ochii plictisitor cu toate astea, dar am grija sa ramana in limitele bunului simt in aproape orice situatie, sa-si pastreze chestiile copilaresti care nu le fac rau lor sau celor din jur insa sa si evolueze spre binele lor

olympia spune:

Lali, ai punctat super "modul de a invata"!

Laura25 spune:

Ce faci cand ai un copil foarte timd, care prefera sa se bage in pamant decat sa vorbeasca cuiva necunoscut, din afara zonei lui de confort?

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

denizel spune:

Vai, Lali, cat de mult imi place ce ai scris!!!!!!

Mai scrie, te rooog!!!!!

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Dorsilia spune:

am copil timid, baiatul e timid, fetita nu e timida insa nici bagacioasa. Are atittudine doar, adica nu se pierde cand are de spus ceva, nu se teme sa refuze pe cineva, politicos, isi spune parerea.

deci cu baiatul ce fac? off, ii repet mereu ca e ok sa deschida gurita sa comunice, sa nu se teama indiferent despre ce e are de spus, sa-mi spuna, ca nu il voi certa, si ca vom vedea impreuna ce e de facut. E atat de timid incat vine la mine si imi spune mie ce ar vrea sa-i ceara lui taicasu si mereu il incurajez sa mearga sa-i ceara personal ca nu se intampla absolut nimic. O data mi-a spus ca nu ii spune pt ca nu-i place sa fie refuzat, sa i se spuna NU, si am incercat sa-i explica ca NU, nu e ceva neaparat rau, ca uneori in viata nu putem obtine fix ce dorim cand dorim...recunosc, mi-e greu sa-l scot din carapace, e un copil foarte usor de invatat ce e bine si ce nu datorita temperamentului, dar si foarte usor de ranit.

De multe ori ma invinovatesc pe mine cand il vad asa sovaitor, cu mult prea putin curaj in relatiile cu copiii din parc, adica nu se baga sa se certe, sa isi revendice, sa se impinga, sa loveasca daca isi doreste ceva, nu-mi cere nici macar in gura mare in magazin daca isi doreste ceva, nu urla, nu zbiara, nu se crizeaza, isi manifesta supararea plangand aproape neauzit. Ma gandesc, oare eu l-am facut sa fie asa? Sora lui cu 2 ani mai mica, in public e foarte relaxata, se impune fara violenta in grupurile de copii din parc, ii recupereaza si lui jucariile, i le aduce, vorbeste foarte "citet", cu R-uri si Sh-uri apasate, cu atitudine, uneori ridica mana si il loveste pe fratele ei de 6 ani, sau cu jucaria direct, e pedepsita atunci, adica primeste morala, nu se crizeaza isteric insa plange cand e nervoasa cu gura pana la urechi si cand e suparata se aude in tot blocul cred.

Sunt doua firi diferite, nu am probleme in public cu nici unul, fiind cu f mult bun simt si civilizati, nu ma tem ca fac traznai sau ca sunt rautaciosi, violenti cu ceilalti copii, insa pe Dani, pe baiat, uneori simt ca trebuie sa-l protejez mai mult pt ca ezita sa se impuna cand trebuie, ezita sa comunice fara sa se rusineze...

oare cum ar trebui sa procedez? am incercat variante cu el, adica sa fiu mai blanda, nu a mers, nu se vedea nici o imbunatatire, am adoptat o varianta mai ferma, parca asa e mai ok, adica e deschis la idei, se poate discuta cu el deschis, e foarte receptiv si ii place sa vorbesc cu el, uneori vine in bucatarie "sa vorbim", atunci trancanim tot felul, e mai filosof de felul lui, oricum, departe de mine gandul ca as fi mama perfecta, dimpotriva, la ora asta, am asa o stare incat am impresia ca nu sunt destul de buna pt ei :(

pisigri spune:

Dupa cum este pus in discutie de unii useri, eu AP-ul asta cred ca a devenit "nu conteaza SI ce cred/simt/vreau eu, parintele, ci conteaza NUMAI ce crede/simte/vrea copilul"...

Si e pacat...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)