"Copilul trebuie "dresat" pavlovian pana la 3 ani"

denizel spune:

:))))

Simali, pe de o parte spui ca n-ai timp si ca ai si tu limitele tale si ca ai vrea sa faci si altceva in afara de activitati legate de copil.

Pe de alta parte, esti dispusa sa iti pierzi vremea aiurea jucand singura Piticot sau facand o prajitura (treaba destul de mancatoare de timp) in scopul de a obliga copilul sa se dezbrace singur.

Daca l-ai dezbraca tu, nu ti-ar lua mai mult de 2 minute.

Nu inteleg de ce atata desfasurare de forte pentru niste chestii care n-au absolut nici o valoare. Dar nici una!!!
Ambitia ta e demna de cauza mai bune, pacat ca te irosesti in lupte inabusite cu copilul tau.






~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

simali spune:

E OK.

liliana83 spune:

Eu am un singur copil , n-am avut de-a face cu copii inainte de a naste, n-am studii de psihologie.Insa in cazul nostru nu se aplica deloc ceea ce spui tu mai sus.
Eu sunt genul de mama care-si lasa copilul " de izbeliste" in sensul ca nu i-am impus niciodata nimic( si mi se spune ff des: " o sa ti se suie in cap , o sa faca ce va vrea din tine...), nu avem reguli in casa , deci tot ce a invatat a invatat prin imitatie probabil dar nu prin constrangere sau conditionare. Nu i-am spus niciodata " daca faci cutare lucru , primesti ..." Nu i-am corectat niciodata un cuvant ,pentru ca-mi placea cum le pocea , chiar mi-am facut un carnetel, singurul lucru ca care l-am corectat a fost cu inversiunea pronominala, caci imi faceam griji, dar nu l-am conditionat , doar ii spuneam sa spuna corect.
La aproape doi ani cand intam in casa fugea repede in dormitor , se arunca pe pat cu picioarele in sus si striga" jos paponii", pentru ca se simtea incomod imbracat prin casa nu pentru ca era o rutina.
Tot pe la doi ani si ceva am mers la o prietena la servici dupa ce nu mai fusesm de cateva luni bune. Cand am ajuns in fata cladirii m-a intrebat " la Ana?".Deci are memorie de lunga durata.
Acum este la etapa " nu veau". Cand spune asa , mi se pare atat de dulce incat pur si simplu nu pot sa-l fortez.Daca vede ca nu-i mai spun nimik , continua tot el " bine, teaba ta". tot acum este la etapa cand vrea sa experimenteze singur. Nu ma lasa sa-i mai dau jos pantalonii cand se aseaza pe olita , la fel cand se ridica , vrea sa se stearga singur ( este foarte comic) si sa-si ridice chiloteii.




Asta ma intreb si eu ,de ce atat stres si nervi de ambele parti atat timp cat cel mai frumos e cand lucrurile decurg de la sine?

denizel spune:

Eu deduc de aici ca esti genul foarte vulnerabil si te straduiesti sa arati celor din jur ca nu au nici o sansa cu tine si ca esti a tough cookie, cum se zice.
Esti atat de preocupata de chestia asta, incat pana si vizavi de copilul tau cauti sa nu cumva sa fii surprinsa in pozitii care ar putea sugera slabiciune.


Eu sunt sigura suta la suta ca tipa respectiva isi incheia copilul la sireturi fiindca copilul nu stia sa o faca singur (sau ii lua jumate de ora daca o facea - e cazul copilului meu, care abia de vreun an-doi poate sa-si lege singur sireturile . Nu prea le are cu abilitatile manuale :D).
Asadar, de multe ori m-am expus umilintei de a-i lega sireturile si de a fi intr-o postura (fizic cel putin) de inferioritate. Nici n-am bagat de seama, dar de-acuma faptu-i consumat, cei ce m-au vazut mi-au pus pecetea de sclava fara speranta .



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

simali spune:

Daca inveti copilul sa fac singur joci Piticot o data, de doua ori, dupa care ti-ai asigurat o viata linistita si calma la acest capitol. Te rog sa ma crezi, cu mana pe inima, e atat de bine!

Daca-l dezbraci tu:
- iei copilului o sansa foarte buna de a-si exersa zilnic motricitatea fina (pentru copilul meu care a avut o intarziere pe dezvoltarea motricitatii fine a fost cea mai buna terapie) plus dezvoltarea aferenta a creierului.
- va trebui sa-l dezbraci pana cand zice el stop. Unii zic mai devreme altii mai tarziu. Daca esti o mama care lucreaza si dimineata trebuie sa iesi pe usa la o anumita ora sau ajugi seara acasa cu copilul, obosta dupa o zi de munca, asta poate sa fie un impediment, este posibil sa acumulezi resentimente si, chiar daca nu-i spui copilului sa te simti nemultumita de circul zilnic si de multimea sarcinilor tale.
- veri sa-l lasi la teatru cu o prietena care are si ea 2 copii si ti-e jena ca trebuie biata femeie sa dezbrace pe toata lumea, asa ca nu-l mai lasi;
- daca-l dai la gradi doamna tipa la el;

beshter spune:

Articolul e prost. Si asta din simplul motiv ca datele stiintifice (nici alea cate sunt nu-s rumegate bine inainte de regurgitarea copioasa) sunt eronate.

Copilul nu e tabula rasa nici cand are o zi (si am mari indoieli ca ar fi asa in utero) din simplul motiv ca poseda gramatica universala. Tot ce mai are de facut e sa astepte maturizarea aparatului fonator ca sa inceapa sa vorbeasca. Si imi place sa-mi imaginez ca nimeni nu contesta totusi legatura dintre gandirea conceptuala si vorbire.

Cat despre constiinta de sine, copilul poate avea treaba asta cu mult inainte de trei ani. Daca adultii n-o detecteaza inseamna doar ca nu se pricep sau n-au timp, ocupati fiind cu pusul hainelor in cuier si stransul jucariilor. Stiu, stiu, scrie in carti prostia asta cu trei ani. Ei bine, nu-i singura prostie pe care am citit-o in carti.

Iar behaviorismul e asa un mare cretinism. Parerea mea de om de stiinta. Sper ca mi-e permisa. Rar s-a mai intamplat in istoria ideilor asa o chestie sinistra, care sa lucreze impotriva creativitatii omenesti.
Daca mai crede cineva ca mine sau pur si simplu vrea sa vada ce desteptaciuni au scris behavioristii la vietile lor si cum li se poate da elegant si vitriolic peste botic, poate citi www.chomsky.info/articles/1967----.htm" target="_blank">asta.

Asa ca eu n-as conta pe conditionare nici la o zi, nici la 7 luni, nici la 3 ani. Daca alegeti sa credeti asta cu pragul de la 3 ani, puteti foarte bine astepta pana atunci. Cand copilul incepe brusc 'sa inteleaga'.




Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

rrox3 spune:

Simali am citit doar pana pe la pagina 6, pur si simplu nu mai am timp acum si de restul - imi cer scuze. Am insa ceva de spus.

In primul rand da-mi voie sa-ti spun ca nici tu, nici maretul autor al articolului, habar nu aveti ce inseamna constiinta, constiinta de sine si memorie de lunga durata.

In al doilea rand, musai sa-ti spun ca un copil invata teribil de bine si eficient prin explorare si imitare, nu prin conditionare si impunere.

Oscilezi periodic intre un parinte al vremurilor noastre, care intelege cate ceva despre psihologia copilului si un parinte care nu cunoaste alte emotii decat frica si tristetea si are un soft de tipul "trebuie sa-l educ" rationalizat excesiv... Cand oscilatia ajunge in zona asta ultima, ma inspaimanti pur si simplu, esti de gheata

Cum esti tu defapt Alice?
Ce s-a intamplat de ai inceput sa cauti iar confirmari de genul asta?
Iar construiesti rational plecand de la premise gresite, in absenta simtirii.

Zen-ul e despre devenire, asa e. Mergi inainte Alice, nu te mai refugia in scheme vechi.

rrox3 spune:

Mda... tactici... Cum o fi sa iubesti cu tactica?
Si ce mai facem cu autenticitatea? Da' cu intimitatea? Ca astea n-au nicio treaba cu tactica...
E foarte trist ce spui Alice...

olympia spune:

Alice, esti ingrozita de sentimente... "Copilul spune mamei ca unui om de incredere nu ca unei mame, ca ea pune la inima", dresajul pan la 3 ani e de luat in calcul "dincolo de sentimente", schema cu Piticot, ignorarea pan la urma e menita sa "asigure o viata calma si linistita", constiinta eului asociaza automat in viziunea ta "de mijloc" iubirea cu "respectarea unor reguli minime de civilizatie." Si toate doar ca mama nu-i casnica ca sa-si permita a fi AP.
Cumva ajungi tangenta exact cu extremele. La un alt subiect validai deturnarea optiunii profesionale personale de catre parinti, ca tot nu conteaza imaginea formata in liceu despre o profesie sau alta, poti la o adica sa "bagi elefantu-n lift", pe de alta parte tot tu cunosti si analizezi corect abuzul emotional si impunerea convingerilor parintilor la "mama versus fiica".
Am editat ca sa subliniez ceva. Cand ignori copilul, facand prajituri si jucand Piticot numa ca nu s-a descaltat promt ii transmiti ca daca nu face ce astepti tu de la el, NU EXISTA si asta-i foarte grav.

viviana spune:

Nu numai ca articolului ii lipsesc datele stiintifice dar este doar o parte dintr-un tot.


Avea fii-mea vreun an si un pic cand a furat un ou din frigider. Il tinea in manute. Am intervenit si i-am spus sa aiba grija ca daca il scapa se sparge. Bineinteles ca in urmatoarea clipa oul era pe jos.
Unii ar spune ca a facut intentionat, ca a vrut sa se opuna samd.
Eu spun ca ea nu stia ce inseamna "a sparge" si a vrut sa invete.

Deseori cand copiiii de vreun anisor si ceva ne cer obiecte pe care noi nu dorim sa le dam ei plang sau se infurie.
Unii ar spune ca sunt rasfatati ca "uite plang ca nu vrem sa facem ce vor ei"
Eu spun: mai curand are reactia asta pentru ca el nu e sigur ca s-a facut inteles de catre parinte.


Rstul cu sireturile, imbracatul, dezbracatul, ii dau dreptate lui Denizel. Sunt lucuri lipsite de valoare.
Daca nu le face cand consideram noi ca ar trebui sa le faca sau cand scrie in carti ca ar trebui sa le faca nu-i niciun bai.

Simali,
"Daca-l dezbraci tu:
- iei copilului o sansa foarte buna de a-si exersa zilnic motricitatea fina .... plus dezvoltarea aferenta a creierului."
Nu sunt de acord cu tine.
Nu-i rapesti nimic. El exerseaza deja in multe alte feluri jucandu-se.

Si ca o mica pranteza: fii-mea scria foarte urat. Intotdeauna caietele ei erau votate "cele mai urate din clasa". A dus-o asa pana prin clasa a iV-a. Manutza copiilor isi "desavarseste anatomia" cam pe la 9-10 ani si deci si motricitatea - in ceea ce priveste scrisul.
Pai ce ar fi insemnat sa o bat la cap in sensul asta? Nervi si pentru mine si pentru ea.
Acum scrie superb, de nu-mi vine sa cred.
A pierdut ceva? Nu. Dimpotriva suntem castigate amandoua ca nu ne-am pierdut timpul.

Cand o mama se duce si cu alti copii undeva isi asuma toate responsabilitatile ce decurg de aici.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi