Ati citit asta?

Fomalhauti spune:

Revin sa va mai povestesc despre bebe mare (pe scurt ca atunci cand vine acasa ma da la o parte de la calculator). O profesoara imi spunea ca nu il mai intreaba daca si-a facut tema, ca se ridica si spune "nu" pe un ton atat de firesc incat parca ar spune "Bineinteles ca nu." si asta ii submineaza autoritatea in fata clasei (profesoarei). Am intrebat de ce nu il pica si mi-a spus "Nu este copil de picat".

As putea sa va povestesc despre negocierile legate de jucatul la calculator. Ma oboseau prin perseverenta lor, vreau sa spun, bebe al meu era mult mai bun decat aia care vor sa-ti vanda ceva si duc munca de convingere si te piseaza pana cedezi si cumperi. Totusi, pe cei cu vanzarile, la o adica, ii poti da afara. Imaginati-va cum ar fi sa fie langa voi, ora de ora, zi de zi - nu ati cumpara pana la urma? Eu cred ca asta micu' al meu (mare) ar fi invins-o si pe chinezoaica.

Pot sa va mai spun ca de ani multi nu am mai chemat pe nimeni sa repare calculatorul. Rezolva el tot, ca e virus, ca e - nici nu stiu ce e, eu zic "nu mai merge" si se rezolva. Pana la urma si calculatorul dezvolta anumite aptitudini.

Inca ceva: in primele clase invatatoarea imi spunea ca atunci cand da la matematica teste de logica, legate de aspecte pe care nu le-a invatat este cel mai bun din clasa. Cand l-am dus la inot antrenorul mi-a spus ca mie nu imi ia bani ca promite copilul. Copilul "a promis" cat a fost cu balaceala, cand a inceput cu "20 de bazine" a zis ca el nu mai vrea. Ce era sa fac, sa arunc copilul in apa si sa-l imping din spate 20 de bazine?

gmmm spune:

Mi-am petrecut o dupa-amiza de gripa citind despre Amy Chua.

De-a lungul interviurilor mai pune « apa in vin », in sesul ca recunoaste ca ceea ce a facut-o sa scrie cartea este razvartirea fiicei cele mici, pe la 13 ani (in fine, « rebeliune » e poate prea mult spus...).
( Cineva insinueaza si ca i s-a oferit un cec cu 6 cifre ca sa scrie cartea, sau in orice caz sa o publice... Cum spuneam, unora li s-a palecat d la atita dulce si mai simt nevoia si de alt « sunet de clopot »; era clar ca e o piata pentru astfel de carti.)

Si spune in mod clar ca nu e o carte de sfaturi, ci doar proria experienta.
Si ca erau si multe momente de destindere, chiar daca nu vorbeste despre ele in carte.
Si ca nu toate metodele se potrivesc tuturor copiilor.

Insa continua sa afirme cu tarie mai multe lucruri.

Mai intii ca a avea asteptari mari de la copilul tau e o dovada de incredere in capacitatile lui, o onoare intr-un anume sens.

Ca tocmai pentru ca ei insesi i s-a impus ritmul acesta in copilarie, fara sa aiba atunci de ales, a avut cu adevarat mai tirziu posibilitatea sa aleaga.

Ca stima de sine nu se cladeste neaparat in modul in care se crede (Aici o sustin in intregime. Poti, trebuie, sa ajuti un copil sa treaca peste un esec. Dar este inutil si mincinos sa pretinzi ca este o victorie. Chiar daca nu se dau note, copii stiu precis cine e bun si cine nu.)

Si, in fine, ca un copil nu e o fiinta fragila. (Stiu, psihologii de moda noua, cum zice vikinga, sint ejectati de pe scaun de indignare...)

ruxij spune:

In legatura cu Universitatea din Bucuresti. In vreme ce s-a tot spus ca invatamantul 1-12 e mai bun la comunisti, invatamantul universitar romanesc e de calitate ma slaba decat cel american. Mai ales in domeniile in care este necesara baza materiala, cum ar fi chimie, fizica, biologie etc. Ca sa stapanesti aceste domenii f. bine, este necesar sa ai ocazia sa lucrezi in laborator. Si n-ai cu ce. Totusi, cine vrea sa invete, invata f. bine si la Univ. din Bucuresti, nu asta e problema. Cred de ex ca facultatea de calculatoare de la IPB e f. buna. Baza materiala insa conteaza f. tare. Dc. studiezi la Harvard nu e vorba ca profesorii aia iti baga in cap cu polonicul mai mult, dar copilul care ajunge acolo are acces la o baza materiala de nivel 1 mondial si, mai ales, isi face relatii cu colegi care vor fi in topul companiilor pe viitor si asta ii dicteaza si lui viitorul. Dc. vii de la Univ. din Bucuresti in America, trebuie sa treci prin mai multe greutati, ai sanse mai putine, catre zero, sa lucrezi la nivelul celui care a terminat la Harvard. Acum copilul meu de ex nu va putea studia la Harvard. Dar va avea un avantaj fata de cel ce va studia in Romania DACA CEL DIN ROMANIA VREA SA VINA IN AMERICA si sa intre amandoi in competitie pe piata muncii. Dc. vrei sa ramai in Romania, nu vad ce iti trebuie sa faci facultatea in afara. Adica ma rog, dc. se poate, ok, mai multa deschidere, experiente, baza materiala mai buna etc. Dar nu trebuie neaparat, intr-adevar, ca nu intri in competitie pe alta piata decat cea romaneasca.

Nepotismul insa era in floare la UB pe vremea mea. Erau examene care se plateau. Nu toate, dar erau. Multi profesori erau cam incompetenti. E celebra una din profele mele, care facea greseli gramaticale cand vorbea, de exemplu, la examen urla: "Scoateti COALELE si scrieti numele si PRONUMELE"

olympia spune:

Hai sa va dau si eu doua exemple(adevarate), voiam sa le scriu la subiectul celalalt, da cred ca toata lumea citeste si colo si colo.
Aveam in clasa trei copii foarte-foarte buni, mai multi erau buni, dar astia erau exceptionali, povestea completa o stiu insa doar la doi dintre ei. Primul era dintr-o familie de profesori si excela in egala masura la mate, romana, engleza si canta si la pian. Cand spun excela, vorbesc de olimpiade pe tara, de poezii superbe si foarte mature. Era un copil linistit si cuminte, nu-mi amintesc sa se fi certat cu cineva vreodata, era modest, nu era lasat la petreceri, in excursii sau la discoteca, avea o inteligenta creativa, tot ce facea era deosebit si sensibil, in niciun caz genul tocilar, desi 10 era nota obisnuita, 9 insemna un accident si se intampla teribil de rar. Cred ca a luat premiul intai cu cea mai buna medie 12 ani la rand. Ca facultate a facut medicina, cred ca la dorinta parintilor, putea face face literatura, limbi, filozofie, regie, orice, de fapt aveam asa o admiratie pentru persoana respectiva incat imi inchipuiam ca va rasturna muntii si va cuceri lumea. A ajuns medic intr-un spital oarecare, a facut un mariaj nefericit, de convenienta, s-a izolat de vechii cunoscuti, a avut probleme alcoolul, s-a luptat ani in sir cu o depresie urata, pe muchie de cutit, salvand greu aparentele.
Alt coleg al nostru era o mare figura care nu avea niciun caiet la scoala si nici nu facea vreo tema, dar stia esentialul, la toate materiile. Era un tip destept si liber, intra pe usa cu camasa descheiata, uneori avea si nasturi rupti pe la fotbal, zambitor si relaxat, lua si sase cand reusea sa enerveze un prof mai scortos, dregea repede mai tarziu nota cu doi de zece. El a facut fizica atomica, a avut un business propriu foarte prosper, l-a vandut pe bani frumosi si acum e tata de familie si proprietar de pensiune intr-o tara civilizata cu munti superbi!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Fomalhauti spune:

Sa va mai zic de bebe 2. El a fost intotdeauna mai dificil si ma tem ca asa ramane. Nu a acceptat niciodata sa fac teme cu el. In clasa I stateam langa el si el nu scria. Si nu scria si eu il rugam. Si facea niste linii aiurea. Si era greu. Dupa cateva zile de probleme, in timp ce faceam lectii a sunat telefonul. Am plecat, am raspuns si am vorbit mai mult. Cand m-am dus la el tema era scrisa. Am repetat a doua zi, am plecat cu un pretext - tema scrisa. Stateam langa el - ori nu scria, ori linii aiurea. Am inteles.

Acum e a XII-a. Nu stie nimeni ce vrea sa faca. Eu sper ca el stie. Si el se joaca la calculator si in rest citeste. Citeste si in metrou si la baie si la masa. Nu vrea niciun fel de meditatie.

Bebe 3 e fetita. Are 17 ani. Nu invata, nu citeste. Merge la un curs de ebraica (nu ma intrebati de unde pana unde), la curs de dans si la voluntariat unde lucreaza cu copii.

Toti sunt ai mei, toti au fost crescuti la fel. I-am lasat sa faca pipi de cate ori au vrut

Sabina spune:

asa e, e f f greu sa te tii de copil.
Fimea ar zbarnai efectiv la pian daca a avea putere sa ne tinem de ea. Eu sunt direct vinovata ca nu e la nivelul la care ar putea fi. E cea mai buna din an, dar asta e nimic fata de ce poate. insa nu a studiat de la examenul din decembrie aproape nimic. pt ca eu am avut recadere si sotul meu e prea obosit dupa ce face toata munca in casa. Asta e. Nasol, dar asta e adevarul, copiii mai trebuie si putin impinsi de la spate, nu cu tipete si interdictii absurde, dar ceva de genu constiinta cu voce tare.


Ruxij, dar de ce sa nu poate al tau baiat sa mearga la Harvard? nu inteleg. Stiu ca e f f scump, dar nu poate sa ia bursa?

Cu increderea: se construieste si ajutandu-l sa-si depaseasca oarecare limite. Cu accentul pe ajutor, if you see what I mean.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ruxij spune:

Este adevarat ca succesul scolar nu prezice succesul in viata.

ruxij spune:

Nu putem, sunt sanse de admitere f. mici, 6%, si trebuie sa iti construiesti un resume impresionant, sa iesi in evidenta f. tare. Nu cred ca putem. Nici eu, nici copilul. Copilul e destept, dar nu e prea muncitor sau interesat, nu e nici genial sa stie fara sa lucreze, iar eu nu cred ca pot sa il ajut/imping suficient pt a construi ceea ce trebuie pt Harvad: de exemplu sa strangem un milion de dolari pt shelterul de pisici (dc. eram milionara, strangeam de la colegi), sa ia medalia de aur la nu stiu ce... Trebuie sa fim si realisti.

Fomalhauti spune:

Legat de ce a povestit Olympia, nu stiu exact cum se masoara succesul in viata, dar cel care a ajuns cel mai bogat dintre colegii mei de clasa era unul din cei mai slabi la invatatura. Era extrem de simpatic, dar de invatat nimic-nimic. Din pacate a devenit pe langa bogat si scortos rau, nu-i mai ajungi cu prajina la nas.

olympia spune:

Fomalhauti, teribil de bogati n-am printre fostii colegi.
Din exemplele mele voiam doar sa arat ca primul a facut tot ce si-au dorit parintii si a facut-o la nivel maxim, pentru ca putea si se vedea asta, apoi mai departe si alegerea meseriei a fost tot la dorinta parintilor si chiar si casatoria, restul au fost doar consecinte...
Cel de-al doilea coleg a facut numa' ce-a vrut el, mereu, si e fericit!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina