irascibilitate crescuta la 3,5 ani

anja spune:

Kariris, si eu am tot gemeni, dar baieti, acum au app 8 ani. Ca si la tine, doua firi total diferite. N e vorbaret, obositor de vorbaret, coleric, foarte competitiv, mai egoist. T e sensibil, foarte matur si intelept pentru varsta lui, intotdeauna a avut grija de fratele lui, deloc vorbaret, ultra altruist, mai incet dar cand face un lucru il face ff bine, cu inclinatii spre sport.
Ca si la tine, N este intotdeauna certat mai mult, si asta are mai mult efect asupra celuilat.
Nu am fost si nu sunt o mama perfecta. Am incercat cat am putut de mult sa nu ii compar, sa nu ii consder "gemenii", sa fiu dreapata atunci cand ii pedepsesc, si mai ales sa nu vreau ca unul sa fie ca celalt, sa ii accept asa cum sunt. Am gresit uneori, e foarte usor sa cazi in pacatul comparatiei cand iti este atat de usor la indemana.
Cineva a remarcat ca ai inceput sa povestesti depre Iris, intai descriind-o pe cealalta fetita. M-am surprins si eu facand asta de multe ori....
Cred insa ca raspunsul l-ai gasit singura si are legatura cu mersul la gradinita. Pentru Iris, impactul e mult mai mare, si fetita cea cuminte si sensibila nu mai poate sa gestioneze situatia. Poate se simte responsabila sa aiba grija si de surioara ei la gradinita si asta o oboseste cumplit.

Si copiii mei au patit la fel, la inceputul gradinitei. Noi am inceput la 2 ani. Amandoi au plans la inceput, destul de rau. Dupa o vreme, N s-a oprit, insa T a continuat sa planga si sa planga. Nici nu puteam sa stau la serviciu. Eram cu inima cat un purice. Acasa copilul meu era trist si plangacios. Nu stiam ce sa mai fac, cautam sa schimb gardinita, sa ii scot de acolo si sa ii tin acasa cu bunicii. Acasa, jucam piese de teatru despre copiii care merg la gradinita, si cum mami si tati ii pupa si ii lasa acolo, si ce frumos se joaca, etc.... Nimic nu mergea. Apoi am luat o sapt vacanta si am mers la ski. La intoarcere, totul a fost perfect. Nimeni nu plangea, copilul meu s-a inseninat iarasi.

Din experienta mea, trebuie sa ai rabdare, caci este o etapa si va trece. Singura solutie, este sa incerci sa o alini cat poti tu de mult, nu ii ignora plansul, 40 de minute de plans e tare mult.
Mie nu mi s-a parut nimic gresit ca ai oprit-o din plans dandu-i o jucarie/lupa mai speciala. Cred ca trebuie sa ii distrezi atentia, poate nu cu o jucarie, ci cu o activitate in care sa o implici si pe cealalta fetita.
Sa faceti toate 3 o prajitura si sa le lasi sa faca cum le place lor! Sau sa se joace cu apa, sa isi spele vasele de jucarie, sau puneti seminte de fasole la crescut, sau sa jucati ceva toate 3. Foloseste-te de pasiunile ei. Si ai dreptate, si cealalat fetita, poate sa inceapa sa faca la fel, de asta zic ca e important sa le implici pe amandoua in alte activitati.

Ce mi se pare totusi ingrijorator este ca ea spune ca vrea sa fie buna dar nu este. Ai vorbit la gradinita? Poate ca acolo le compara: -uite sora ta coloreaza frumos, tu nu, sau sora ta nu plange, tu de ce plangi.

Scuze,am scris mult. Iti doresc rabdare si sa treaca repede si perioada asta.
(Daca doresti sa mai vb scrie-mi pe PM.)
Anja

Kariris spune:

mai accept nu te detest deloc, ai idei bune si asta nu o spun de la subiectul asta, ci de la restul in care te-am citit, imi mentin insa parerea ca nu imi place stilul tau de abordare a problemelor in general. Pe mine nu m-ai dat peste cap deloc, cat despre slabiciunea mea din nou te pripesti, dar daca iti face tie placere si te simti mai bine, fa-o in continuare. foarte usor cataloghezi oamenii si asta denota multa superficialitate, lipsa de rabdare. Eu ma abtin sa te calific in vreun fel desi, as putea aduce ca argumente simplele tale postari din care reiese clar atitudinea ta si felul in care privesti lucrurile. Dar nu o fac, pentru ca nu sunt atat de inteligenta ca tine, incat sa imi dau seama din cateva postari ca un om vrea de fapt ca copilul sau sa fie asa cum ii este lui confortabil, sa il aduca la o stare care ii convine lui ca parinte, ca el de fapt mimeaza puterea dar de fapt este un o slab, etc.
Hai sa fim seriosi, esti si ai fost pe langa subiect, singura de altfel din a carei postari la acest subiect, nu a reiesit decat frustrare+refulare. Continuarea si explicatiile le gasesti in propriile tale afirmatii de la alte subiecte.
Pe tine nu te intereseaza nici Iris nici Karina. Ai luat de bun tot ce am scris eu, nu ai pus intrebari care sa duca la un rezultat folositor nu ai dat exemple relevante, nu ai dat dovada de intelepciune. ai venit direct sa "intepi" o mamica. NU sunt mamica ta.
si nu mai incerca sa lasi impresia ca ai vrut sa ajuti ca repet, eu te cunosc si stiu cand ai vreo intentie de acest gen sau cand vrei doar sa "certi" omul. sincer nu stiu de unde pornirea asta in a mustra oamenii. Nu cele 2 vorbe deranjeaza, ci tonul. Tu tot nu poti intelege ca acelasi lucru spus intr-un fel poate avea rezultate bune si spus in alt fel poate crea reactii negative?
Esti prea repezita si usor superficiala.

In penultima ta postare afirmi despre mine exact ceea ce spui si despre mama ta referitor la mentinerea copilului in faza care convine mamei. Mai, tu ori ma cunosti pe mine mai bine ca oricine, ori esti inca urmarita si obsedata de comportamentul mamei tale fata de tine atunci cand erai copil.

Kariris spune:

anja extraordinar de bun raspunsul tau. Multumesc. Cu atat mai mult cu cat ai si tu tot gemeni. Ce parerea ai insa despre pedepsitul ambilor copii (exemplu dat de Dorsilia)? tu l-ai aplicat? am mai auzit de mamici de gemeni care procedeaza asa. POate asa le mai unesc le fac sa dispara competita continua care este intre ele.

Da cu siguranta la gradinita au auzit discutii referitoare la ele si probabil si la alti copii si mai e ceva: le am la o gradinita unde copiii din grupa sunt de la 3 ani la 6 ani amestecati. ele fiind inalte, mai inalte decat unii de 5-6 ani, copiii rad de ele ca nu se pot imbraca singure ca nu pot vorbi absolut corect. chiar daca sunt mai mari sunt tot copii si nu inteleg ca ele au doar 3 ani jumate deci sunt "mult" mai mici de fapt. chiar si personalul se mira la inceput si se cam lua de ele ca nu se imbraca singure, ca mananca incet, ca se murdaresc cand mananca, ca sunt impiedicate si cad la tot pasul Pana le-a atras atentia educatoarea ca nu au decat 3 ani si cateva luni.
Asta e.... om trece peste toate. Important e sa le fie lor bine.

Nici eu nu sunt mama perfecta. Comparatii am incercat sa nu fac, dar tot am facut involuntar dand-o exemplu pe cea care la momentul respectiv a facut ceva mai bine, crezand ca o voi stimula si pe cealalta. Dar nu a fost asa. Nu am reusit decat sa bag zanzanie intre ele si sa maresc competitia.
E intradevar mult mai dificila cresterea a doi copii de-o varsta fata de unul singur. Si nu in totdeauna functioneaza metodele care functioneaza la copilul singur la parinti.

La gradinita ce sa mai vorbesc? Eventual sa o schimb! Pai daca eu am ajuns sa ii spun educatoarei sa ia masuri ca bucatareasa la numai 2 zile de gradinita le spunea alor mele ca eu i-am dat voie sa le bata daca nu sunt cuminti! Si culmea e ca o spusese preventiv, ca ele nu facusera nimic rau. Ce sa astept de la o educatoare careia cand i-am spus a zambit si mi-a spus vai doamna dar noi nu batem copiii! pai nu ii bat, dar ii abuzeaza emotional.
Daca as ridica problema aceasta mult mai delicata cred ca nici macar nu s-ar mai obosi sa imi raspunda ceva.

accept92 spune:

Multe poti sa ghicesti despre mine dar in niciun caz tonul. Comunicarea in scris nu ne ajuta sa percepem tonul decat prin prisma efectului pe care mesajul il are asupra noastra. Daca nu ne convine, consideram ca am fost certati. Ori nu este asa.

Cat despre comportamentul mamei fata de copil, asta este un aspect care pe toti ne urmareste toata viata. Poate pe unii ii si obsedeaza, pe mine nu. Dar e adevarat ca ma fascineaza impactul pe care il au parintii asupra copiilor si observ asta in jurul meu in aceeasi masura in care observ si la mine si cu egal interes. Insa daca ai ceva sa-mi spui o poti face verde in fata la oricare dintre subiectele deschise de mine, si eu sunt 'o fire foarte puternica'. Nu interpreta observatiile facute de mine ca fiind legate de acele subiecte si mai ales observa ca nu sunt singura care observa ce observa in cazul tau. Ca stilul meu este unic si asa si pe dincolo, nu asta e important, nu?

denizel spune:

Crezi ca e o idee buna sa pedepsesti copilul nevionovat si sa unesti copilele impotriva ta??



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Kariris spune:

mie nu mi se pare deloc firesc sa pedepsesc copilul nevinovat, ca le unesc impotriva mea nici nu m-am mai gandit. Dar practic e imposibil sa pedepsesc doar una eficient. EX: una nu mai are voie la TV. Implicit nu se mai uita nici cealalta, nu? Ca doar TV e in living unde ne petrecem ziua. Eu nu le-am pedepsit niciodata trimitandu-le singure in camera lor sau in alt loc. Repet, ce merge la copil unic nu merge la gemeni. pedepsesti doar unul celalalt fuge la el si incepe sa se joace cu el, acum cel putin cat sunt mici.
Am primit sfatul ca atunci cand una tipa ca vrea ceva si face crize ca sa obtina, se tavaleste pe jos, etc, sa o ignor. Pai nu am cum, ca nu e doar ea in camera. Nu am cum sa ies efectiv de acolo sa o las sa inteleaga ca pana nu se comporta normal nu mai avem ce vorbi.
si de cele mai multe ori nu am cum sa o ignor deloc pentru ca cealalta se duce la ea si o necajeste suplimentar sau incep sa se bata. Si chiar isi fac rau. sunt la varsta cand inca nu constientizeaza pericolul sau urmarile faptelor lor.
Can am spus sa le unesc, m-am refeferit sa le fac sa nu mai accepte una ca cealalta sa faca prostii (desi practic sunt constienta ca asta nu e posibil, ca fiind copii tocmai asta le place, ca fac parteneriat la toate nazbatiile) sa aiba grija una de cealalta, sa se protejeze, sa inteleaga ca ele nu vor fi niciodata in competitie mai ales pentru noi, parintii. Sa fie solidare. pentru ca acum nu stiu cum sa faca sa o bage pe cealalta in bucluc.

Laura25 spune:

Iti inteleg perfect toate aceste dileme.

Rabdare, imaginatie si tact iti trebuie si o sa treceti cu bine si peste perioada asta. E doar o faza in evolutia lor, dupa parerea mea. Am trecut si noi prin crize de astea (tot asa, cu unul mai mult decat celalalt), dar vestea buna e ca trec. Ei cresc, se mai 'stabilizeaza' emotional, invata sa isi exprime mai bine furstrarile, sa isi 'managerieze' trairile si exprimarile. Distragerea atentiei, anticiparea si prevenirea crizelor, atragerea permanenta in tot felul de activitati care sa le solicite, sa nu aiba timp 'sa se plictiseasca" sunt tacticile cele mai potrivite, dupa parerea mea.
Oricat de mult iti doresti sa le insufli acel sentiment de solidaritate, sa stii ca ele se iubesc f, mult, sunt atasate una de cealalta intr-un mod pe care numai gemenii il au, dar asta nu o sa le opreasca sa se certe, sa se bata, sa se 'scarmene' in fiecare zi pt cativa ani de acum inainte.
Incearca sa nu iei partea uneia din ele in aceste conflicte. Cand le auzi ca incep scandalul sau vine una plangand ca cealalata i-a facut ceva, nu incepe sa certi pe cea invinuita, ci asteapta-le sa se opreasca din plans si apoi intreaba-le pe amandoua ce s-a intamplat. Mie mi s-a intamplat sa 'sar cu gura' pe Rares, dar de fapt el era doar pe sfert vinovat, sora'sa lovindu-l prima sau provocandu-l.


Legat de gradinita, mie nu mi se pare nimic in regula din ce ai povestit tu. E gradinita de stat? Daca ai posibilitatea sa le tii acasa, eu te-as sfatui sa le cauti o gradinita cu copii impartiti pe grupe dupa varsta, cu educatoare cu rabdare si tact (intreaba parintii care au deja copii pe la gradinite si afla pareri de la cei trecuti deja pe acolo) si sa le dai din septembrie acolo.
Fata mea a fost f, zdruncitata si destabilizata emotional in momentul cand a trebuit sa mearga in colectivitate. A devenit mult mai 'mamoasa', mai sensibila, cu mai multa nevoie sa simta ca o iubim si ca e totul in regula.

Nu stiu cat de coerenta am fost, ca scriu pe fuga. Urmaresc cu interes subiectul si mai sctriu daca mai am ceva de spus.

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=5" target="_blank"> Un vot pentru Rareshic - lau.jpg

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Kariris spune:

multumesc pt raspuns Laura. Chiar ma gandeam la tine si ma intrebam daca ati trecut si voi prin faze din acestea. Voi sunteti cu 2 ani mai mari, nu e mare diferenta. Dar intotdeauna mi s-a parut ca tu ai mai multa rabdare.
Despre pedepse nu spui nimic? Deloc? Pedepsit doar cel care a gresit si doar daca esti sigur ca el a gresit ori pedepsiti "la pachet"? Eu as prefera deloc.
Lachi&Karina&Iris.

Laura25 spune:

eu incerc sa nu ajungem la pedepse. Nu sunt adepta lor si recurg la asta cand chiar simt ca nu se mai poate (sau cand nu mai pot eu, e adevarat si recunosc asta). Dar intotdeauna am pedepsit/certat/tinut morala doar celui vinovat. Cand conlucreaza la cate o trebushoara, suporta amandoi consecintele, normal. De ex. aseara li s-a parut teribil de amuzant sa arunce cu canitzele apa din cada pe jos , desi le spusesem sa inceteze de cateva ori (am avut probleme cu vecina de sub noi care ne-a venit la usa ca i s-a ingalbenit langa ghena tavanul la baie). Drept urmare, cum erau deja terminati de spalat, i-am scos din cada si le-am pus mop in mana la amandoi, sa stranga apa. La fel, amandoi sunt solicitati sa participe la stransul hartiutelor dupa ce cu elan au taiat cateva foi bucatele mici-mici. Sau atunci cand s-au certat cu pocnit pe un obiect, le-am luat obiectul in cauza si l-am pus undeva sus spunandu-le ca o sa il primeasca atunci cand se hotarasc cum sa il imparta.
La noi pedeapsa inseamna fara desene animate o zi-doua sau confiscat o jucarie. Dar atunci cand pt unul din ei vine pedeapsa "fara desene animate" sau "fara calculator", consecintele de fapt le suporta amandoi, pt ca logic ca nu pot inchide unul in dormitor, ca sa se uite numai celalalt la tv sau la calculator. De asta incerc sa nu ajung la faze de astea. Oricum, pauza de calc. sau de tv nu a facut rau nimanui, din contra . Timpul ala il umplem cu alte activitati mai bune pt ei.
Dar s-a intamplat sa decidem ca nu mai mergem intr-o vizita din cauza mofturilor / figurilor unuia din ei. Si atunci au suferit amandoi, dar la momentul ala mi s-a parut cea mai buna decizie. Plecatul in vizita cu un copil cu 'capsa pusa' nu e tocmai ceva de dorit pt nimeni.
Eu oricum nu tin "cu dintii" de pedepse, in sensul ca daca am zis "gata, tu nu mergi, merge numai X cu tata si noi stam acasa", apoi se schimba atitudinea celui pedepsit , isi cere scuze, promite sa se poarte bine, renunt la decizia de a sta acasa si nu mi se pare ca mi se zdruncina autoritatea in fata copilului.

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=5" target="_blank"> Un vot pentru Rareshic - lau.jpg

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

kariguld spune:

kariris, cam multa energie consumi sa-i raspunzi lui accept.
atunci cand copii mici sunt fortati sa faca ceea ce consideram noi parintii ca e bine, ei se vor impotrivi si mai si. smiorcaiala vine in urma starii de iritare + plictiseala. gresala este ca incerci sa curmi atitudinea care nu-ti este pe plac, in loc sa-ti iei ceva minute si sa descoperi simtamantul interior ce ia provocat acea atitudine-problema.

este ca si cum incerci sa retezi varful uni aisberg, netinand cont de ce se afla dedesuptul apei, partea acea mai mare a aisbergului.

cand observi la fetele tale acel comportamnet care deranjeaza, fie ca e vorba de actiuni distructive, fie ca e vorba de cuvinte urate sau rautacioase , atitudini rebele sau smiorcaieli, tendinta ta este sa scapi cat mai repede de coportamentul ostil. si poate pe moment se pare ca ti-a reusit -prin pedepse sau alte metode de disciplina. daca insa nu ai descoperit sentimentul care a provocat acel comportament, mai mult ca sigur alte comportamente negative vor iesi curand la suprafata. si uite asa zi de zi esti intr-o continua lupta, epuizanta.

copii au sentimente, si inca ce au! de foarte mici, noi credem ca nu pricep multe...dar ce pricep! simtamintele lor nerezolvate se dezvolta tot mai mult in forme de comportamente rebele. e bine sa vorbesti cu fetele tale despre sentimentele lor. atunci cand sunt linistite. cu putina perspicacitate vei afla ce anume cauzeaza atitudinea de peste zi. identificand adevarata problema, va fi mult mai usor s-o rezolvi.



*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David