Frica de zborul cu avionul

Marox spune:

Denizel, stii ca statistic sint mai multe accidente la aterizare decit la decolare? Da' si eu sint la fel ca tine, am impresia ca, atita timp cit coboara avionul, fie si cu zgiltiituri, nu se poate intimpla nimic rau.

Si chestia asta cu pasagerul "caruia nu i se poate intimpla ceva tocmai lui" am experimentat-o mai mult sau mai putin constient. Odata s-a nimerit sa calatoresc cu o fosta profa din facultate, care lucra la UNESCO. M-a linistit prezenta ei. Si-mi dau seama acuma, atunci cind vad copii in avion, am acelasi gind, ca ei nu pot pati nimic.

Cum fac parte din categoria imaginativilor, mi-e frica de momentele alea, cind stii ca e totul pierdut, insa din nefericire inca traiesti. Tare buna ar fi cianura !

J G spune:

Uite asta e poate cea mai mare groaza a mea. Sa fiu constienta ca mor si sa dureze minute intregi. Eu am avut accident de masina de-ala nasol: se intampla foarte foarte repede. N-ai timp sa te sperii.

Ma ajuta si statistica, de pilda sunt mai Ok cand zbor spre Bruxelles. Na, care-s sansele sa fie din nou accident pe aceeasi ruta?

Mie mi-a groaza de decolare, am sentimentul lipsei de optiuni, nu mai pot sa ma dau jos, evident. Adio control! Insa la aterizare sunt happy, ca se termina cosmarul.

Si n-am ce face. Trebuie sa folosesc avionul pentru ca damblaua calatoritului e mai mare (inca!).

J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

beshter spune:

Rrox, ma gandeam eu ca n-ar fi bine sa iau Xanax inainte de imbarcare pentru prima data si intaiasi oara. Altfel, si daca stranut de trei ori la rand, o sa spun 'ah, de vina e xanaxu ala, mai bine nu-l luam, mai bine tot cu tulburelu' etc etc etc'
Dar cum mi se pare ciudat sa ma apuc sa iau xanax asi como asi, cred ca o ma duc la un nenea doctoru', mai ales ca nu cred sa se chinuie foarte tare pana sa gaseasca ceva pentru care sa-mi prescrie xanax

Si mie imi plac aterizarile si urasc decolarile, desi cunosc statisticile. Cred ca am filmulete in cap cu toate aterizarile de la viata mea si numai pe-alea le rulez in timp ce-s in avion.

Intr-un fel, cred ca sunt mai bine acum din moment ce, cu cativa ani in urma, nu puteam nici sa ma apropii de aeroport. Iar cand sotul meu a avut o perioada in care pleca luni si se intorcea vineri - cu avionul, ovcorz - cat dura zborul lui, scoteam din priza televizorul, radioul, telefonul si faceam curat prin casa. Cand primeam un beep, stiam ca-i pe pamant si ma puneam pe asteptatul adevarat.


Mai tineti minte episodul ala din 'Mad about you' in care cei doi cad de acord sa plece cu avioane diferite astfel incat, daca se intampla ceva, copilul sa ramana macar cu unul dintre parinti? Si pana la urma tot in acelasi avion nimeresc?
E dragut, cred ca o sa-l caut sa ma mai uit o data:))



Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

mamitzica spune:

Ma primiti in club?
Cica aveam 3 ani cind am zburat prima oara si mi-am ros un batic!!!!!De atunci am mai zburat de nenumarate ori dar ce e in sufletul meu numai eu stiu.Urasc decolarile.Am incercat si calmant si alcool,dar cel mai bine imi e cind ajungem inapoi pe pamint.
Azi voi face incercare cu sotul care chiloteaza un ceva mic de 4 locuri-mi-am propus sa-mi iau chiloti de schimb nu de alta dar intr-o vreme asta faceam cind ajungeam la aeroport-prima oara cautam wc-ul.

denizel spune:

:))))))
Mai, sa stii ca da, un copilas poate face minuni :).
Am zburat noi ast' vara cu un pustiulica de vreo 5 ani care se distra ce ce distra pe psp, dupa aia il intreba in gura mare pe taica-so: nu se prabuseste avionul asta, tati? :))))))))))
La un moment dat voia sa faca pipi si, tot in gura mare: tati, io m-as duce la toaleta, da' daca se prabuseste? :))))))



Si, apropo de doamna cu prezenta linistitoare a lui Marox, la al treilea meu zbor cu avionul fuse o mare furtuna .
Se zgaltaia avionul ala de numa', era prima mea experienta de felul asta, stewardesele stateau si ele legate de scaune si, cu ultimele puteri ma intorc spre doamna de langa mine ca s-o-ntreb daca a mai pomenit asa ceva si, desigur, daca murim sau nu .
Doamna tinea ochii inchisi si avea un ranjet larg de la un capat la altul al fetei .
Am atins-o ca din greseala, mi-am dres vocea, doamna nimic .
Imi venea sa-i strig "doamna, vezi ca aicea-i de murit, ce-ar fi sa participi si dumneatale?


Pentru mine, cele mai linistitoare prezente de pana acuma au fost batranica ardeleanca de la tara si un negru care isi cumparase un aparat foto si 2 ore jumate a studiat carticica tehnica si a facut poze :)).


J_G, da' de mers cu masina nu ti-e frica? :D Mie, da! La mersul cu masina e cosmarul si mai lung inca...


A, da, apropo de Mad about you, noi cand am plecat fara copil l-am lasat cu limba de moarte (io l-am lasat, ca sotul meu n-are apucaturi din astea :)) unor prieteni care sa-l adopte in caz ca .





~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

J G spune:

Nu Denizel, tot de la statistica Care-s sansele ca o persoana sa aiba de 2 ori accident nasol de masina?

J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

Marox spune:

Ba mie mi-e frica si cu masina ! Insa numai de cind am luat permisul . Pe bune, inainte puteam sa ma urc in masina cu oricine, n-aveam nici pe naiba, nu vedeam nici o greseala. Dupa ce am inceput scoala de condus, s-a dus linistea mea...o fi avind si asta legatura cu stresul?!!

Apropo de vecini de avion. Anul trecut m-am nimerit linga o tipa, deranjata banuiesc, ca normala nu era. La un moment dat a inceput sa vorbeasca singura, sa chicoteasca. Sotul era linga ea, la mijloc, ea la fereastra, asa ca n-o vedeam prea bine. Eram convinsa insa ca vorbeste la telefon si ca din cauza asta o sa ne prabusim, ca doar e interzis sa vorbesti pe timpul zborului, nu?! Vreo ora am stat ca pe ace, apoi sotul meu s-a plictisit si-a vrut sa schimbam locurile. Tipa povestea, isi povestea, tot ce se intimpla in avion. Telefonul tot nu-l vedeam, dar ma gindeam ca nimeni (daca n-are de gind sa buseasca avionul) n-ar cheltui o avere in convorbiri telefonice din avion. Hai sa zicem ca asta o fi fost terapia ei sa-si invinga frica de avion, insa nici la recuperarea bagajelor nu terminase povestea. I-o fi fost frica si in aeroport?

Si mai am o poveste cu vecini, de data asta in tren. Eram intr-un vagon cuseta, de la Roma la Paris. Impreuna cu mine si sotul mai era un american. La un moment dat am simtit ca a mai aparut un tip, pe care l-am auzit apoi vorbind la telefon in araba. Mey, si vorbea, si vorbea si chicotea si ala, la 12 noaptea...Iar eu incepusem sa balizez teribil. Imi facusem filmul: tipul facea parte dintr-un comando si inainte sa se expodeze in tunelul din Mont Blanc palavragea cu ceilalti kamikaze raspinditi in tren! Deja incercam sa-mi amintesc daca au fost amenintari teroriste recente la adresa Frantei sau a Italiei! Pai ce alta explicatie puteam da...pe ce om normal il apuca telefonita intr-un vagon cuseta, la miezul noptii, si-l tine mai bine de o juma de ora?!!! Nu mai stiu cind am adormit. Dimineata, m-am trezit cu uimire intreaga. Sotul, bineinteles ca s-a stricat de ris si a zis ca mai bine ca nu l-am vazut la fata, ca avea intr-adevar mutra de terorist

viviana spune:

Cel mai frica mi-a fost cand dupa zborul cu avionul MARE transoceanic a trebuit sa ne suim in avionul MIC ce zbura Frankfurt-Bucuresti.
Si ii tot numaram motoarele ca erau 2 si nu 4. Ma gandeam ca daca la 4 il lasa vreun motor se descurca si cu trei sau 2. Da la 2?

Denizel, si eu imi aleg cate un pasager, dar in alte scopuri. Il intreb inainte daca a ma zburat si apoi in momentele grele cu turbulente ma zgaiesc la el. Daca e calm stau si eu calma. Daca doarme il trezesc.

Eu la decolare si la aterizare arat ca doamna aia. Cu capul bine infipt in scaun, nemiscata si cu un ranjet pe fata. Ca sa nu folosesc punga. Atunci e cand ma intreaba fii-mea: "mori mami sau te distrezi?"
Ei si acum imaginati-va cum arat cand raspund...

Primul zbor, acela cu furtuna a fost spre Frankfurt. Frica a inceput de cand ne-au anuntat ca a fost amanata decolarea cu o ora din cauza furtunii.
Era intr-o vineri. Se intorceau acasa oamenii de afaceri. Asa mi-am zis, pentru ca eu si cu fi-mea am fost singurii pasageri-femei din avion.
Toti citeau ziare si erau linistiti.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

Am sa va spun sincer si cine e responsabil pentru frica mea. Celcesforaie.
El e veteran in zboruri lungi, aeroporturi. Doarme, mananca, bea, sforaie de parca ar fi acasa.

Eu aveam bagajele facute sa plec cu fii-mea in America. Si abia asteptam asta. Abia asteptam sa zbor.
Pana cand el a inceput sa aiba emotii pentru noi. Lasa ca ne-a dus la aeroport cu 5 ore inainte dar a inceput sa-mi dea atatea sfaturi si sa-mi spuna atatea chestii ca m-a terminat.
Si dupa ce am trecut de vama, ne-a facut cu mana si a inceput sa lacrimeze. Atunci mi s-a rupt filmul.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ladyJ spune:

Avionul poate ateriza si cu un singur motor. Sigur ca nu e asa confortabil, ma gandesc, dar sigur nu cazi ca piatra din cer daca se opresc 2-3 din 4 motoare.
Asta e o veste buna, nu?

Cel mai sigur este cand avionul e suuus suuuus :)). In ciuda turbulentelor care sperie, avionul nu va cadea pur si simplu. In turbulente se pierde din altitudine, uneori mai mult, alteori mai putin, dar avionul nu poate cadea.
Sotul meu zice ca turbulenta e pentru avion asa cum e strada neasfaltata pentru masina.