irascibilitate crescuta la 3,5 ani

Dorsilia spune:

Karaisis, stii si tu ca uneori copiii par ca testeaza limitele periculos, ar totul tine de faptul ca evoluand psihic sunt si ei bulversati si nu stiu sa se controleze emotional mai deloc. Si eu am doi copii de varste diferite, respectiv o fetita de 4 ani si un baietel de 6 ani jumate. Uneori imi vine s-o iau razna, uite si acum de ex tre sa inchid pt ca el calcand-o din greseala pe degetele de la un picior a facut-o sa urle excesiv de mult, pt ca stiu ca n-o poate durea atat de tare, el e descult si ea la fel, si nici ea nu e de hartie, insa e intr-una din zilele in care mi-a bocit din momentul cand a facut ochi, s-a trezit practic plangand si toata ziua cu mici exceptii a fost botoasa si prostdispusa, m-a "exploatat" toata ziua incercand sa atraga atentia numai asupra ei. E drept ca amandoi azi au facut o oarecare enteroviroza, insa comportamentul ei uneori cand si ploua afara devine foaaarte greu de inghitit. Si mereu concureaza cu el, vrea sa faca tot ce face el, daca vede ca-l pup pe el, imediat intreaba de ce nu si pe ea, cu toate ca pe ea o pupasem cu 2 minute inainte. SI idem el, uneori se poarta de parca ar avea 4 ani si vrea sa fie tratat ca atare, adica se copilareste inutil la faze de genul "ma speli pe maini tu", sau "imi tii tu sandviciul?"....deci DA, sunt zile cand ma tin cand unul cand altul numai intr-o scoala de soferi parca. Uneori amandoi. Dar avem si zile foarte bune, multe. Totul e sa nu lasi sa razbata din tine nici o atitudine alta decat neutra. Decat sa cazi prada nervilor mai bine abordezi un ton ferm si o atitudine prin care sa limitezi exagerarile de orice fel. Si eu am recompense insa si pedepse, mai ales cand stiu clar ca nu are nici unul nici un disconfort fizic. Ma asigur pana-n panzele albe ca nu-i supara fizic nimic si abia apoi trec si aplic niste mici pedepse, de genul ca le tai accesul la laptop in primul rand, apoi la desene, apoi nu mai jucam sah si moara impreuna, nu mai desenam si nu ne mai jucam cu plastilina, ii trimit in camerele lor sa cugete ce nemultumiri au si sa vina sa discutam cand s-au decis sa vb asa cum pot ei la varsta lor. Si sa stii ca pot sa faca si asta. Se duc si uneori trece si jumate de ora si vin. El vine primul, isi cere scuze ca a gresit si explica ce a gresit, ea e mai incapatanata si cu personalitate, incearca sa gaseasca un tap ispasitor si uneori minte.

Nu am nici eu reteta succesului 100% in aceste situatii insa e cert ca nu trebuie sa te simta nici prea moale si nici prea dura, insa sa fii mereu pe pozitie, prietenoasa, afectuoasa, intelegatoare insa decisa cand trebuie sa calmezi spiritele si sa trasezi limitele.

nici eu nu favorizez pe unul sau altul, nu ii reprosez lui ca e mai mare si sa cedeze in favoarea ei si nici ei nu-i spun ca e mica si ca nu merita sa imi bat capul cu pretentiile ei. oricum ii iubesc la fel si ii tratez la fel, conform cu varsta fiecaruia.
De regula am incercat sa le explic si demonstrez ca atunci cand unul face o tampenie platesc amandoi si gata. Asta ca sa ramana solidari, sa dispara tentatiile si sa nu mai incerce sa se exploateze unul pe celalalt cum am vazut ca uneori incearca. Le zic mereu ca sunt frati si fratii nu se tradeaza, nu se lovesc, nu se parasc, doar se iubesc, se respecta, se joaca impreuna si isi poarta de grija unul altuia cum pot si cum stiu.

Si merge sa stii, am inceput de cel putin jumate de an sa vad ca relatia dintre ei evolueaza conform acestor jaloane. Mai sunt si scantei ca azi, insa ....nu sunt robotei
bafta
lia

accept92 spune:

Raspunsul 'nu vreau sa plang' suna ca o scuza, mi-e greu sa cred ca a venit in urma unei intrebari ca reactie absolut fireasca la plans ci mai degraba in urma unor 'discutii' mai serioase din care ea a inteles ca plansul deranjeaza. Mi se pare nepotrivit sa incarci un copil de 3 ani cu asemenea sentimente de vinovatie. Le-ai cerut fetelor sa-ti promita ca nu vor plange la gradi (sa nu-mi spui ca si asta a venit tot din senin, de la ele). De ce crezi ca ar trebui sa faca ele asta pentru tine?

Kariris spune:

Dar tu de ce te simti datoare sa ma tot "taxezi" sa imi vanezi posibile greseli facand supozitii si sa nu faci altceva decat sa te iei de mine? Nu ai altceva mai bun de facut? Chiar crezi ca ma ajuti cu ceva ori faci parte din categoria "e debusolata? are o problema? nu se descurca? pai stai, ca-i mai ard si eu una, s-o linistesc de tot!"

Si desi nu am eu de ce sa ma justific tie, sa stii ca promisiunea de a nu mai plange la gradi a venit din partea lor. Ele nu plangeau decat dupa ce plecam eu la ceva timp (imi spunea educatoarea) iar eu cand le intrebam de ce plang ca doar stiu ca mama vine dupa ele la pranz si as vrea sa nu mai planga promiteau sa nu mai planga. Nu au apucat sa promita prea mult ca au fost doar 3 zile si s-au imbolnavit, dar acum cand le-am redus si-au amintit si isi tot faceau curaj spunand ca ele nu vor mai plange si, chiar nu au mai plans.
Nu crezi ca te cam pripesti afirmand ca imi incarc copiii cu sentimente de culpabilitate? repet, nu ai altceva de facut? Sau la asta te pricepi cel mai bine?

Sa stii ca eu nu am deschis subiectul asta din plictiseala sau din dorinta de a dialoga la modul acesta. Eu nu ma plang ca imi strica bunicii copiii, ca ale mele nu mai au nici un bunic. Uite tema de studiu: n-o fi si asta un motiv?
Nu vreau aprobare, ci sfaturi oricat de critice ar fi. Nu te supara dar ale tale depasesc limita criticului. Nu ma cunosti, din datele expuse de mine nu extragi decat ce iti foloseste pentru a ma acuza mai direct mai printre randuri, asa ca pastreaza distanta, te rog.
Eu te citesc implicit, de mult (pe la subiecte care pe mine ma intereseaza) si crede-ma ca erai ultima persoana a carei parere m-ar fi interesat. Multumesc pentru efortul depus in a ma ajuta. E suficient. Eu spre deosebire de tine te cunosc cat de cat, tu nu. Stiu cum gandesti despre parinti, despre relatia- copii-parinti, bunici-copii si mi-e suficient. Crede-ma am fost educate si traim in lumi total diferite asa ca nu te mai obosi ca iti pierzi timpul.
Fetele ale caror raspunsuri le-am asteptat mi-au raspuns deja
si in afara de asta esti tot pe langa, nu imi folosesc la nimic raspunsurile tale. Eu sunt ingrijorata pentru unele aspecte tu comentezi altele, etc.
Sper ca m-am facut inteleasa si ca nu vorbim limbi total diferite.



Multumesc mult celorlalte fete, care si-au rupt din timp si mi-au raspuns. In fiecare raspuns am gasit mult ajutor. Le-am pus cap la cap si am reusit sa depistez ,sper, cauza iesirilor lui Iris. Acum sa vad si cum voi reusi sa le gestionez pe viitor si cum o voi ajuta sa isi revina la starea ei dinainte. Noapte buna!

monica70 spune:

Si fetita mea (5 ani) a facut de mica si mai face inca destul de des "crize" de genul celor descrise de tine.De obicei o apuca daca nu i se facea pe plac si cand era mai obosita,dar a existat o perioada cand o apuca efectiv din senin,pe motive mai mult inventate si aproape zilnic,uneori chiar de 2-3 ori pe zi Dar eu cunosteam motivul: perioada respectiva era dupa ce-l nascusem pe cel mic,deci in mod sigur aparitia lui a fost cauza,asta chiar daca ea il "comandase" , il iubea mult si se comporta f.bine cu el.Nu si cu noi ... Mi-a atras atentia faza cu coloratul cu negru,maro : fetita mea e mare amatoare de desen si chiar talentata,la gradinita a luat mereu premii la desen.Ei bine exact in perioada respectiva mi-a spus una din educatoare ca intr-o zi fetita mea s-a apucat efectiv sa mazgaleasca in ultimul hal tot desenul .Educatoarea a fost socata,mai ales din cauza ca ea intotdeauna colora perfect.In plus mi-a zis si ca nu mai e asa de deschisa si vorbareata cum era inainte.Intre timp si-a revenit,dar faza cu crizele de nervi mai continua cand si cand si acum la 5 ani si face si ea fix cum descri tu,daca incerci sa o calmezi mai rau o apuca Printre altele e si chestie de temperament cred (ca nici noi nu suntem calmul intruchipat,sotul e coleric, eu repezita si nerabdatoare ...)
Diferenta e ca a mea dormea bine noaptea si nici nu era rautacioasa.
In concluzie sigur e o cauza acolo - s-ar putea sa fie si de la mersul la gradinita (mai ales ca zici ca a fost zgaraita si amenintata acolo si ea e genul sensibila) ,sau o fi in competitie cu sora ei.
Ca idee la mine in perioada cea mai critica a functionat un asa zis calendar al cuminteniei lipit pe frigider si unde puneam zilnic o fata zambitoare,sau una trista dupa caz, daca facuse sau ba circ in ziua respectiva ... Era in perioada de dinainte de sarbatorile de iarna si i-am zis ca i l-a trimis mosul Incercasem inainte de ideea asta sa ii fac cu markerul pe niste desene de-ale ei expuse pe pereti o bila neagra si a facut o criza de nervi de toata frumusetea A rupt jos bucata de hartie cu bila de-acolo ,ce mai balamuc ... Avea cam 3 ani jumate atunci.Oricum dupa calendarul ala al cuminteniei crizutele s-au mai rarit.
Bafta sa gasesti cauza si sa o remediezi!

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)

www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE

10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla
ARADENCELE ALATURI DE MARIA_RUBI

Simonna spune:

Kariris, fiul meu are aproape 12 ani, dar singurul an pe care mi-l amintesc ca fiind "crizat" e 4 ani. Ma rog, nu neaparat din ziua in care a implinit 4 si pina a implinit 5, dar in preajma lui 4 ani s-a defectat pur si simplu. Nu doar ca avea crize, dar, cum spui si tu de Iris, i se schimbase intreg comportamentul.

Am gestionat crizele cum am putut, cu vorba, cu ignoratul, cu tinutul in brate pina m-a lovit sau m-a muscat sau asa ceva de-am vazut stele verzi, am mai si cedat psihic din cind in cind. Cum zici si tu, iesea din crizele astea epuizat. In fine, spre 5 ani crizele au trecut. S-au rarit si au disparut pur si simplu.

Nu zic sa te culci pe o ureche, poate gradi e de vina ca s-a schimbat micuta ta, poate virsta, ai rabdare cu ea si n-o scapa din ochi.
Poate sa tii un fel de jurnal, ca sa-ti dai seama in ce directie evolueaza?

Succes,
Simonna

accept92 spune:

In general, cand copiii trec printr-o perioada grea, e bine ca parintele sa se uite la el si sa gandeasca daca nu cumva e posibil ca face niste greseli. Daca tu te consideri perfecta si ai o problema in general cu ideea ca parintii ar putea sa mai si greseasca (caci asa inteleg din ceea ce ai sa-mi reprosezi mie)...atunci intr-adevar ti-am pierdut timpul cu observatiile mele. Intr-adevar eu nu te citesc, nu te cunosc si nu aveam de unde sa stiu ca esti cam incuiata, dar si daca as fi stiut...tot mi-as fi spus parerea.

filofteia spune:

Numai prin promisiunea asta ai pus foarte mare presiune. Cea rezistenta fizic si psihic a luat-o ca atare si a trecut mai departe... cea sensibila nu ...
Eu am incurajat mereu copilul sa-si exprime sentimentele de orice fel...
Care era problema ca plangeau?

In ce o priveste pe accept... sincer eu nu vad ce te-a deranjat... sau vrei doar raspunsuri care "sa te mangaie pe cap".

Kariris spune:

Draga accept eu nu iti reprosez nimic tie, eu nu consider ca parintii nu gresesc si mai mult, nu sunt poate principalii vinovati pentru anumite dezechilibre ale copilului.
din nou faci doar supozitii si din nou te pripesti spunand ca sunt cam incuiata. Tu nu ai de unde sa stii cat de permisiva/open minded sunt. Ma amuzi de-a dreptul Dar pun asta pe seama firii tale si a varstei. Cand am facut aluzie la relatia parinti-copii nu m-am referit la subiectul bunic-cleopatra stratan, sa stii. Si nici nu vroiam sa spun ca parintii sunt niste sfinti, niste perfecti iar copii trebuie sa le suporte orice si eventual sa le faca si statuie doar pentru ca le-au dat viata.
Filofteia la asta nu m-am gandit, la faptul ca ele promit ca nu vor mai plange doar pentru a-mi face mie pe plac si le va face rau. Ai mare dreptate cu exprimarea sentimentelor si in fond nu plangeau incontinuu, nu ar fi fost mare problema.
Nu vroiam doar mangaieri pe cap vroiam intrebari/observatii/pareri/sugestii obiective, critice din care eu sa-mi dau seama unde gresesc, ca era clar ca eu gresesc undeva, copiii stand aproape exclusiv cu mine. Sincer eu tot nu cred ca gradinita e factorul primordial pentru ca ele din septembrie si pana acum au fost in total 7 zile la gradi, tot restul timpului petrecandu-l preponderrent cu mine, deci tot undeva la mine (in casa/ in cadrul familiei) s-a intamplat ceva.
Iar la accept, ca sa te lamuresc, m-a deranjat tonul/modul de abordare deloc constructiv dupa parerea mea. Eu sunt o fire foarte puternica, dar pe una mai slaba crede-ma ca o dadea peste cap.
Eu consider ca atunci cand cineva e intr-un impas si mai si spune ca mai are putin si cedeaza psihic e de preferat sa il ajuti sa isi dea seama daca si ce anume greseste pe alt ton. Mie metoda asta: venim cu tavalugul, dam cu el de pereti sa isi dea seama ca e vina lui, nu mi se pare potrivita.
La fel de bine poti spune aceleasi lucruri altfel, bineinteles daca nu intentionezi sa culpabilizezi, tensionezi, timorezi subiectul.
degeaba are idei bune daca le prezinta intr-un mod tendentios.

accept92 spune:

Tu vrei sa te ajuti pe tine aducand-o pe ea intr-o stare care te satisface. Nu ai cum sa intorci copilul la starea de dinainte, copilul tau evouleaza...starea in care este acum face parte din evolutia ei si in mod sigur nu va ramane aici, va trece mai departe la o alta 'stare', una influentata de toate ei starile anterioare...tu nu poti sa-ti ti copilul in loc in starea care iti convine tie.





Bun, deci daca smiorcaielile - despre care ziceam ca sunt un 'strigat de ajutor', nu te ingrijoreaza, atunci sa ne concentram pe restul manifestarilor expuse de tine.

Despre 'ochii exoftalmici' nu stiu nimic, iti recomand o vizita la specialist.

Despre coloratul cu mov inchis, maro si negru...ma uit chiar acum pe geam si nu gasesc decat o singura explicatie...fetita ta a inceput sa vada lumea prin ochii ei si e destul de realista as zice.

accept92 spune:

Ma bucur ca stilul meu neconstructiv ne apropie de miezul problemei. Tu doar mimezi ca esti o fire puternica asa cum este Karina dar de fapt ceea ce nu accepti la Iris este 'slabiciunea' (sensibilitatea) pe care nu o accepti la tine. Observ in tonul de astazi ca nici nu ma detesti asa de rau cum as fi crezut, dar aseara ai fost cam data peste cap de interventia mea...interventie care dealtfel consta in doua observatii si o precizare despre smiorcaiala in general si nu in ultimul rand un zambet. Zici ca ma citesti si ma cunosti, nu stiu cate zambete ai vazut tu in mesajele mele. Una mai slaba? Sa ridice mana una mai slaba care ar fi fost data peste cap de cele doua vorbe spuse de mine.






Uite ca nu a fost chiar degeaba. Daca as fi avut un ton neutru ai fi putut sa ma ignori si ar fi pacat.