irascibilitate crescuta la 3,5 ani

anja spune:

Kariris, despre pedepsitul la comun, nu spun ca nu e si asta o metoda, insa eu nu am aplicat-o. Daca i-am pedepsit, si asta incerc sa o fac cat mai rar posibil, il pedepsesc numai pe cel care a facut prostioara-asta daca pot sa identific cu precizie vinovatul:)
Si asa celalalt va avea de suferit, ca il privez de un tovaras de joaca. De ex, N e mai agresiv si razbunator si il mai pocneste pe T. Asa ca N intotdeauna e certat mai mult, si se simte nedreptatit, comenteaza mult, si se autocompatimeste.
In rest prostiile se fac intotdeauna dintr-o joaca dusa la extrem si cam amandoi sunt vinovati:) dar nu sunt niste prostii strigatoare la cer care sa necesite mereu pedepse. Asa ca, e suficient sa le spun-ceva mai ferm- sa inceteze. Mai mult dureaza dicutiile si comentarille de dupa, cine a fost mai vinovat, sau cine a inceput:) si cumva tb sa gasesc o metoda sa aplanez conflictul si oarecum sa ii deviez spre alte activitati.

M-am tot gandit ce as fi facut eu in locul tau. Sunt sigura ca m-as fi consumat si as fi avut aceleasi indoieli si m-as fi temut ca eu am facut ceva gresit, si nu stiu cat de bine as fi reactionat! Insa asa gandit acum la rece. In primul rand nu as lasa situatia sa se deterioreze.
Cum as simti ca incepe sa devina nervoasa as incerca sa ii acord mai multa atentie, sa o iau in brate, sa o alin, sa ii cant, sa ma joc cu ea, sa nu ajunga sa planga extrem si sa se tavaleasca pe jos. As incerca sa nu ma enervez, si sa raman calma. Nu as certa-o si nici nu as spune ca nu e frumos ca plangi ca esti fetita mare. Daca sotu' e in jur, l-as ruga sa se ocupe de cealalta fetita, ca sa nu devina geloasa pe lipsa de atentie. As dormi cateva seri cu ea sau amandoua intr-un pat, ca sa nu se mai sperie noaptea-chiar daca asta ar fi impotriva regulilor generale:))

Apoi, nu stiu daca se poate, dar eu as incerca sa le pun in grupe diferite la gradinita. Poate ar suferi putin, pentru ca s-ar simti stinghere, dar apoi ar avea prieteni noi, si ar deveni mult mai increzatoare in ele.

Copiii mei, la gradinita au fost impreuna la aceeasi grupa, tot timpul erau impreuna si se completau reciproc. T nici nu vorbea pt ca celalalt vorbea in locul lui.

Cand au inceput anul trecut pre-scolara (noi suntem in Suedia), am hotarat sa ii dau la aceeasi scoala dar la clase diferite.

A fost cea mai buna decizie. Am evitat vesnicele comparatii iar copiii au capatat multa incredere in ei, asa cum sunt fara a avea presiunea de a fi ca celalalt.
Mereu le spun, suntem diferiti, si tocmai asta e frumusetea iar noi te iubim asa cum esti! Insa, uneori imi tb un car de rabdare, intelegere, inteligenta, sa nu cad in vesnicele capacane ale parintilor de gemeni.


Rabdare multa o sa treaca si asta,
Cu drag,
Anja

denizel spune:

Va rog sa nu va suparati, dar ideea "pedepsitul in comun ar fi o solutie, dar/pentru ca..." ma revolta la culme .
Cum e posibil sa consideri macar o milionime de secunda ca ai putea sa pedepsesti un copil care nu are nici o vina, pentru a-ti atinge anumite obiective?????
Nu vi se pare ceva oribil, inutil, monstruos si plin de cruzime?
Daca nu, si daca sustineti in continuare ca pedepsirea ambilor copii ar putea fi o solutie , poate ca nu e cazul sa fac plictisitorul deja apel la empatie: v-ar placea sa fiti pedepsite pentru ceva ce n-ati facut?

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Dorsilia spune:

cred ca nu m-am exprimat corect....deci ii pedepsesc impreuna, NUMAI cand fac ceva impreuna, de exemplu se cearta asupra unui lucru, se sacaie reciproc pana ajung sa se certe, isi smulg unul altuia din mana cate ceva si pana la urma se lovesc, sau cand ii rog sa inceteze sa faca un lucru ce mie mi se pare periculos (alearga in jurul mesei si ma tem ca se lovesc de un colt, chiar daca si acum am silicoane pe colturi, se pot lovi totusi, am experimentat anul trecut o fractura tot ca urmare a alergaturii prin casa pe coridoare)...deci cand ii vad ca impreuna fac ceva si nu se comporta ok unul cu celalalt, apoi amandoi primesc in egala masura dojana, mi se pare normal. Sau ce ar trebui? sa-i zic doar lui ca e mai mare ca trebuie sa cedeze si sa-l pedepsesc numai pe el? Nu sunt decat 2 ani si 5 luni intre ei, diferenta, sunt amandoi copilandri.
Daca l-as pedepsi doar pe el, in timp ar ajunge sa dezvolte o ciuda impotriva ei, ar vedea-o favorizata doar pt ca e mai mica, si nu e corect. In plus ea ar invata ca indiferent ce face tot el va cadea prost si va continua sa nu-si corijeze atitudinea.
Asa ca sa fie bine pt toata lumea le tai accesul la laptop si desene pt o perioada mai mica sau mai mare dupa nazdravania facuta.
Cand fac greseli neintentionate nu ii pedepsesc pe niciunul, ca de ex aseara s-au ciocnit in usa, unul venea de la baie, unul trecea pe langa si buf, normal, el mai mare a calcat-o pe deget si ea a plans, insa a fost un mic accident neintentionat. ea incepuse sa planga mai mult decat era cazul dar cand a vazut ca nu se face caz, s-a calmat instant. Cand fac greseli intentionate, adica nu ma asculta intentionat, atunci ii tratez pe fiecare dupa potenta lui. Ma asigur ca am fost bine inteleasa cand i-am rugat ceva, apoi daca nu tin cont, procedez cu fiecare in parte. El, baiatul, e mult mai cooperant daca e luat cu blandete si seriozitate pt ca e o fire blanda si cooperanta de cand era mic de tot. Ea e putin mai impulsiva si mai cu personalitate, mereu are ceva de comentat, de adaugat.
E ok pentru ca si cu ea se negociaza dar numai pana la un punct cu blandete, dupa care pune capul in piept si refuza sa mai coopereze, si in atare situatie am de ales ori sa-i dau pace pana-i trece nervul, ori sa-i gasesc ceva de lucru imediat, o sarcina de indeplinit mai dificila, iesim la aer sa se miste putin pe bicicleta..etc. Mi-e foarte clar ca atunci cand NU vrea ceva, nu incerc sa o fortez dar gasim calea de mijloc, nici ca ea, nici ca mine atunci. Asa vad ca reactioneaza foarte bine. Nu-i infrang personalitatea insa nici nu stric niste limite ale bunului simt fixate pt siguranta ei.

A, si vreau sa mai adaug un lucru: pt mine sunt si au fost fff importante trei lucruri legate de copilasii mei, si asta vis a vis d efaptul ca sunt singura cu ei de cand s-au nascut si pana in prezent in intervalul 7-19. De cand cu gradinita am si mai mult de munca cu amandoi mai ales ca pe ea inca nu am reusit s-o acomodez acolo (am refuzat s-o las sa urle cu zilele in clasa si sa vomite de plans iar noaptea sa aiba cosmare saptamani la rand, ziua in public sa nu o mai pot face sa imi dea drumul la mana). dar asta e alta chestiune, total diferita de ce se vb aici.
Deci cele trei lucruri ce eu le-am urmarit si le urmaresc in relatia mea cu ei:
- sa le respect personalitatea si particularitatile
- sa le asigur bunastarea fizica si psihica (- sa STIE in permanenta ca pot avea incredere in mine, ca se pot baza pe mine)
- sa mentin coeziunea intre ei (pt ei e foarte important sa fie uniti, si am remarcat ca atunci cand unul de ex are accesul restricionat la desene pt ca a facut oarece, nici celalalt nu se duce sa se uite, ci sta langa fratior si discuta frumos de ex. sau se joaca cu o jucarie alaturi de el). Imi place de ei ca sunt foarte atasati unul de altul, si ca se iubesc, chiar daca se mai si cearta, sau se sacaie. In public mereu sunt de baza unul pt altul, si la joaca printre alti copii isi poarta de grija si se sustin, de ex ea ii recupereaza lui jucariile de la alti copii si el o apara de alti copii mai mari daca e data la o parte de pe ceva din parc.

Laura25 spune:

denizel, din ce am povestit eu tu ce ai face diferit? sau unde ti se pare tine ca gresesc?
Eu am mai cerut pareri pe forum si sunt deschisa mereu la idei si sugestii. Te rog, vino si cu ceva idei si sugestii concrete, nu numai cu "asa nu!". Zi exemple de "asa da!"

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=5" target="_blank"> Un vot pentru Rareshic - lau.jpg

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

CorinaDani spune:

kariris, dar ai incercat sa gasesti si sa discuti cu un psiholog pentru copii ? poate un specialist ar putea sa-ti dea mai multe explicatii legate de schimbarea comportamentului fetitei tale?
nu cumva ea crede sau simte ca este mai putin bagata in seama decat surioara ei cea nazdravana si atunci face si ea lucruri care nu-ti sunt pe plac, tocmai ca sa-i acorzi intreaga ta atentie ? sa fi ajuns ea intr-un fel la concluzia ca a fi "rea" ii aduce mai multa atentie din partea voastra decat atunci cand este "buna" ? poate ca factorul declansator a fost gradinita, intr-adevar. si atunci poate ca nu ar fi o ideea rea sa schimbati gradinita, sa fie intr-o grupa unde copilasii sa fie cam de-o seama cu ele. ce crezi, daca ar fi in grupe diferite, iar fetitele tale nu ar mai fi in permanenta competitie sau comparatie, ar fi benefic pentru ele ?

ati incercat, tu sau tati, sa mergeti undeva doar cu ea, sa petreceti timp de calitate impreuna, undeva unde-i place ei foarte mult ? poate acest lucru o va detensiona si o va asigura ca este iubita in aceeasi masura ca si pana acum...

stii ce cred ca ar fi interesant sa aflam ? parerea unei persoane adulte, care are o sora geamana si care s-a aflat in copilarie intr-o situatie similara cu fetita ta. ca adult, acea persoana isi poate exprima acum, daca isi aminteste, cum se simtea si cum ar fi vrut sa se comporte cu ea parintii si sora geamana...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Dorsilia spune:

scindarea asta in nici un caz nu aduce nimic bun pe termen lung pentru ele...sunt gemene totusi

denizel spune:

Laura, nu iti pot spune ce as face, pentru ca, asa cum stii, am doar un copil.
Totusi, chiar daca nu pot spune exact cum as proceda, cred ca pot sa-mi exprim parerea in legatura cu o metoda pe care o consider fundamental gresita.
Chiar nu se poate vietui cu doi copii in casa, decat daca se mai face din cand in cand cate o nedreptate uriasa unuia dintre ei?
Pe langa faptul ca a pedepsi copiii e asa cum e..., chiar nu se poate evita macar pedepsirea copilului fara nicio vina?
Pai daca voi, ca parinti, considerati ca nu se poate din cand in cand fara o pedeapsa dintr-asta gratuita, inseamna ca intelegeti pe "bietele educatoare" care nu mai pot face fatza tzancilor pusi pe pozne (si in numar prea mare pentru bietele lor puteri) si azvarl cu nedreptati in stanga si-n dreapta...
Asa o fi oare?

Fiindca veni vorba de ton pe-aicea, nu am un ton acuzator. Doar unul uimit si cam trist.
E vorba despre aceeasi chestie care m-a deranjat dintotdeauna: eu, parinte, fac legea. Ca-i mai stramba, ca-i mai dreapta, nu conteaza, asta e, legea-i lege, iar aia micii trebuie sa plateasca conform legii pe care le-o impun.

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

kariguld spune:

Laura, am copii apropiati ca varsta, diferenta de un an, asa ca imi permit sa mai spun cate ceva eu nu am aplicat pedepse. aproape deloc. cred ca pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am recurs la pedeapsa.
ooo, si am avut doi atomici, nu sfintisori!

cand ar fi meritat o pdeapsa, il luam pe baiat/fata langa mine si ii spuneam aproape soptit ca va trebui sa stea doua, trei minute pe fotloiul rosu (chiar aveam un fotoliu rosu) si sa rasfoiasca o carte/revista. fix dupa doua/trei minte ii spunaem ca poate sa plece unde vrea. adesea ramanea acolo 10, chiar 15 minute. cartea/revista il captiva.
alta modalitate, ii luam pe amandoi in bucatarie, cand eu aveam treaba acolo si le dadeam cateva produse de facut mancare (macaroane, orez, morcov, mar, cartofi etc) ei se jucau la masa impreuna, le veneau tot felul de idei cum sa faca mancarea.... intre timp discutam, ce anume ia deranjat, cum s-a simtit atunci cand a lovit-o pe sora lui.
alta data le dadeam de decupat hartii, sau din reviste, carti.
alta preocupare era sa deseneze pe pereti. da! in camera de joaca i-am lasat sa faca asta, pana pe la 6, 7 ani nu vroiau sa deseneze sau sa coloreze pe hartie. si dupa aceea n-au vrut. desenau cu pasiune, le placea, stateau chiar si cate o ora la desen!

pur si simplu incercam sa le schimb ocupatia, sa le abat atentia. ii lasam sa aleaga, aveau doua trei posibilitati de a alege, asa ca se concentrau pe ce sa aleaga si uitau repede de conflict.

edit ca sa mentionez ca n-am avut tv si nici la PC n-au invatat decat dupa ce au inceput scoala.



*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

Dorsilia spune:

fratii impart si cele bune, si dojana. Si dojana e tot o forma de manifestare a iubirii, parintele incearca sa-si constientizeze copilul atat cat permite varsta copilului, ca sa evite pe viitor situatii periculoase. Daca se sacaie pe o jucarie, sau unul mazgaleste foaia celuilalt apoi primeste in schimb o pensula peste degete, se cearta si pana la urma varsa borcanul cu vopseluri in mijlocul casei....nici nu mai intreb cine a inceput...ei stiu ca NU AU VOIE SA SE LOVEASCA RECIPROC daca incep o cearta si degenereaza nu va fi niciunul favorizat. asa ii motivez ca chiar daca incepe unul cearta fie se opresc amandoi la timp, inainte sa faca o boacana mare, sau sa se loveasca, fie unul dintre ei, el sau ea, da dovada de autocontrol si alege sa faca pace. Eu nu intervin decat cand situatia scapa de sub control prea rau. Asa invata sa gestioneze o situatie, sa-si exerseze abilitatile, deprinderile de anticipare a unui efect, si sa-si exerseze autocontrolul.... zic eu.

CorinaDani spune:

dorsilia, tot ce-i posibil. chiar mi-e greu sa ma pun in locul autoarei subiectului, pentru ca eu am doar un copil.

iata ca anja chiar a aplicat aceasta metoda, i-a separat pe gemeni cand i-a dat la scoala. eu nici macar nu vazusem raspunsul anjei, l-a postat in timp ce eu butonam mesajul meu. poate ca nu o fi valabila pentru toate perechile de gemeni, insa in cazul anjei se pare ca a dat rezultate aceasta metoda...

"Cand au inceput anul trecut pre-scolara (noi suntem in Suedia), am hotarat sa ii dau la aceeasi scoala dar la clase diferite.

A fost cea mai buna decizie. Am evitat vesnicele comparatii iar copiii au capatat multa incredere in ei, asa cum sunt fara a avea presiunea de a fi ca celalalt."


Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)