Al doilea copil!?

psiholog2002 spune:

draga mea ,iti faci prea multe probleme

cum ti-au spus si fetele trebuie sa vorbesti cu cel mare si sa-i explici ca mami si tati il iubesc si ca o sa mai aiba un fratior

Nu exista sfaturi generala DA FIECARE COPIL E UNIC si se devolta in mod diferit cu toate ca este crescut de aceeasi parinti

Vivela spune:

si eu sunt de parere ca iti faci probleme prea mari ACUM. lasa ca ai timp dupa .

serios vorbind, noi am ajuns la psiholog din cauza geloziei, uneori e insuportabila. si cred ca daca i-as lasa singuri vreo 30 de minute, si-ar scoate ochii la propriu .

nu gasesc nimic concret cu ce am gresit in timp atat de grav, l-am asigurat si il asiguram de zeci de ori pe zi ca il iubim, ca n-o sa-l parasim niciodata, ca il iubim la fel de mult, ca el imi este indispensabil, etc. se pare ca nu-i suficient...
oricum nu am voie sa cumpar nimic pt bebe, daca suntem in supermarket si trebuie sa luam scutece, de ex., avem parte de scene de gelozie greu de suportat, atat de el, de noi, cat si de ceilalti din jur.

asta e, cumva o s-o scoatem la capat. dar mi-ar prinde bine si mie niste sfaturi.


Traiesc in Orasul Alandala

Geo76 spune:

Buna! Un singur sfat vreau sa iti dau si anume: nu te ingrijora nici acum si nici dupa nasterea celui de al doilea copil in privinta celui mare. Va uita tot. Nu stie nici ce bine i-a fost de unul singur, nici ca il neglijezi pentru al doilea. E mic de tot. cate amintiri ai tu de la 2-3 ani? Mai niciuna, vag de tot. Abia dupa 4 ani, trebuie sa tratezi totul cu grija amintirilor de viitor. Pana la 3 ani si 8 luni ai primei mele fetite, am studiat enorm, mi-am terminat teza de doctorat. Crezi ca isi mai aminteste vreo bona din cate au stat atunci cu ea sau cat timp am stat eu cu dictioarele in fata?! Nu! E ff bine ca ai procedat asa, cu o diferenta mica. E mai greu la mine. Sunt 4 ani si 3 luni intre fetite si cea mare chiar ne reproseaza daca stam la calculator si nu ne jucam cu ea, acum e mai greu cand unul pricepe bine lucrurile pe lumea asta. La doi ani, trei...e floare la ureche. Cand va deschide cu adevarat ochii la aceasta lume, bebele al doilea va fi tocmai bun de trante si joaca. Sanatate tuturor!

nushulica spune:

eu am nascut al2lea copil in ziua in care primul implinea 2 ani,deci e fix 2 ani intre ei
pe perioada sarcinii,mai ales cand crescuse burta destul de mare ii facea placere sa imi ridice tricoul sa pupe burtica zicea ca il pupa pe bebe il mangaia...ma rog,el de fapt nu stia exact ce e un bebe si ca urmeaza sa-l aducem acasa credea ca acolo va sta tot timpul
m-am dus la maternitate cu inima rupta in 2 plangeam de ziceai ca e sfarsitul lumii pt ca il lasasem pe david acasa care pana atunci nu mai statuse niciodata cu nimeni si nu stiam cum va reactiona.mi-am luat laptopul cu mine sa il pot vedea pe web cam si la fel sa ma vada si el i-a fost greu fara mine dar a trecut...in a3a zi la maternitate nu am mai rezistat si i-am zis sotului sa mi-l aduca ca nu mai puteam de dorul lui,din fericire s-a comportat super ok,m-a pupat ne-am jucat si cand a venit timpul sa plece i-a promis tati ca il duce in parc l aporumbei si a plecat cu zambetul pe buze mi-a zis frumos "pa mami,du-te sa ai grija de bb"
cand am venit acasa in schimb a fost jale! abia se trezise din somnul de pranz si era oricum mofturos si cand a vazut ca am adus in copil acasa a plans pana a vomitat desi bb ii adusese cadou un elicopter mare nici nu s-a uitat la el si nici in ziua de azi nu se joaca cu jucaria aia

lucrurile s-au aranjat intre timp,deja au trecut aproape 5 luni de cand a venit bb acasa acum il iubeste ii zice"micutul meu fratior" sau daca plange imi zice "mami du-te repede ca plange bb si da-i tzitzilica" ...la inceput nu puteam alapta decat cu el in brate adikk pe langa bb statea si david pe un picior ca altfel era jale,acum ee f detasat

cu siguranta va fi greu la inceput dar la fel de sigura sunt ca totul va intra in normal cu timpul,trebuie doar sa fii cat mai naturala,sa petreci cat mai mult timp cu bb mare ca s anu se simta dat deoparte,in niciun caz trimis pe la bunici si uitat pe acolo(asa cum vroia soacra mea sa mi-l ia pe david 2 saptamani la tara,cand el nu a stat niciodata nici macar o ora singur acolo)

sarcina si nastere usoara!!!

ah inca un aspectdestul de important zic eu: sa va ganditi din timp cum veti dormi dupa ce veti fi 4 ca asta e o pb f mare...noi inainte de bb2 dormeam toti 3 intr-un pat,david nu a dormit niciodata saparat de noi,si noi ne planuisem dupa ce nasc sa dorm eu cu bb mic intr-o camera (in eventualitatea ca plange noaptea sa nu-l trezeasca si pe david) si sotul cu david in alta camera

normal ca nu s-a intamplat asa. david nicii nu a vrut sa auda sa doarma fara mine si atunci am zis hai sa incercam asa,adik toti 4 in aceeasi camera ...au fost nopti in care bb a mai scartzait sau cand ii schimbam pampersul dar david a dormit tun(o singura data s-a trezit si a zis "nu mai pange bai bbmicule ca eu dorm:)))") acum ma bucur ca am ales sa dormim toti la un loc pt ca david s-a obisnuit cu zgomotul de noapte al lui stefan cu schimbatul pampersilor cu alaptatul si se foieste un pic dar adoarme la loc

---

Mami si 2 printi iubiti: DAVID(24 sept 2008) si STEFAN(24 sept 2010)

---

HAINUTE 0-4ANI SUPER PRETURI

cisi5 spune:

Buan mamici,
Veau sa va cer parerea legata de urmatorul aspect: sunt insarcinata in 36 saptamani, deci in curand vine bebe 2. Mai am un baietel in varsta de 2 ani care merge la gradi din toamna, dar care mai mult de 2 saptamani n-a mers continuu din motive de sanatate (raceli, bronsite, otite, laringite...etc). Nu stiu ce sa fac in continuare, sa-l retrag de la gradi avand in vedere ca se prind foarte repede virusii de el si s-ar putea sa-i aduca si lui bebe 2, sau sa-l duc in continuare in speranta ca bebe2 va scapa daca va fi alaptat natural si va avea imunitate. Ii place la gradi, se vede ca nu mai are rabdare sa stea acasa cu mine, dar ma gandesc ca nu risc prea mult cu bebe2 sa-l duc in continuare ?

nushulica spune:

eu nu ma bag sa dau sfaturi,iti zic doar sa mu te lasi pe baza ca bb 2 "o sa scape"pt ca e alaptat...din acelasi motiv nici eu nu l-am dat pe bb1 la gradi cu toate ca mi-ar fi fost mult mai usor fara el acasa,plus ca pediatra a zis clar sa nu-l dam ca o sa-l avem si pe bb2 numai cu muci

---

Mami si 2 printi iubiti: DAVID(24 sept 2008) si STEFAN(24 sept 2010)

---

HAINUTE 0-4ANI SUPER PRETURI

smaranditza spune:

Imi cer scuze ca doar acum raspund. Am avut enorm de mult de lucru saptamanile astea (la computer), plus niste dureri de cap insuportabile, asa ca abia asteptam sa termin lucrul si sa nu mai stau cu ochii in monitor.

monicabo, intre cei doi copii va fi o diferenta de 1 an si 8 luni. Sper ca pana la vara sa uite nazdravanul meu de tzitzi, ca acum, desi l-am intarcat, inca mai vine si ma trage de tricou sa vada daca sunt la locul lor si rade asa satisfacut dupa ce le vede.


psiholog2002, cred ca tocmai de la tine nu ma asteptam la sfaturi din astea...."las-o mai moale", "iti faci prea multe probleme"... Daca intr-adevar esti psiholog, chiar si fara experienta, numai din ce ai citit prin carti ar trebui sa stii ca e nevoie de mult tact si intelepciune in gestionarea relatiei si implicit a conflictelor dintre frati. Si apoi, daca citesti cu atentie, vei vedea ca Vivela a si ajuns la psiholog cu copiii, tocmai pentru ca a existat o problema reala, greu de gestionat!

Asa cum spuneam in postarea de inceput, eu sunt tipul de om caruia ii place sa aiba temele facute, pe cat se poate....

De aceea, inainte de a ma casatori am citit n carti despre casatorie, relatiile de cuplu, diferentele dintre parteneri, etc, si am fost impreuna cu sotul si la un curs de consiliere premaritala. Si mi se pare ceva foarte normal; pentru ca petrecem ani buni din viata studiind pentru viitoarea meserie, (pe care o putem practica multi ani, sau doar 3-4 si apoi ne reprofilam...) dar ne pregatim atat de putin pentru viata de casnicie....

Nu vreau eu sa fac pe culta si informata acum, dar mi se pare de bun simt sa consult ceva bibliografie referitoare la educarea si cresterea copilui, din moment ce sunt insarcinata. Si asta am si facut. Iar acum, asteptandu-l pe al doilea si neavand prea mult timp de citit literatura de specialitate, m-am gandit sa invat ceva macar din experientele altora.


Geo76, ai dreptate. Amintiri nu cred ca exista din perioada asta atat de timpurie. Cred insa ca exista niste sentimente mai profunde, pe care se cladeste apoi. Si aceste sentimente nu as vrea eu sa ii fie ranite si afectate. Oricum, il vom asigura ca si pana acum, de nshpe ori pe zi, ca il iubim enorm si ca e tot ce avem mai scump pe lumea asta.


nushulica, nu stiu de ce, dar tare ma regasesc in ce scrii. Nici eu nu-mi pot imagina cum voi sta cateva zile in spital fara sa-l vad pe printisorul meu. Cred ca va trebui sa gasim o solutie de compromis, ca altfe...innebunim amandoi. E tare atasat de mine, pentru ca stau toata ziua cu el acasa. Am lipsit o jumatate de zi saptamana trecuta, si mi-a zis sotul ca ori de cate ori auzea scartanind usa liftului, fugea la usa de la intrare si striga: MA-MAAAA! Mi s-a rupt inima cand l-am auzit si la telefon cum plangea: MAMAAAAA! si imi venea sa zbor pana acasa.

Foarte bun pontul cu somnul. Noi dormeam toti trei intr-o camera: eu cu sotul in pat, Timi in patut la el. Insa, pt ca se trezea foarte des noaptea, mai spre dimineata, il luam si il puneam intre noi. Desi aveam un pat lat, eu cu sotul dormeam pe muchii ca puscariasii, iar el razgaiat pe mijlocul patului. Inutil sa mai spun ca dimineata ne dureau toate oasele de la statul nemiscat in aceeasi pozitie/intr-o dunga si ne simteam mai obositi decat seara. Dupa ce mi-am mai luat si cateva picioare peste burta (Timi doarme ff rau...bate din maini si din picioare, acum e la un capat al patului, acum la altul, acum de-a curmezisu...), si pentru ca tot l-am intarcat si nu mai eram "utila" donshorului, am decis sa doarma el cu sotul in pat, iar eu in living.

Solutia asta ne convine de minune deocamdata. Sotul nu doarme asa iepureste ca mine, deci nu e in picioare la fiecare oftat si intors prin pat al copilului. Pe de alta parte, dupa un an si doua luni de alaptat si trezit "la cerere", este asa binevenita o noapte intreaga de sooooomnnnnn , si nopti dupa nopti fara nici o trezire..... Asa am timp sa ma refac si eu putin, inainte sa o iau din nou de la capat.
Si mai trebuie sa spun si ca imi place la nebunie sa ma uit la barbateii mei cum dorm incolaciti ca niste pisoi.

Noi tocmai am aflat ca bebe nr.2 va fi fetita , deci vom avea: camera fetelor si camera baietilor. (asta doar pe timpul noptii, bineinteles).


Multumesc inca o data pentru raspunsuri.
Oricine mai are idei, experiente, sfaturi, e asteptat sa le scrie.

---

Mami de Timi nazdravan si 16+