Fiica vs. Mama
Raspunsuri - Pagina 15
rrox3 spune:
Ana mie personal imi faci impresia ca nu esti inca pregatita sa iti castigi autonomia in relatia cu mama ta. Esti intr-o faza in care ti-ai dori poate ca relatia de dependenta sa continue putin mai permisiva pentru tine, fiindca incepi sa-ti dai seama ca esti abuzata emotional de mama ta, dar nu-ti poti imagina existenta ta fara dependenta de mama. Mai degraba ramai ancorata in gandirea magica a copilului, care nu renunta la speranta ca mama se va schimba si-i va arata iubire.
Cat timp ramai in zona asta, din pacate, vei colecta in continuare frustrare. Mama ta e prinsa in propriul scenariu si nu e capabila sa-ti dea ce astepti tu. Da, stiu ca e dureros, e teribil de dureros 
Cauta suport si in alte directii, decat mama. Sot, prietene, colege, forum. Fara suport sustinut, de preferat si terapeutic, nu vei reusi sa transformi relatia de dependenta intr-una fireasca, sanatoasa, sau cel putin fara daune. Vina si anxietatea nu iti vor permite sa ajungi singura prea departe, orice ti-ar face mama ta, vei reveni la ea pentru suport.
Daca am retinut bine, esti mama la randul tau. Asta sa fie modelul pe care vrei sa i-l arati copilului tau?
Ai un citat in ultimul mesaj... Care flux de iubire Ana?!? Prin ce se manifesta fluxul ala de iubire fara de care crezi ca nu mai ai dreptul la fericire?
Realitatea Ana, realitatea ... incearca sa te mentii in realitate, lasa sloganele ... le folosesti pe post de gratii. 
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lorelaim [size=1]Eu as dori doar sa scriu ca daca noi copiii-adulti am aplica in relatia cu de parintii nostri ceea ce noi adultii-parinti am invatat (din cartile de parenting - de ex) sa aplicam in relatia cu pruncii nostri am imbunatatii fantastic de mult viata noastra. Adica - hai sa ne gandim noi copiii-adulti de cate ori spunem parintilor nostri TE IUBESC! (din tot sufletul, din adancul inimii, cu sinceritate, cu dragoste)... De cate ori cand parintele nostru face un "tantrum" avem intelepciunea sa tacem din gura si sa ne retragem ca apele sa se linsteasca si mintea sa se limpezeasca si abia mai apoi sa incercam cu blandete o discutie... in termeni politicosi... Daca parintele nostru emite o parere care ne "zgarie pe creier" nu ne repezim sa-i dam o replica usturatoare "s-o tina minte toata viata" (care i-a mai ramas)... Oare daca ne-am purta cu parintii nostri ca si cu copiii nostri - tinand cont ca vorbele se intiparesc in memorie si ranesc mai al naibii decat un pumn in plina figura - poate ca nu am mai avea resentimente nici noi si nici ei... Noi dorim sa le dam dreptul copiilor nostri sa-si exprime sentimetele si trairile liberi... Dar daca suntem asa de generosi sentimental fata de copiii nostri - de ce nu incercam aceeasi metoda cu parintii nostri? Poate ca uneori asteptam prea multa intelegere de la parintii nostri... dar noi nu le oferim ceea ce asteapta ei de la noi... intelegere... |
- Este usor de aplicat ce spui tu daca parintii s-au schimbat, au inteles, au crescut. Este usor daca ei ASTAZI, au renuntat la control, la infantilizare, la manipulare. Copiii acestor parinti au cu totul altfel de relatii si nu sunt atat de categorici in a lua distanta de parintii lor. Relatiile se pot repara, incet, incet, pentru ca ambele parti colaboreaza si fac niste pasi in sensul acesta. De mentionat insa ca poti sa initiezi apropieri si schimbari dupa ce ai trecut (fiecare la intensitatea la care simte nevoia) prin faza de recunoastere, apoi de tristete/ura/neputiinta. Abia apoi se poate vorbi despre acceptare, reparare, etc.
- Este quasi-imposibil daca parintii nu vor sa se schimbe. Stiu un tata care s-a repezit s-o bata pe fiica lui de 30 de ani de a trebuit sa intrevina sotul acesteia sa-l imobilizeze pe tata. Iti dai seama ce situatie!!! Stiu o mama care si-a palmuit fiica de fata cu copiii ei!!! Toata intelepciunea cartilor din lume nu-ti ajunge sa faci fata unor astfel de oameni.
Schimbarea intr-o relatie e un dans in doi. Chiar daca la un moment dat incepe unul celalalt trebuie sa raspunda si sa faca niste pasi la randul lui.
Dar iti dau dreptate in privinta faptului ca cineva tebuie sa inceapa schimbarea si ca poti sa fii tu, copilul (care citeste si are astazi acces la mult mai multa informatie decat au avut parintii), cel care sa faca primul pas. Cu grija si cu tact, fara sa sari de fund in sus la cea mai mica chestie. Se poate. Dar daca incepi sa dansezi si la un moment dat te uiti ca nu ai niciun partener este absolut OK sa te retragi fara sa te simti vinovat fata de parinti daca refuzi sa le mai faci jocul in continuare.
calipso_zeus spune:
Dureros....o mama e facuta sa ajute copilul,sa stea in umbra si sa-l vegheze pe post de inger nu de invadator.
calipso_zeus spune:
A fi parinte cand e copilul mic inseamna a-l proteja si a-l invata sa se apere si sa se poarte,cand creste trebuie sa-i devina prieten,trebuie sa-i arate ca ii este prieten si in felul acesta va avea increderea lui.
pisigri spune:
ana_radu, multumesc frumos, si tie la fel...
Acum pot sa o spun pe sleau: ai vrut un loc in care sa iti dea cineva dreptate.
De aici lipsa oricarui raspuns la intrebarile ulterioare care ti-au fost adresate, de aici si reactia ta legata de persoana mea, una dintre putinele care a pus la indoiala pe fatza "your side of the story" si a atras mereu atentia ca ceva nu se leaga.
Si stii ce mi se pare cel mai ciudat? Ca pina la urma ai decis sa faci tot ce am propus si "propovaduit" eu, sa reiei relatiile cu mama ta, sa propui o impacare, sa decizi sa fii toleranta fata de ea in aceasta situatie particulara. (Aici o sa apara fetele sa imi explice iar despre dependente si cercuri vicioase si despre cum nu esti tu pregatita sa iei viata in piept). Dar deh, cum intre timp e placut sa vedem ca 10 persoane sar sa ne consoleze ca sintem vai-vai-vai tarati de parinti-bestii...mai bine o balacarim un pic pe pisigri, care nu s-a inscris in trend.
Rrox, nu cred ca ai trait in aceeasi casa cu ana_radu si cu mama ei, sa judeci si sa decizi ca mama ei nu o iubeste deloc, ca iubirea e scoasa cu totul din ecuatie. Cum poti sa afirmi ca mama ei nu o iubeste si nu a iubit-o niciodata?? Ce date ai sa faci asemenea afirmatii? Ce impact are (dna studenta la psihologie) asupra unui om, afirmatia ca mama sa nu l-a iubit niciodata?
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Rrox, nu cred ca ai trait in aceeasi casa cu ana_radu si cu mama ei, sa judeci si sa decizi ca mama ei nu o iubeste deloc, ca iubirea e scoasa cu totul din ecuatie. Cum poti sa afirmi ca mama ei nu o iubeste si nu a iubit-o niciodata?? Ce date ai sa faci asemenea afirmatii? Ce impact are (dna studenta la psihologie) asupra unui om, afirmatia ca mama sa nu l-a iubit niciodata? http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Unde ai citit tu Pisigri ce spui ca as fi scris eu?! Reciteste te rog. Si aduna-ti proiectiile imprastiate pe tot topicul asta.
Numai bine!
pisigri spune:
Rrox, tu afirmi urmatoarele:
"Ai un citat in ultimul mesaj... Care flux de iubire Ana?!? Prin ce se manifesta fluxul ala de iubire fara de care crezi ca nu mai ai dreptul la fericire?
Realitatea Ana, realitatea ... incearca sa te mentii in realitate, lasa sloganele ... le folosesti pe post de gratii."
Eu de aici inteleg ca tu consideri ca mama anei_radu nu i-a transmis iubire copilului sau. Asta este ideea ce pare o induci, inclusiv prin exprimarea usor dramatica (repetitia cuvintului "realitatea" si lasarea in suspensie a ideii, "gratiile"...).
Poate "flux" de iubire nu este o exprimare pe gustul tau. Poate "iubire" pur si simplu ar fi sunat mai bine pentru tine.
Poate fluxul ala de iubire s-a manifestat in noptile nedormite cind ana_radu era bolnava.
Poate au existat mingiieri, vorbe bune, incredere, alinare, alaturi de toate relele pamintului cu care a fost investita mama abuzatoare si manipulatoare. Ca pina la urma nu stiu cite a zis ana_radu de rau de mama ei, si cite au fost "concluzionate si deduse" (imaginate?) de altii...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Rrox, tu afirmi urmatoarele: "Ai un citat in ultimul mesaj... Care flux de iubire Ana?!? Prin ce se manifesta fluxul ala de iubire fara de care crezi ca nu mai ai dreptul la fericire? Realitatea Ana, realitatea ... incearca sa te mentii in realitate, lasa sloganele ... le folosesti pe post de gratii." Eu de aici inteleg ca tu consideri ca mama anei_radu nu i-a transmis iubire copilului sau. Asta este ideea ce pare o induci, inclusiv prin exprimarea usor dramatica (repetitia cuvintului "realitatea" si lasarea in suspensie a ideii, "gratiile"...). Poate "flux" de iubire nu este o exprimare pe gustul tau. Poate "iubire" pur si simplu ar fi sunat mai bine pentru tine. Poate fluxul ala de iubire s-a manifestat in noptile nedormite cind ana_radu era bolnava. Poate au existat mingiieri, vorbe bune, incredere, alinare, alaturi de toate relele pamintului cu care a fost investita mama abuzatoare si manipulatoare. Ca pina la urma nu stiu cite a zis ana_radu de rau de mama ei, si cite au fost "concluzionate si deduse" (imaginate?) de altii... http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Pisigri, pur si simplu nu intelegi. Nu o spun ca sa te acuz, sincer.
Ana a scris ca ar fi vrut sa simta intelegere,mangaiere din partea mamei ei. Daca ea NU a simtit, vii tu sa o convingi ca ceea ce ei i-a lipsit , a existat defapt ´´noaptea´´???
Si sa-ti mai spun ceva,nu neaparat legat de Ana ci asa in general: cand mama este abuzatoare cu ´´relele pamantului´´ IUBIREA nu exista sub forma REALA si AUTENTICA! Ce zici tu e un fel de ´´da, au fost momente rele, m-am simtit ca dracu,am suferit ca un caine dar totusi, eu stiu ca a fost si iubire´´- Ei, asta este un proces de negare pentru aparare.
Stii povestile victimelor abuzului domestic, femeile acelea care incaseaza pumni si picioare de la sotii lor? Stii ce zic ele? Zic ca ´´da, ma mai bate din cand in cand, uneori o merit(?!?!?!) dar eu stiu ca ma iubeste, el e om bun defapt´´
Ce parere ai tu?
nelia spune:
Pisigri, te-as ruga frumos sa folosesti un ton civilizat, chiar daca discuti in contradictoriu. Pina acum, i-ai luat pe toti cu ironii, cum venim noi aici cu psihologii ieftine, de doi bani si asta spusa cu un dispret fata de noi, cele care gindim altfel decit tine, evident si in rindurile scrise si printre ele... Iar chestia cu doamna studenta la psihologie a fost chiar urit, sa stii... Si taote astea in timp ce tie ti s-au adresat mesaje pe un ton civilizat si respectuos.
Eu am spus ca te inteleg si inca mai bine decit iti imaginezi, am fost acolo unde esti tu, dar asta nu inseamna ca nu ma deranjeaza ca nu reusesti macar de dragul interlocutorilor, sa pastrezi un ton normal in discutii, nu presarat la fiecare pas de intepaturi.
Mie una mi-a ajuns aceasta practica pe DC si am de gind sa o evidentiez de fiecare data cind o intilnesc si sa cer dreptul la o discutie civilizata. E dreptul meu de membru si utilizator al acestui forum, pe care am hotarit sa mi-l exercit. Imi pare rau ca am inceput cu tine!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU