Sezatoarea canadiana (210)

Doloress spune:

LORELAIM - le-am citit pe ambele, si Sibling without Rivalry si How to Talk... De un an de zile citesc numai carti de parenting, una dupa alta si vad ca tot degeaba, desi aplic mereu din ce citesc. Ideea cu rezolvatul problemelor impreuna, gasit solutii, etc mi s-a parut si mie geniala. Cred insa ca e mult mai eficace la copii mai mari, la 2 ani si ceva cat are el... mai greu.
De obicei zice Scuze mami, nu mai fac, stiu ca te-am suparat. Ca ii zic ca ma supara si ma deranjeaza, asa cum si daca pe el l-ar bate cineva m-as supara tare de tot si as suferi. Si urmatoarea data o ia de la capat. Aseara pe la 3 noaptea, a venit cu noi in pat (el doarme cu tati, eu cu Kevin), am dormit cu amandoi, dimineata a fost tare dragastos, l-a mangaiat pe Kevin. Insa la un moment dat a zis ca vrea sa merg sa ma joc cu el, in momentul ala! I-am zis ca nu pot, tocmai ii dadeam lui Kevin sa pape, sa mearga la joaca cu bunica. Ei s-a enervat si l-a pocnit tare de tot de vreo doua ori, pana am avut eu timp sa ma ridic cu bebe in brate, sa plec de-acolo.

cge spune:

Doloress, uite intr-o situatie din asta, eu chiar ii intrerupam Ancutei masa, ii indesam suzeta in gura si plecam la joaca cu Victor.
Cu Anca in brate evident.

Daca vede ca el e mai important o data, o sa inceteze sa mai faca.
In camera lui, il poti amagi dupa ce se ia cu joaca, si sa il lasi cu bunica /tata dupa.

Eu am stat mult singura cu ei amandoi cand era Anca mica, si m-a ajutat mult suzeta.
Imi amintesc cand ma asezam sa o alaptez pe Anca, i se facea brusc foame si lui Victor. Si musai de snitele, care trebuiau facute si prajite. Asa ca le executam cu viteza luminii in urletele mandrei.
Noroc ca n-a durat mult.

Eu am incercat sa nu ii schimb prea tare programul lui Victor.
De exemplu, la cateva sapt. ale Ancutei eram cu ei la loc de joaca in Bucuresti.

Noroc ca Anca nu isi aduce aminte.

Sa te astepti si la crize ca Patrick merge la gradi, si Kevin ramane acasa cu tine.

lorelaim spune:

Doloress - scuze - acum am realizat cat e de micut Patrick
Multa sanatate si bafta cu cei doi voinicei!

Doloress spune:

LORELAIM - asa e, e mic inca, desi are aproape 3 ani totusi, 2 ani si 10 luni, vorbeste foarte bine insa mie tot mi se pare ca nu prea ma intelege cateodata. Desi e tare empatic, cu toata lumea, in afara de Kevin. De mic l-am invatat despre sentimente si emotii, avea o carte cu niste mingi care plangeau sau radeau si nici nu stia sa vorbeasca insa se uita mereu in cartea aia si imita mingile, plangea si radea cu ele. Si apoi cand a invatat sa vorbeasca imi povestea el mie, uite asa e trist, asta e vesel, asta e fericit etc. Si e tare sensibil, cand vine de la gradi, daca am avut vreo zi mai proasta ne simte imediat si ne intreaba continuu, Mami, esti corect? Cand plange vreun copil in parc de exemplu e tare afectat, vrea sa mearga sa-l mangaie, sa-l pupe, etc. Dar la Kevin pur simplu nu mai reactioneaza deloc ca el, de asta ziceam ca parca mi l-au schimbat extraterestrii.

CGE - pai imediat am regretat ca nu m-am dus cu el la joaca si cu cel mic agatat de tzitzi, cred ca salvam inca o criza. Asta e, data viitoare o sa stiu mai bine. La a doua masa azi asa am facut, sceneta, ii dadeam celui mic de mancare si cu el faceam sceneta, eu eram copilul si el lupul, canta cantecelul ala Promenons-nous dans le bois, si el era lupul, isi punea hainele si venea sa ne sperie, pe noi copii. Si a fost super, nu s-a mai crizat nimeni.
Cu gradi asa este, mai ales ca de saptamana asta a schimbat-o. A fost greu sa-l ducem. Stiu ca e impotriva principiilor mele sa amagesc copilul, insa i-am zis ca eu merg la servici si Kevin la gradinita de bebelusi, ca nu mai aveam alta solutie intr-o dimineata. Oricum, e fain ca gradinita asta e aproape, ma duc sa-l iau mai repede.

nelia spune:

Moamaaa, ce citite sinteti! Io n-am citit nimic din ce spuneti voi. Si nu pentru ca nu as avea nevoie...

Doloress, e clar ca nu trebuie schimbat programul lui Patrick, cel mic e prea mic ca sa simta lucrurile asa cum le simte cel mare (ma rog, mai mare). Pe de alta parte, desi sint de parere ca cel mare trebuie menajat, zic totusi ca atit cit se poate. Trebuie invatat treptat ca fiecare lucru se face la timpul si la rindul lui. Daca e ora de masa a lui Kevin, atunci aia sa fie.

Daca e a lui Patrick (la un moment dat va fi mai usor, ca vor avea amindoi acelasi program, dar pina atunci albesti), atunci Kevin poate astepta un pic, daca e posibil, pina e servit Patrick. Dar amindoi copiii trebuie sa inteleaga prin explicatii si comportament simplu, pentru virsta lor, ca mami isi face timp pentru fiecare, dar ca nu e supraom, face si ea cum poate, ca nu are decit doua miini.

Eu am facut si greseala asta cu Agata. Ca sa evit crizele ei, de care ma saturasem si nu stiam cum sa le gestionez, o lasam pe cea mica balta sau o luam in brate si faceam repede ce dorea printesa mare. Ai cind nu mai faceam fata pretentiilor si dorintelor ei, ca a fost si este vesnic nemultumita , ma enervam si ridicam tonul sau pur si simplu, ca sa nu fac asta, dadeam o tura prin baie... la prosoape.

E mic Patrick, e drept, dar si la gradinita inteleg chestia cu rindul... si au un program si il respecta. Asa trebuie sa fie si acasa. Iar cu gradinita, poate ca ar trebui sa pui un pic in evidenta avantajele lui, ca merge acolo, fata de a lui bebe, care e atit de mic si neajutorat, incit trebuie sa stea deocamdata toata ziua in patut si atit. La mine a mers, cu amindoua, mai greu la Tudora, dar au prins ideea.

Nu le spuneam direct, dar vorbeam cu cel mic in prezenta celui sau celor mari: of, ce micut esti, cred ca te-ai plictisit sa stai aici in patut si in casa, numai cu mami. Abia astept sa cresti ca sa mergi la gradinita asa ca Patrick, sa te joci cu copiii (si aici pui mereu alte si alte lucruri interesante). E un norocos Patrick, sa stii, ca uite cite lucruri poate sa faca acum ca a crescut. De aceea, mami trebuie sa stea si linga tine sa te creasca mare, ca si linga Patrick am stat si uite ca a crescut un pic (sa nu spui ca e mare, ca asta ii enerveaza, poti sa spui ca nu mai e asa mic, a crescut un pic) si uite cite lucruri interesante poate sa faca.

De fapt, eu vorbeam cu cel mic din dotare si ii spuneam tot ce trebuia sa inteleaga cel mare... si eram atit de serioasa, cei mari se opreau din joaca si veneau si ascultau ce-i spuneam celui mic, cu expresii nedumerite (oare sa o cred, sa nu o cred!?) si ma mai si intrebau pentru confirmare: chiar asa ai stat si linga mine? Si asa vorbeai? Si asa faceai? Si eram si mai serioasa atunci cind le confirmam.. Iar cel mic era tot numai ochi si urechi, se uita la gura mea si parca intelegea tot!

Si eu am fost singura mai mereu cu ei si intr-o zi, atit de epuizata eram, incit am pus-o pe Tudora in patut, am dus-o pe Agata in camera ei si eu m-am dus la baie... sa citesc. Si am citit asa, cu Tudora urlind in patut si cu Agata batind cu miinile si picioarele in usa de la baie (asta e bine, ca macar stiam ca nu e linga Tudora!) vreo zece minute. Atit cit sa ma linistesc un pic si sa nu ma apuc sa urlu de nebuna... Si am luat cartea aia cu parinti eficace a lui Gordon... si citeam exact capitolul despre parintii cu mai multi copii, citeam ce scrie acolo, strimbaindu-ma la autor si gindind: da, da, destepti mai sinteti voi, stiti tot... dar nu e nici unul aici linga mine acum. Si am rupt pagina respectiva... na, de ciuda. Am lipit-o mai tirziu...

Ah, cit de greu a fost, dar ce duiosie m-a apucat acum... si ce duiosie ma va apuca peste citiva ani cind voi povesti ce fac acum, ca e de 10 ori mai greu decit atunci cind erau foarte mici. Mai ales ca stiu sa vorbeasca, mai ales ca stiu sa-si exprime emotiile si sentimentele.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

delphin spune:

Vin sa ingros si eu randul mamelor pierdute in relatia cu copii la venirea unui nou memebru al familiei. Am sperat ca lasand 5 ani diferenta intre ei ma voi putea intelege cu cel mare...no, n'a fost asa si nu e asa nici acum...insa nu stiu ce m-as fii facut daca era mai mic.

Si acum, 3 ani dupa venirea celui mic sunt gelozii, trebuie sa stau cu ochii pe ei ca pe butelie, daca se joaca 5 minute impreuna, imedit il aud pe cel mic plangand.
Stiu ca nu e usor nici pt. ei, dar...
Bref, Dolores, nu pot sa-ti spun de cat acelasi lucru pe care l-a spus Nelia, doar ca ea aerul sa fie mai rabdatoare, eu nu am stiut sa fiu...am tipat, mai tip, plang apoi, regret...
Poate merg cele spuse de LORELAIM la fetite, dar la al meu Seb nu merge. Stie clar ca nu e ok ce face, stie ca ma supara, insa se scuza acum si dupa é minute reincepe.
Iti doresc curaj si sa gasesti cea mai buna solutie.

nelia spune:

Am aerul... asa-i, doar aerul. Desi, cred ca da, sint mai rabdatoare, dar asta nu vine decit de la al treilea in sus... daca nu ma credeti, testati singure. Hi-hi-hi!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Doloress spune:

NELIA - wow, si ai mai avut curaj sa-l faci si pe-al treilea? Azi mi-a zis ca nu e adevarat ca e Kevin mic, ca e mare, el e mic. I-am povestit cum aveam grija de el, i-am aratat poze, i-am zis ca stateam cu el in brate toata ziua. A parut induiosat. Oricum azi a fost OK, a iesit cu tati si bunica, dar dimineata tot m-a suparat ca l-a altoit.

DELPHIN - asa si el, zice scuze si apoi o ia de la capat. Deci si cand sunt mai mari sunt probleme, eu credeam ca numai la cei mici. Ca mama imi zicea ca trebuia sa mai astept cu bb2, sa creasca Patrick mai mare. Eu din contra, am auzit ca perioada de maxima gelozie e intre 4 si 6 ani.

Simonna spune:

BioGaia. neaparat, pe mQQm a ajutat-o teribil cu Pepit.Si la noi au scazut colicile semnificativ la Addison.

S.

cge spune:

Andreea, eu zic ca o sa treaca.
Patrick si Kevin vor face echipa pe cinste sunt si baieti amandoi si apropiati ca varsta.
Stai sa vezi ce frumos se vor juca cand va fi si Kevin mai mare.

Anca cu Victor se joaca f. mult in weekend amandoi, acum de exemplu, au deschis o gradinita, Victor e bucatarul si directorul, iar Anca e educatoarea

Si eu mereu ii spun lui Victor ca il inteleg, ca si eu sunt sora mai mare, si cateodata ne enerveaza astia mici rau, ca imi venea sa o bat pe sora-mea, dar nu o faceam.
Si imi spune si el cu ce l-a suparat sora-sa.

Sa vezi cum zic cand sunt suparati unul pe altul:"Esti numai fratele meu, nu mai esti prietenul meu".