Sezatoarea canadiana (210)

Doloress spune:

ARTURICII - felicitari pentru biblioteca!

DENISA - sanatate!

ISELIN, MIKI, PUCKU - multa sanatate copiilor!

Noi am fost ieri la Montessori, din pacate n-au loc acum insa in mod sigur din 22 august, semnam si contractul in martie. A zis ca daca renunta cineva pana atunci, ma suna.
E bun si-asa, deocamdata s-a obisnuit la gradinita cea noua in mediu familial, e la o argentinianca, foarte calda si exuberanta, are si ea 5 copii, e galagie si harmalaie mai mereu in casa lor, muzica si dans continuu. E saracacios si cam murdar, dar nu conteaza, cred ca asta e cel mai potrivit lucru pentru el acum. La gradi cealalta era cam strict. Si surpriza - a inceput sa manance, de cateva zile nu-l recunosc, mananca continuu si de toate. Si la gradi si acasa. La gradi in primele zile a mancat pe jos, a refuzat la masa cu ceilalti, doamna l-a lasat.

Am ramas placut impresionata de Montessori, e numai partial Montessori - jumate de zi, cealalta jumate e programul Guvernului - Jouer c'est magique - lasati liberi sa se joace. Deci nu e chiar asa strict. Plus ca la Montessori copii erau lasati liberi, fiecare isi alegea activitatea preferata, facea fiecare in legea lui, educatoarele veneau numai din cand in cand cu sfaturi. Acum asteptam, poate prindem un loc.

BB Kevin e cel mai cuminte copilas, doarme si papa. A luat 700 de grame in 2 saptamani, e un voinic, chiar daca vomita in jet aproape dupa fiecare masa, probabil ca am eu prea mult lapte. NU-mi vine sa cred cat e de diferit fata de Patrick.

Problema e Patrick, il chinuie continuu, am facut totul ca la carte si nimic nu da rezultate. Il inteapa cu creioane, se asaza pe el, il trage de maini, de picioare, ii baga lanterna in fata... Ne termina psihic. Nu stim ce sa ne mai facem, am incercat de toate. El care era cel mai pasnic copil, niciodata nu s-a batut cu nimeni, niciodata n-a fost agresiv. Parca mi-au furat copilul extraterestrii. Are o placere deosebita sa-l chinuie, rade cand ii face cate ceva. E foarte multumit cand plange, danseaza de bucurie. Nu mai inteleg nimic, desi bebe mic e cuminte, ii dau sa pape la 3 ore si-l pasez, ori la tati ori la buni si stau cu Patrick continuu si ne jucam, mai ceva ca inainte. Facem activitati, il tin mult in brate, il pup, il mangai. Nimic nu da rezultate, il apuca deodata - Bebe Keviiinn, si se duce si-l trezeste si incepe chinuitul.
Aseara eram 3 adulti in jurul lui, sa-l ocupam cu diverse. Care mai de care. Nimic, s-a dus la bebe, l-am lasat, ca deh, asa se zice, sa nu-i interzicem (chiar daca bebe dormea linistit si l-a trezit), mi-a zis ca vrea sa-i dea un pupic si sa-l mangaie. S-a lasat in jos si i-a dat un cap in burta, m-am speriat la culme, mi-am zis ca gata, i-a strivit vreun organ lui bebe...
Mamele cu mai multi copii, un sfat va rog!

cge spune:

Doloress, stai linistita, o sa treaca.
N-o sa dureze prea mult perioada asta crunta de gelozie.

O sa creasca el bebe Kevin si o sa riposteze si el
Glumesc, evident.

Denisam spune:

Doloress-prima luna e mai grea,apoi se va obisnui Patrick,ai sa vezi.
Faptul ca merge la gradi va ajuta, si cu varsta va intelege mai mult.
Multa rabdare si multa putere
Laura-cum mai e juniorul la JK? Ca si noi am facut inscrierea si as vreau sa stiu ce ma asteapta

Denisa cu Emma Andrea 5 ani si Mark Alex 3 ani

ralu80 spune:

Doloress, intaresc si eu ce au spus fetele, o sa-i treaca atunci cand se va mai obisnui cu el, cand va vedea ca si cel mic poate sa se joace, sa reactioneze la ce se intampla in jurul lui. Tu nu ai ce sa faci mai mult, decat sa ai rabdare si nervi de otel.

arturicii, ai reusit un lucru minunat. Felicitari tie si tuturor celor care au pus umarul.

Weekend placut tuturor.

Raluca mami de Riana(2 iulie 2006) si Erica(3 septembrie 2009)

nelia spune:

Doloress, orice faceti, prosoape in baie sa aveti, sa muscati din ele cind nu mai puteti, dar sa nu certati copilul. Glumesc eu, dar stiu e spui, am trecut de doua ori pe acolo.

Trebuie sa-l feriti pe cel mic, sa fiti cu ochii pe el si pe Patrick atunci cind sint impreuna, iar lui Patrick sa-i explicati de fiecare data ca e mic si il doare si nu trebuie sa i se faca rau, trebuie iubit si minghiat, ca si el a fost mic si nu i-a facut nimeni rau. Dar calm, fara pedepse, fara certat si mai ales sa nu sariti amindoi sau toti trei (tot nu am inteles daca mama mai este) pe el cu vai, saracu' bebe.

Va testeaza, asta face. Vrea sa vada daca e in continuare iubit si el, nu numai bebe si asta in orice conditii, nu numai cind e bun si ascultator. Ca doar si bebe mai plinge, te oboseste, toata ziua dupa el stati si il iubiti asa cum este.

Cind va simti si va intelege ca e iubit asa cum este el, chiar si atunci cind e obraznicut, cind ii face rau lui Kevin si ca doar faptul ca sinteti ingrijorati sa nu-l loveasca tare, atunci se va linisti. Cit tip ma vede incrincenati si toti impotriva lui, ca uite ce ii face lui Kevin, ii dati apa la moara cum se spune, il provocat sa intinda coarda si mai mult, sa vada pina unde poate merge.

Oricum, nu-l lasati nici o clipa singur cu copilul, Patrick e foarte mic, eu am gasit-o pe Agata, care era mai mare un pic, cind ii indesa perna pe fata Tudorei. I-o pusese pe fata si o apasa cu miinile (Tudora avea vreo trei luni) si pina sa ajung eu la ea, s-a asezat si cu fundul.

Alta data, s-a suparat pe mine si s-a dus direct la Tudora, care dormea pe pat si a tras-o de picioare... am prins-o exact la marginea patului. Tudora a fost mai linistita, dar tot il stringea de mina pe Lisandru, asa cu furie... cica sa vada ca plinge. L-a muscat odata prin pampers pina la singe... pentru ca s-a asezat in locul ei (eu il pusesem, ca el nici nu se intorcea).

Si multa, multa rabdare cu Patrick. Si calm, cu multa iubire aratata si va trece peste. Eu nu am stiut la inceput cum sa fac cu Agata si o mai certam, era si mai mare, putea intelege. Cind mi-am dat seama ce se intimpla, mi-a trebuit luni de zile, aproape un an sa o fac sa se linisteasca si sa nu mai fie geloasa pe Tudora.

Si intr-o seara, ma uita cu Octav pe niste poze de-ale lor de cind erau mici (ca mosnegii) si am vazut-o pe Agata, care mi se parea atit de mare cind era Tudora mica si... rea. Ma rog, rautacioasa prin felul in care se purta cu bebelusul ala mic si dragalas. Si ne uitam amindoi la pozele cu ea la 4 ani, la minutele alea mici, parca totul era mai mic decit in amintirea noastra, ca nu putem uita prea usor nebunia aia din casa, am mai scris pe aici.

Si ne-au venit lacrimile la amindoi, cum puteam sa fim atit de furiosi pe ea, chiar daca ea nu stie, eu imi aduc aminte ca-mi venea sa o bat cind vedeam cum se poarta cu cea mica. Imi era si foarte teama sa nu-i faca ceva, asa stres am tras citeva luni pina a mai crescut Tudora!

Cind vii cu cel mic de la maternitate, dupa ce ai stat citeva zile numai cu el, il gaesti pe cel mare... foarte mare. Si ai tendinta sa-i cer sa se poarte ca atare.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Doloress spune:

Multumesc fetelor de idei si incurajari, si eu astept sa treaca pur si simplu ca nu mai am abordari. Mama pleaca luni seara, o sa fie greu fara ea... ca si ea il mai tinea ocupat pe Patrick, insa ne-om descurca noi cumva. De curatenie si mancare, nu-mi fac probleme, bebe mic e atat de cuminte (deocamdata) ca parca nici nu-i in casa.

NELIA - tocmai acum citesc Unconditional Parenting de Alfie Kohn, si-mi dau seama ca nu-i transmit deloc mesajul asta, ca il iubesc oricum si oricand, chiar cand e rau cu Kevin. Ma straduiesc dar nu-mi iese, adica sunt calma o data, de doua ori, de trei ori... a zecea oara imi ies din fire si tip la el, ii zic ca ma supara, ca nu mai vorbesc cu el, etc. Apoi imi pare rau, il iau in brate, il pup si-l dragalesc, Gabi si mama zic ca aici gresesc si tocmai asta n-ar trebui sa fac, dar eu mereu am fost tare sincera in toate reactiile mele cu copilul si daca simt nevoia sa-l dragalesc si sa-l iau in brate, nu ma pot abtine. Si-mi cer scuze. Nu stiu ce e in capul lui si ce concluzii trage de aici, cert e ca nu cred ca e cea mai buna strategie.

ankalaura spune:

Au Doloress, ce citesc. Nu ma pricep sa dau cu parerea. Pana acum credeam ca era fie-mea rautacioasa si geloasa, dar dupa ce citesc la voi si la nelia, apai a mea era iubirea intruchipata, ea nu vroia decat sa o tina si ea putin in brate pe Erika.
N-a lovit-o niciodata, nu a impins-o! Ba chiar ii dadea mancare, cica, pe cand avea aia mica vreo 7 luni si Eliza 5 ani si ceva...
E drept, era putin mai mare, dar ea este un copil care cere atentie multa multa, multa, non stop si neconditionata, este combustibilul ei, atentia acordata.
Micile probleme le-am gestionat acordandu-le timp separat. Uneori o lasam pe Er sa planga, sau o lasam flamanda 10 minute, daca in momentul ala avea Eliza nevoie de ceva. Si apoi o intrebam pe ea - acum mergem sa vedem de ce plange Erika? Acum mergem sa ii pregatim papa lui Erika?
Atunci cand o alaptam, le tineam pe amandoua langa mine, desi chestiunea devenea destul de complicata...

nelia spune:

Ah, mi-am uns sufletul! Adica Octav mi l-a uns, ca el mi-a luat bilet. Ia uitati unde am fost in seara asta:

Da' se uita rar in sala si e pacat, ca are niste ochi albastri!!! Nu gasesc ceva mai jazz sau swing... Ah, ce mi-a placut, faceam ca motanii din Pisicile aristocrate.

Am gasit si un swing:



Ai aici cu Susie Arioli, eu asa am aflat de el, i-am vazut pe amindoi in piata, la Festivalul de jazz. Si pe Nikky...





CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

lorelaim spune:

Doloress - desi NU am 2 pruncuti in batatura - am sa incerc sa vin si eu cu o idee-doua... De cand am citit cartile lui Myrna Shure - care mi s-au lipit de suflet pt ca mi se potrivesc ENORM - aplic ceea ce scrie acolo - adica: exploram impreuna (Gaby si noi - parintii) sentimentele noastre.

Concret - cand Gaby face ceva ce ma deranjeaza (se matzaie si protesteaza vehement la facut "munca independenta" la fr, nu face ordine in camera, nu vine la masa cand o rugam frumos si politicos, raspunde inapoi, vorbeste nepoliticos, ma intrerupe cand vorbesc cu cineva, etc) - NU strig, respir adanc si-mi inghit frustrarea si apoi:
"How do YOU THINK I FEEL when you...?" adica tu copilul meu esti obligat sa gandesti (sa iei in considerare) ca si eu am sentimente!
imi raspunde - si apoi continuam
"How do YOU FEEL about it?" adica ii arat ca eu parintele tau VREAU sa TIN CONT de sentimentele tale!
Si apoi o intreb care ar fii solutiile (intotdeauna copilul trebuie provocat sa gaseasca el solutiile) posibile pt a rezolva situatia in care ne aflam la momentul respectiv. Scriem impreuna solutiile (avem un carnetel in care scriem - uneori vrea ea sa noteze ce sol gaseste) - apoi le analizam si comentam care sunt consecintele posibile ale solutiilor gasite. Odata in plus copilul este incurajat sa gandeasca si sa-si imagineze ce consecinte ar putea avea daca ar aplica una dintre solutiile gasite de el.
In aceste faze parintele NU comenteaza inca daca solutiile sunt bune (acceptabile) sau nu din punctul sau de vedere.
Dupa ce copilul a spus ce avea de spus - e randul parintelui sa-si exprime parearea ref la solutii. NICI o solutie NU va fii ATACATA (NU spui soultia ta e PROASTA) - ci doar argumentata - adica spui din punctul meu de vedere aceasta solutie nu o pot aceepta deoarece... si spui frumos de ce.

Acest tip de abordare ne ajuta f mult pe mine si pe Gabisor sa fim "lucide", "rationale", "cu mintea clara" - si sa nu lasam balaurii din noi sa iasa la suprafata si sa se razboiasca (NU zbieraturi, NU certuri... desi uneori situatia e incordata si simt cum imi vine sa "scuip flacari" ca un balaur ) Myrna Shure recomanda aceasta metoda incepand chiar de la varsta de 4 ani...

Apoi mai e muzica simfonica adaptata pt micuti - care intr-adevar creeaza o atmosfera f calma in casa. Sunt de-asemenea si povestile pe CD-uri care le retin atentia si nu ii lasa sa se gandeasca la altceva. (mintea celor mici puie lucruri nastrusnice cu o viteza uimitoare)

O carte foarte des recomanda pe amazon este "Siblings Without Rivalry" de Adele Mazlish si Elaine Faber (eu am "How to Talk So Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk" de aceleasi autoare si mi-a placut f mult - mi-a dat idei practice cum sa dezamorsez anumite situatii...)

Multa bafta si putere iti doresc

lorelaim spune:

Tot eu ca am uitat cate ceva...

Atunci cand parintele intreaba:
"Puiul mami, te rog frumos GANDESTE-TE si spune-mi: cum MA SIMT eu cand tu...?" e foarte posibil ca pruncul sa se uite mirat si sa nu aiba habar ce sa raspunda... Daca e un moment de tacere prea lung sau copilul raspunde simplu "nu stiu" - micutul poate fii "provocat": "Incearca sa ghicesti/sa citesti pe chipul meu..." daca tot nu are nici un raspuns atunci poti sa-i spui "Daca nu stii - intreaba-ma..." Copilul va intreba "Cum te simti?/Ce simti?, etc" si tu ca parinte ii spui "tristete/dezamagire/suparare/frustrare..." atunci cand face un lucru care nu e conform cu asteptarile tale.

Bineinteles ca tunci cand face ceva pozitiv poti sa pui aceleasi intrebari si sa-i spui ca esti "bucuros/mandru/multumit/placut impresionat, etc" de atitudinea lui. NU uita niciodata sa-l lauzi pt tot ceea ce face bine - si sa-i multumesti cand te ajuta, cand iti face un micut serviciu. E ESENTIAL sa vada ca-l observi si cand face lucruri bune. E extrem de important sa aiba si acceptul/suportul tau cand se abtine de la nastrusnicii si rautati...

The last but not the least: in colectia DK pt micuti am cumpart (acum mai bine de 5 ani si jumatate - cand inca eram in Canada) aceasta carticica http://cn.dk.com/nf/Book/BookDisplay/0,,9780756602796,00.html?MY_FIRST_BODY_BOARD_BOOK_DK_Publishing - care are si chipuri de copii care exprima cateva dintre sentimentele noastre. Daca nu o gasesti - in mod cert exista alte carticele adecvate varstei - despre sentimente... in care micutii sunt invatati sa "citeasca" chipurile celor din jur si sa inteleaga ce se intampla cu acele persoane.

Un weekend fain va doresc!