"Copilul trebuie "dresat" pavlovian pana la 3 ani"
Raspunsuri - Pagina 15
buli spune:
asa cum a zis Mihaelka
buli spune:
mie subiectul asta mi se pare de rasu' plansu', nu simt ca pot sa am nici o contributie notabila, maxim pot sa repet a 100-a oara ce cred cu tarie: copilul foarte mic nu este nici mai prost decat un adult, nici mai putin capabil sa dobandeasca deprinderi noi.
adultii care cred asta se inseala amarnic si sunt pedepsiti sa duca lupte pe viata cu copiii lor, incercand sa-i dreseze.
simali spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui ladyJ
Am revenit si am citit articolui plus toate postarile pana aici. Nu mi-am schimbat parerea deloc, exact despre asta e vorba. Plus ca articolul asta e scris aiuristic, initial nu am inteles daca e vorba despre animal sau despre copil, sare de la una la alta si le face varza. |
Da, asa este, omul este specialist in antropologie psihologica si face asocieri in consecinta. Probabil un creationist nici nu poate digera ideea existentei unei astfel de obiect de studiu.
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Constiinta de sine...de ce te tot impiedici de asta, Simali? |
De ce in fraza de mai sus simt profesoara severa si conservatoare care te ameninta cu batul pentru ca ai indraznit sa vorbesti despre lucruri care sunt in afara sferei ei de cunoastere?
Eu ma impiedic? Autorul controversatului articol este si autorul teoriei "constiintei de sine". De ce simti nevoia sa-mi atribui MIE toate controversele articolului? Este doar o teorie, sti? Poti sa combati teoria lui Brazdau, sunt chiar curioasa ce ai de spus, dar nu ataca persoana care o aduce in discutie ca si cum si-ar insusi-o pentru ca nu este lipsit de fair-play.
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Copilul e pui de OM, are alte bagaje ereditare, alte alte capacitati, are alta traiectorie si , alte nevoi in comparatie cu un caine. |
Nici articolul nu sustine altceva. Daca nu citesti pe diagonala...
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Din articol intelegem ca fix la 3 ani capatam asa din neat constiinta asta de sine si gata, suntem oameni, oau, ce chestie interesanta! Adica pana la 3 ani suntem niste catelusi, trebuie sa fim dresati pavlovian si dupa 3 ani, plini de ´´constiinta de sine´´ putem fi trimisi direct la razboi, ca doar stim cine suntem, ce vrem si ce putem. Cat de aiuristic suna? |
Ideea asta cu fix la 3 ani e o prostie, ai dreptate. Nimic in devenirea unei fiinte umane nu se produce fi la o varsta. Fiecare are propriul ritm de dezvoltare.
Pe de alta parte autorul articolului nu vorbeste despre inteligenta emotionala, care are si ea rolul ei. Poate copilul nu poseda o "constiinta de sine" stiintific demonstrabila, dar poate poseda o constiinta mai inalta, dobandita pe alte cai (emotionale sa zicem).
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Iar asta cu ´´dupa 3 ani devine om in totalitate´´ e icsa bleah! E OM si inainte de 3 ani! |
E om si inainte de 3 ani dar nu in totalitate din puctul acesta de vedere, al constiintei de sine... Sti calsificarea dupa criterii?
Din punct de vedere fizic
Din punct de vedere chimic
Din punct de vedere... nu stiu de care...
Ei, din punct de vedere al "constiintei de sine" - teorie pe care autorul a inventat-o - nu e om in totalitate. Deci are ceva constiinta de sine dar nu foarte multa (poate ca daca-l intrebi o sa-ti spuna ca asa se explica faptul ca tu ai amintiri de la 2 ani si jumatate).Ca orice teorie stiintifica urmeaza sa fie supusa dezbaterii si validata sau invalidata la un moment dat de comuniatea stiintifica.
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Eu am amintiri de la doi ani si ceva. Si nu, nu am facut yoga sau hipnoza. Pur si simplu imi amintesc cateva fragmente din ceea ce am trait, ba imi amintesc si o farama de dialog de atunci dintre mine si bunica.  Mi-am pierdut un cercel, deci AL MEU CERCEL si eram tare suparata.Daca n-am fost om in totalitate, ale cui sunt amintirile astea? Ale unei fiinte care era in stadiu de catel al lui pavlov? Catelul lui pavlov daca-si pierde zgarda, o cauta si se supara cand nu o gaseste? |
La mine primele amintiri sunt pe undeva in jurul varstei de 3 ani. Cred. Nu pot sa fiu sigura pentru ca tendinta de a glisa in timp cu cel putin 1 an exista si este normala cand este vorba despre intamplari atat de vechi. Verisoara mea mai mica isi amintea niste lucruri despre care ea credea ca s-au petrecut cand avea 2-3 ani dar eu stiu ca ea avea pe atunci 4-5 ani. Dar ei i se pareau mult mai vechi. Cu alte cuvinte amintirile nu pot constitui o dovada in sustinerea unei teorii.
viviana spune:
Buli, asa simt si eu pentru ca dupa cum a spus si Rrox nu stim ce inseamna constiinta de sine, nu cunoastem mecanismul cortexului sau nu stim sa povestim despre hipocamp (unde se formeaza memoria) etc.
Adica, avem cunostinta despre ele, am citit despre asa ceva, dar nu avem o pregatire stiintifica pentru a aduce contraargumente.
Nu avem in favoarea noastra decat propria experienta si propriile observatii.
Si cu cat citesti mai mult chestii din astea aiuristice cu atat mai mult nu stii ce sa faci si incepi sa-ti pui niste intrebari pe care nu ar trebui sa ti le pui.
PS: Da, Buli poti visa. Scrisul urat ca scrisul urat, dar fi-mea umplea/colora toate buclele literelor. Iar punctul nu era punct era o mare bulina. Iar liniutele nu erau liniute erau mici dreptunghiulete.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Cand e vorba de relatia parinte-copil mic, situatia nu e identica celei adult-adult. |
Nu a spus nimeni ca este identica. Am vorbit peste tot despre cerinte "la nivelul copilului", adica pe care copilul poate sa le execute. Cand copilul are prima data dorinta de a se dezbrac singur este cazul sa-l lasi sa o faca. Daca reuseste sa se dezbrace singur odata e semn ca poate. Daca vrea sa regreseze la stadiul initial nu te mai arati disponibil pentru ca nu-i faci copilului niciun serviciu, dimpotriva. A nu se intelege ca-l urasti sau ca esti o nemernica de gheata cum bateti voi campii pe aici.
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Se poate ca parintele sa fie epuizat la un moment dat, exista fel de fel de metode prin care se poate remedia pe ici pe colo cate ceva, dar daca plata ne-epuizarii este dresajul si ambitia mea impotriva copilului, prefer sa fiu epuizata. |
Aici nu este vorba de AMBITIE si nu este vorba de IMPOTRIVA. Este vorba despre a-ti ajuta puiul, cu delicatete si iubire, sa devina parte din societatea oamenilor anului 2011. Si aici depinde de cultura fiecaruia.
Daca in familia mea nu se poate decat cu dusul copilului la gradinita la 3 ani eu va trebui sa-l pun pe directie cu unele chestii (imbracat, dezbracat, sters la fund, spalat pe maini, mancat singur) pana la aceasta varsta pentru ma sigura de cat mai putine ciocniri neplacute pentru copil cu lumea rea din afra casei noastre.
Daca in alte familii se poate ca cineva sa stea cu copilul pot face alta optiune.
Ce stiu este ca Maria Montessori a conceput un sistem de stimulare a copiilor cu retard psihic. S-a dus cu copiii cu retard la examene l scoala si a descoperit, socata, ca acei copii u avut note mai mare decat copiii normali. A concluzionat la vremea respectiva (si nimeni nu a contrazis-o pana in ziua de astazi) ca acei copii normal dezvoltati au o problema iar problema erau SERVITORII DIN CASA. Oameni platiti sa stea in fundul copilului, sa-i imbrace, dezbrace, scoata hainele, sa le dea pe tava tot ce doresc, etc.
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Nu a fost totusi cazul (cu exceptia perioadei de bebelusie), ceea ce imi confirma convingerea ca se poate supravietui confortabil si fara dresaj si fara conditionare si fara sa joc singura Piticot . |
Pot sa spun exact acelsi lucru, ca se poate supravietui confortabil si ocupandu-te de copil si jucand singura Piticot daca e nevoie. "Dolce far niente" nu-i de mine. Eu sunt genul acela de mama cu copilul la muzee in fiecare sambata, cu programe de citit minutios puse la punct, care atunci cand copilul nu intelge ceva cauta ore in sir pana gaseste o metoda de a explica la nivelul lui, care de lectii de engleza in fiecare sambata de dimineata, etc.
(Acum o sa vina Olympia, o sa taie textul si o sa inrebe mefistofelic "dar Alice, de iubit cand mai iubesti?". Raspunsul? TOT TIMPUL.)
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel A, iar daruirea e ceva ce vine de la sine, nu poate fi programata: azi ma voi darui mai putin, fiindca m-am daruit ieri cam mult si m-am extenuat :). |
In remarca de mai sus nu pot sa nu vad zambetul naiv al lui Polisinel, care are impresia ca detine nu stiu ce mare secret. Este fix ce spun si eu in textul citat unde am afirmat ca acolo unde este vorba despre sentimente nu ar trebui sa fie nimeni fortat sa faca ceva.
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Iar punctul nu era punct era o mare bulina. |
daaaaaa
si virgulele sunt niste mici bombe cu fitilul atarnand
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel a, si vreau sa stiu daca copilul meu era sau nu la stadiul de pavlovian dresabil atunci cand, la doi ani si doua luni il intreba pe tatal lui "tati, de tze ma clatesti pe cap?" |
Nu stiu, dar pana acum este singura ta postare care are legatura directa si clara cu subiectul.
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli copilul foarte mic nu este nici mai prost decat un adult, nici mai putin capabil sa dobandeasca deprinderi noi. adultii care cred asta se inseala amarnic si sunt pedepsiti sa duca lupte pe viata cu copiii lor, incercand sa-i dreseze. |
Buli, da, asa e. Plus ca au si alte capacitati pe care noi, adultii, le-am pierdut demult. Si mai rau este ca tot noi ii "ajutam" sa le piarda, prin nefolosire si ne-dezvoltare.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
denizel spune:
Simali,
- fiindca vad ca iti plac foarte tare teoriile si esti dispusa sa filozofezi pe tema oricarui articolas gasit in periferiile blogosferei
- si pentru ca vad ca nimic nu s-a schimbat in inima ta de cand te-am citit intaiasi data
- si fiindca simt ca am datoria (nu o lua literal totusi :) de a-ti spune ce gandesc
- si pentru ca mi-a ramas in minte dorinta ta (exprimata de multe ori) de a avea suficient timp pentru tine
- si pentru ca pari ca te incapatanezi sa nu tii seama de realitatea ca, in relatia cu copilul tau e evidenta o raceala a inimii tale
- si pentru ca raceala inimii mamei e singura care face cel mai mare rau unui copil,
imi permit sa-ti sugerez ceva: inainte de e pierde timp pretios cu disecarea feluritelor teorii sau inainte de a valida o teorie, pune-ti urmatoarea intrebare: imi ajuta aceasta teorie la incalzirea inimii mele?
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia [quote]citat din mesajul lui simali citat din mesajul lui simali Sa zicem ca vi cu copilul de 2 ani de la plimbare. Este momentul sa invete sa-si scoata haina, sa o puna in cuier, sa-si scoata ghetutele si sa le puna la loc? Dupa mine da, din multe motive, unul dintre ele pentru ca este un exercitiu care dezvolta creierul. El vrea sa-l dezbraci tu. Ii spui ca poate sa faca si el asta si-l inveti (ai facut inainte o pregatire "la rece" pe inchis-deschis fermoare si pe "inchis-deschis" pntofii cu arici). Asa faci cateva zile la rand. La mine a fost un moment in care n-a mai vrut copilul sa se dezbrace. S-a trantit asa imbracat pe covorul din hol si a spus "nu vreau". I-am spus ca e OK daca nu vrea, dar ca va trebui sa stea asa, incotosmanat; plus ca nu se poate intra incaltat cu microbi in casa, deci ar fi bine sa ramana in hol. "Stau aici", a spus copilul si s-a lungit pe jos. M-am dezbracat si apoi am dat drumul la desene in camera de zi (copilul nu putea sa vada desenele dar putea sa auda ca am dat drumul la desene). Dupa 5 minute era dezbracat si prezent la desene. Au fost desenele o condiionare? Da, dar una subtila, nu primitivul "daca nu te dezbraci nu vezi desene". Reciteste intamplarea povestita de tine, ce crezi ca a simtit pustiul de doi ani? "Ca e absolut ok, ca nu esti suparata?"... cand el sta pe jos incotosmanat si mami intra la desene, il lasa singur acolo si eventual joaca Piticot demonstrativ sau face prajituri, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, pan-i pica lui fisa in capsoru' de doi ani ca alta cale nu-i. Vorbeam de ratiune si sentimente. Ce crezi ca l-a determinat sa te asculte pan la urma, ratiunea aia de la doi ani sau sentimentul clar ca n-are acces la tine si la lucrurile placute (desen, joc, praji) decat daca... Raman la parerea mea ca e mic la doi ani pentru astfel de lectii. |
Da, cred ca a inteles ca nu sunt suparata pentru ca NU ERAM suparata. Si nici singur nu a ramas pentru ca noi avem "open space" deci holul bucataria si camera de zi sunt tot una. Dar a avut dreptul sa faca ce optiune a vrut el.
Plus ca aici nu s-a pus problema sa "ma asculte" cum spui tu, ci sa faca cum vrea el. Si nu, in astfel de cazuri copilul nu se dezbraca singur din iubire ci din ratiune. Sunt lucruri pe care le face din iubire si lucruri pe care le face din ratiune. Sau din cele dou amestecate. Habar n-am. Si nici tu nu ai. (fa un studiu daca vrei sa-ti faci o idee, promit sa-l supun dezbaterii). Asta daca nu ai ceva cu ratiunea?