irascibilitate crescuta la 3,5 ani

anja spune:

Dorsilia, de ce crezi ca separarea gemenilor ar avea consecinte asa uriase?

In fond, si gemenii, chiar daca sunt gemeni identici, sunt 2 fiinte separate, indivizi unici, speciali, cu nevoile si aspiratiile lor individuale. De ce trebuie sa stea unul in umbra celuilat?

Ma scuzi poate sunt agresiva, in general sunt pasnica si nu intru in conflict, dar uneori ar fi bine sa ne dam cu parerea in cunostinta de cauza.

denizel spune:

Am ramas ca la dentist .
Nu mi-am imaginat ca poate fi atata filozofie si planificare in traiul alaturi de niste copii care-s la varsta la care-si dau cu pensula peste degete.
Si nu mi-am imaginat ca un parinte chiar crede ca un copil judeca/vede situatiile asa cum el crede si asa cum le judeca el.
In fine, probabil ca sunt eu prea aeriana .



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Sabina spune:

eu nu-mi pedespesc copiii, dar daca au facut vreo gogonata impreuna, amandoi primesc morala :P



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ladyJ spune:

Eu as vrea sa stiu ,karisis, cum o pedepsesti tu pe Karina?

Un aspect l-am lamurit deja, acela de a nu avea atitudini diferite la aceiasi boacana a celor doua fete. Nu ma refer la a le pedepsi pe amandoua pentru prostioarele uneia, ma refer la a nu te comporta diferit cu Iris atunci cand boacana vine din parte ei si nu din partea Karinei.Pe Karina o certi, pe Iris o ignori, atitudine diferita= probleme.
(dar asta ai inteles deja, am subliniat doar pentru ca si celelalte participante la discutie sa inteleaga ce vreau sa spun)

Laura25 spune:

Si eu mi-am pus problema daca sa ii dau la scoala in aceeasi clasa sau nu. Acum la gradinita sunt in aceeasi grupa. Inca nu stim cum o sa facem.

kariguld, multumesc!

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Dorsilia spune:

DENIZEL- uite, mi se pare ca exagerezi in mila ta...da, parintele face legea pt ca e adult responsabil cu viata celor mici. trebuie sa fie vigilent si sa stabileasca limite. de aia securizam casa si de aia umblam in parc in spatele copiilor la 1 m, ca sa evitam accidentarile, altercatiile cu alti copii, asta pana reusim sa le insuflam si lor normele astea de comportament menite sa-i tina departe de pericole cat de cat.
Si da, eu nu cu mandrie si nici cu lauda spun, ca am facut legi pt ei:
- nu au voie sub nici o forma sa se loveasca intre ei, indiferent despre ce au de impartit
- nu au voie sa loveasca alti copii la locurile de joaca sau sa le ia cu forta jucariile
- tatal lor nu are voie sa-i loveasca orice ar face ei si nici eu. Si nici sa ridicam tonul la ei ca sa-i infricosam. nimeni dintre rude, educatoarea, cunostinte NU au voie sa tipe la ei sau sa ii loveasca, sa-i umileasca in nici un fel (educatoarea incerca la un mom dat sa-l motiveze pe baietel sa lucreze mai repede comparandu-l in clasa, in publii cu altii, sau asa "vaaaai, tu nu ai terminat inca, ce rusineeeeee!" ei bine, am restrictionat si asta)

Nu detin eu secretul cresterii copiilor, stiu, nu am manual de instructiuni, insa fac ce ma conduce instinctul matern si intuitia pt copiii mei, nu dau retete pt altii. aici povestesc situatii despre copiii mei, poate Karisis descopera ceva s-o ajute si-n situatia ei. nu ma dau pe mine drept parinte exemplar

denizel spune:

Laura, gata, stiu ce sfat sa-ti dau!!! :)
gandeste-te la feluritele situatii care au cerut pedepsirea ambilor copii (unul din ei nevinovat fiind) ca la niste situatii care nu se intampla in casa ta. Mai mult, evenimentele respective sa aiba loc in casa unora despre a caror parinteala nu ai o parere prea buna :D.
In mod sigur vei gasi o solutie cat de poate de simpla! :)

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Kariris spune:

denizel eu nu te-am inteles gresit deloc. sunt in asentimentul tau. Ba mai mult, din experienta mea de pana acum cu ele pedepsele nu au adus nimic bun decat frustrare si furie. Mai degraba reorientarea atentiei spre o alta activitate pe motivul ca "uite acest lucru nu iti mai place, te-ai plictisit, hai sa schimbam cu altceva... si le dau vreo 3 alternative sa aleaga" si merge foarte bine. Dar uneori ma lasa si pe mine nervii desi nu ar trebui si cred ca am de-a face cu adulti.

eu la psiholog nu am de ce sa merg cu copilul, eventual eu sa merg la o sedinta/evaluare pentru ca sigur ceva e gresit in atitudinea noastra de acasa. tocmai de aceea am postat subiectul sa mi se spuna daca e doar o faza trecatoare si normala la copii de varsta asta si eventual sa fiu atentionata asupra posibilelor greseli pe care probabil ca le fac.
E bine ca incet incet incep sa ma luminez si sa descopar potentialele cauza.

Eu nu o pot lua doar pe Iris sa merg cu ea si tatal undeva sa petrecep timp impreuna, pentru ca ele nu ne au decat pe noi. Nu au bunici, unchi, veri sau alte rude. si decat sa o las pe K cu un strain mai bine suntem mereru impreuna. ele nu au vrut separat niciodata. Mi-aduc aminte ca Karina facea kinetoterapie si iris care nu avea nimic mergea cu ea la gimnastica si o astepta pe hol pe un scaun timp de o ora sa termine K sedinta. Si avea doar 2 anisori. cu greu le fac si dus separat. Baie nici nu vor sa auda.
ele nu seamana deloc I e blonda si deschisa la ten si seamana exclusiv cu mine K e mai creola la ten si saten inchis la par si seamana exclusiv cu tatal. Nu ai zice ca sunt nici macar surori. stiu ca sunt diferite si ca le iubim la fel dar sunt in permanenta competitie si asta nu-mi place.

Stau si ma intreb daca nu si tatal e un factor generator de crize.
Iris pana acum nici nu il pupa seara la culcare, era mai atasata si dependenta de mine, mai mamoasa., Karina mai zbenguita si mai atasata de tata si toata "tehnica" din dotare (masini, aparatura, trusa de scule, mergea pe santier cu el, etc)
ei acum parca au innebunit amandoua: ii spun la plecare ca o sa le fie dor de el, ma intreaba de 10 ori pe zi cand vine tata, se bat pe el care mai de care sa-l pupe, cum apare el parca le-am facut un redbull intravenos Doar ca nu sar pe pereti ca sa-i atraga atentia! Azi a venit acasa la pranz ca de obicei si Iris iar a inceput cu rasul ei din senin, pana a devenit usor isterica si a incaput sa tipe cat a tinut-o gura.

Cand le cert ma ameninta ca o sa ma spuna lui tata si el "o sa-mi spuna ca sunt o urata si o vrajitoare" si tot feluri de "rautati" din acestea care pe mine ma amuza si nu prea e bine ca ele isi cam dau seama.

Sa fie oare oedip de vina? Eu din proprie experienta nu am cum sa stiu pt ca am crescut fara tata si nu i-am simtit lipsa, dorul cumva vreodata.

Hai ca m-ati mai adus pe linia de plutire si parca mi-am mai facut ordine in ganduri. M-am mai luminat.
Va multumesc tuturor pentru timpul acordat si pentru raspunsurile voastre. Absolut fiecare raspuns mi-a fost de folos.

Dorsilia spune:

da, sa cresti copii e o filosofie, indiferent ce varsta au copiii; chiar daca tu o iei asa usor, sau ma iei peste picior, pt mine e important sa nu las la voia intamplarii macar aspectele pe care le pot controla in favoarea lor.
daca nu acum, daca nu eu, cand si cine sa i ajute, sa ii ghideze ca dupa cei 7 ani de acasa sa intre la scoala cu un comportament si atitudine ok fata de oameni si ei insisi?

da, si tot eu ii invat sa se roage lui D-zeu in fiecare seara....si asta te lasa ca la dentist cumva?

Kariris spune:

ma duc sa-mi culc fetele si revin sa raspund la intebarea lui ladyJ.