Copilul captiv (9)

alba68 spune:

Draga Kytana,
ce pot sa-ti spun, cum pot sa te conving ca oricit de mari ar fi incercarile vietii, nu se merita sa te gindesti la moarte.
Ai 27 de ani esti in plina tinerete si ai un copilas de 4 luni care are nevoie de tine. Ai un sot care te iubeste.
Inteleg ca te simti pierduta si descurajata, dar crede-ma, nu vad ceva ireparabil in viata ta.
Cit as da eu sa am o mama care sa-mi zica: "maninca legumele A...., maninca salata A..."
O fi plictisitoare, te trateaza ca un copil mic, dar tu vei fi pentru ea un copil si cind vei avea 90 de ani.
Ai avut o mare pierdere, extrem de dureros sa ramii fara tata la 6 ani. Iar mama ta si tu ati fost incercate de aceasta pierdere si fiecare in felul ei se simte nefericita.
Probabil e o depresie postpartum, cere ajutorul celor de aproape, scrie-ne zi si noapte,noi sintem aici si sintem alaturi de tine, dar te rog nu mai pomeni moartea.
Gindeste-te la Luca, gindeste-te la tine cind ai ramas orfana.
Nu lasa sa treaca timpul pe linga tine, traieste-ti viata din plin, cu bune si cu rele.
Ai decit 27 de ani si un pui de om linga tine care are nevoie di tine.
Te imbrazisez
A.

alba68 spune:

Draga Monicabo,
da, cred ca mama a fost asa datorita faptului ca tata o insela. Mama nu a fost copil captiv, a fost un copil orfan de tata, dar cu o mama deosebita si probabil din aceasta cauza era asa de dependenta de tata. Era ciudat, ptr. ca chiar dependenta nu a fost. Cind incepea sa o blesteme si sa o dracuie pe bunica (mama tatalui meu)era ea cea care abuza. Ea continua si continua iar tata la sfirsit o batea.
Cu sora ei mama a avut un raport conflictual in anumite perioade (chestie de banii de la mostenire pe care ea nu i-a primit, sora ei nu i-a dat si ei jumate din banii de pe casa parinteasca). Eu nu stiam asta si cum eram asa de apropiata de matusi-mea i-am imprumutat odata niste bani. Cu greu i-a obtinut mama inapoi dupa citiva ani. Pe urma mama mi-a reprosat ca i-am dat banii matusii, ca ea imi zisese sa o las in pace. E adevarat imi zicea citeodata sa o las in pace, sa nu-i fac cadori, dar credeam ca era decit geloasa. Nu stiam de banii de pe casa. Era de datoria mamei mele sa-mi spuna ce s-a intimplat cu casa atunci cind a stiut ca imprumut banii matusii si ca riscam sa ramin fara ei...
Stiu sigur ca bunica a fost o mama buna pentru mama mea, asa cum stiu ca tata ar fi putut sa fie un tata bun, daca mama il lasa.
Si eu am fost cu tata la o amanta de a lui. Aveam pina in 5 ani si ma lasase afara, iar in curte era un ciine negru care latra. Am inceput sa pling de frica (chiar daca era legat ciinele) si intr-un sfirsit mi-au deschis usa. Stateau imbratisati pe canapea. Eu ma simteam vinovata ca nu am impiedicat aceasta fapta. Era 1 Martie si ea (amanta mi-a daruit un martisor. Ce povara pe sufletul meu, ca nu stiam cum sa fac. Trebuia absolut sa ascund martisorul ca daca il vedea mama, eu nu stiam sa mint si in citeva secunde ar fi aflat adevarul. Pe de alta parte nu puteam nici sa-l arunc ca mi-era frica de tata ca ma intreba unde e martisorul de la amanta lui. Acum stiu ca tata sigur nu avea in minte sa ma intrebe unde e martisorul, dar eu in capsorul meu mic imi faceam o gramada de probleme, cum sa ascund martisorul, ca altfel ma bate mama.
Noapte buna tuturor
A.

monicabo spune:

Rau a fost ca ai fost si expusa unor probleme in care copiii nu isi au locul: conflicte cu diverse rude, amante, blesteme...
Si tatal tau are o parte din vina: el de ce n-a pus punct casniciei, daca nu se simtea bine alaturi de mama ta? Pe tine de ce lua la
amante? Nu se putea duce singur?

Ma rog, sper ca tu te-ai mai detasat oarecum de aceste lucruri, si ai o viata frumoasa acum

Kytana spune:

Draga Alba,

Cunosc atat de bine faza cu problemele. Desi eu stiam unde m-a dus, nu i-am spus niciodata mamei mele. De ce oare nu ii spuneam? Oricum ea stia. La inmormantarea tatalui meu a aparut si amanta la cimitir. Imi amintesc cum mama mea a tipat la ea si a gonit-o. Cand eram in liceu m-am trezit cu amanta tatalui meu la noi la usa, spunandu-ne printre lacrimi ca are un baiat cu 2 ani mai mic ca mine, dar ca nu stie daca este copilul sotului ei sau al tatalui meu. Baiatul avea un handicap moteur, mi-a aratat o poza cu el. Intre timp baiatul respectiv a murit. Eram in clasa a xi a cred, abia imi mai revenisem. Stiu ca atunci am picat rau, am avut zile in care scriam poezii triste si plangeam de mi se umflau ochii...

Cred ca si mama mea a fost un copil captiv. Ai ei nu au iubit-o, pt ca era fata. A plecat la 14 ani de acasa, sa invete in alt oras, la 19 ani a venit in Bucuresti si de atunci tot munceste. La inceput muncea la o matusa de-a ei, pe langa munca de birou, ii spala prin casa, ii facea de mancare, ii spala. De 21 de ani ea si-a luat concediu doar ca sa faca curat in casa. Credeti-ma... Mereu i-am zis, hai sa te duci si tu, hai sa faci si tu. Nu are niciun prieten, pe nimeni de nadejde. Nu a iesit niciodata nicaieri. Daca o luam in oras, ma punea pe mine sa comand pentru ea ei fiindu-i rusine.

De ce a venit cu noi? Ce era sa fac? Sa o las acolo singura? O iubesc. Tarziu mi-am dat seama ca relatia noastra nu este una normala. In mintea mea toate mamele si fiicele se comportau asa (ma refer la legaturi stranse, nu la plans si reprosuri) Nu este un om rau, este un om napastuit de viata care nu a fost in viata lui fericit. Numai ca eu acum nu ma pot face nici pe mine fericita, daramite inca un om...

Nu stiu cum sa gestionez situatia. Nu mai pot sa fac pe toata lumea fericita. Am obosit sa ma gandesc la ce sa fac sa fie toata lumea multumita. Pe de alta parte nici nu stiu cum sa ma fac pe mine fericita. In afara de zambetul puiului meu, nimic nu ma face sa zambesc. Si la el ma uit cateodata si plang, plang amar.

Cum sa imi dau seama ce pot face in viata? Cum sa nu ma mai simt prizoniera?

alba68 spune:

Monicabo,
presupun ca tata ma lua cu el pe la amante ptr. ca mama lucra si nu putea sa ma lase acasa singura. Citeodata am ramas si singura; nu stiu cit timp, dar am inceput sa pling mult si vecinii s-au dus la mama la servici care era aproape de casa) si au anuntat-o. Aveam pina in 5 ani, locuiam inca in blocul vechi. Totusi imi amintesc sigur ca o data era 1 Martie, si deci nu trebuia sa fie gradinita inchisa, sau poate am fost cu tata la amanta de dupa amiaza, dupa ce am iesit de la gradinita si mama probabil lucra de dupa amiaza...
Eu ma simteam f. vinovata, intelegeam ca tipa aia era iubita lui si de fapt pe urma mama m-a certat rau si m-a batut ptr. ca nu i-am zis tatalui nimic si ca tin cu el si cu amantele lui. Nu aveam inca 6 ani, eram un copil speriat si crescut cu bataia, nu aveam curaj sa-i spun unui adult ca nu face bine ce face.
Cam asta a fost.
O alta amintire de cind eram mica (maxim 5 ani).
Eram afara (mama era in casa) si ma jucam cu un copil de virsta mea. El m-a alergat, eu m-am impiedicat si am cazut. Aveam genunchii plini de singe. Tatal baiatului care era afara cu noi m-a luat de mina si m-a dus acasa cerind scuze mamei (n-avea nici de ce, baiatul doar m-a alergat, nu m-a impins din ce imi amintesc eu). Murdarisem si lucrurile de pe mine. Cum a inchis usa, mama a inceput sa ma bata, nu mi-a curatat ranile, nimic. M-a dezbracat si m-a dus in cada unde a dat drumul la apa fierbinte. Imi amintesc apa fierbinte pe ranile care singerau, lacrimile care-mi ardeau obrajii si cum ma dadea cu capul de cada (atunci erau cazile alea dure). Tot in acea perioada, la gradinita a venit un fotograf ca sa faca poze un pic artistice copiilor. Ce stres ptr. mine: nu stiam cum sa-i spun fotografului sa nu-mi faca poze, ptr. ca eu stiam ca mama nu cheltuia niciodata bani pe lucruri futile. Mi-a fost rusine sa refuz pozele, dar am trait cam o saptamina cu frica asta, ca mama afla de poze si ma bate iar. De fiecare data cind vad acele poze imi amintesc de acest lucru.
Off, iar m-am descarcat.
Va urez o zi placuta.
Kytana, ce mai faci ?
A.

alba68 spune:

Kytana,
inteleg de ce ai adus-o pe mama ta la tine. Am facut si eu la fel, cu toate ca vad o mare diferenta intre mama ta si a mea. Amindoua au avut o viata dificila, dar mama mea nici in momentele bune nu imi transmitea nimic. Repet, cit as da ca sa-mi zica si mie "maninca legumele, maninca salata". Ea in schimb atunci cind am fost bolnava si doctorul i-a spus ca trebuie sa ma hranesc bine, a incetat sa mai gateasca. iar eu deabia stateam in piciore. Si mama mea a facut scandale, am fost cu ea pe la diversele amante ale tatalui meu si pe la respectivii soti. M-a tirit si pe la alte rude care "tineau cu tata" si a facut taraboi.
Odata la scoala diriginta m-a chemat la ea si m-a intrebat: "A... ce se intimpla cu parintii tai ?"
Decit atit m-a intrebat si eu am inceput sa pling. M-a lasat in pace, cred ca a inteles totul. Nu stiu daca atunci erau asistenti sociali, dar daca cineva i-ar fi trimis acasa la noi, eu plecam de bunavoie cu ei. Nu stiu de unde stia si doamna diriginta, ori de la mama de la sedinte sau de la mama unei colege care era judecator si la care cu putin timp inainte mama a batut la usa povestindu-i toata povestea noastra. Si mie cit mi-era de rusine ca aflau toti colegii de problemele parintilor mei. De fapt mie mi-era rusine de scandalul care iesea cind se certau, de cuvintele pe care si le aruncau...
Acum va las si va imbratisez pe toate, toate fetele care au scris aici in toate capitolele precedente si ptr. care am plins si eu.
O zi buna
A.

monicabo spune:

Va imbratisez virtual pe amandoua!
Cred ca va face bine sa va descarcati (si) aici.
Eu uneori ma simt stangace in a-mi gasi cuvintele, n-am trecut nici prin 1% din ce ati trecut voi

Kytana sunt diferente intre tine si Alba, mama ta n-a fost asa dura cu tine, din cate inteleg. Doar ca e genul sufocand, care traieste prin tine, practic. Tu ai trecut prin multe inainte, unii oameni nu trec intr-o viata prin intamplarile de care ai avut tu parte intr-un timp atat de scurt... De asta cred ca te simti si "obosita".
Ia in considerare sfaturile date de missdarcey pe topicul celalalt, ea traind tot in UK stie mai multe, ti-a si dat niste ponturi.
Ia si tine cont de ele, fa ceva pt tine si copilasul tau, care are nevoie de tine!

Kytana spune:

O Doamne, Alba ce amintiri imi revin citindu-te. Aveam o paleta galbena de badminton. O fata mi-a luat-o si a trebuit sa o alerg sa o recuperez. Cand amprins-o,cred ca i-am dat una cu paleta. A venit la mine la usa plangand ca am batut-o. Evident ca mama mea nu m-a crezut ca imi luase paleta si ca nu vroia sa mi-o dea. Mi-am luat o bataie de zile mari...

Si cu pozele: eram in clasa a iv a cred, faceam poze cu clasa. Am plans si m-am rugat de dna invatatoare sa nu fac poze pentru ca stiam ca nu avem bani. Chestia cu banii m-a urmarit toata viata, am ajuns sa imi fac procese de constiinta chiar si atunci cand imi cumpar ceva ce am nevoie. Sa fac ceva doar pentru ca imi place sau sa imi fac o placere nu pot pentru ca ma simt vinovata ca cheltui...

As vrea sa uit, sa sterg cu buretele... sa ma comport ca o persoana normala...

Kytana spune:

Monica, as vrea sa am curajul sa fac ceea ce spune missdarcey, dar nu pot. Nu am curaj, ma inhib iar daca insista cineva, clachez si incep sa plang, sa tremur incontrolabil.

Daca m-ai cunoaste in viata de zi cu zi nu ai zice ca sunt asa, asta pentru ca am invatat sa pun o masca. Insa acum nu o mai pot tine si energia de a pune atatia ani in fata altor persoane masca de om fericit, m-a terminat si mai tare.

Singura solutie este sa ajung la un doctor. Voi incerca luni sa imi fac o programare la GP, sa vad ce sfat imi da. Cu altcineva nu am cu cine vorbi aici. GPii de aici ne trateaza oricum ca pe niste paria, am simtit-o cand am fost cu Luca la vaccin. De aceea nici nu ma trage inima sa ma duc la ei...

Alizee spune:

Succes !
Este singura ta sansa sa iesi din starea in care te-ai adancit.
Viata merita traita si are nenumarate momente pline de bucurie si satisfactie. Acum, nu le vezi, dar, peste un timp, daca vei urma sfaturile si tratamentul unui psihiatru, le vei vedea. Spui ca vrei sa fii un om normal; esti un om normal, sa stii.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.