Strumfi de iul-aug 2007 (208)

Timi07 spune:

Vio nu se umplu se inmoaie in cioco si daca domnul sotul tau face mofturi trimite-mi mie gogosile ca promit sa nu fac nazuri

Dana merci, nu pot sa zic ca sunt prea stresata chiar sunt intr-o stare de amorteala (ca sa nu zic nesimtire) dar ma pregatesc fufleteste pt impactul care-l va avea mutarea asupra fetelor. In rest traba multa si n-am vreme sa gandesc prea mult
De saptamana viitoare incep sa-mi "instruiesc" colegele care vor prelua sarcinile mele ca doar eu sunt de nainlocuit si nu angajeaza pe nimeni.
Of am avut o saptamana trista ca au fost dati afara niste colegi si uite noi nu eram pe lista de dat afara....dar sper ca le-am salvat job-urile altora.

Carla stii cum e dupa ce pui copilasii la nani prostiile de peste zi par chiar amuzante. Dar acum serios aici oamenii sunt mai toleranti cu copii si chiar indragesc copii si intra in vorba cu ei, vorbesc doar de Irlada pt ca doar aici am trait.

Cine doreste un pahar de vin rosu? italian si f placut.

Timi, Maria Sophie(05.08.2007) si Sarah Ioana (14.04.2009)

stefania_97 spune:

Neata fetele,

Teroristii mei au dat trezirea la 6



Viata in patru :)
Stefania, mami de fetita frumoasa www.flickr.com/photos/balexandre/sets/72157601644638166/" target="_blank">Catarina din 25/08/07 si baietel nazdravanwww.flickr.com/photos/balexandre/sets/72157623492246249/" target="_blank">Andre din 02/08/10

Antoanela23 spune:

Neata,

Karli, daca tot ti-a iesit porumbelul, da-mi si mie o reteta de prajitura cu visine, ca mai am o punga de congelate in frigider. Inca o data, felicitari pt slabit.
Nu ne-am vazut cu Cristina si Ingrid. Nici nu am apucat sa vorbesc cu ea, practic am stat doar o zi in Predeal, in care nu am iesit din casa pt ca Sonia tusea cam rau, asta era cu o zi inainte sa mergem la spital sa-i gaseasca penumonia. Mi-a parut rau, am ratat 2 ocazii sa ne vedem cu ele, dar nu a fost sa fie. Poate alta data. Dar ce de activitati ati facut, unde v-ati vazut in Brasov sau in Buc?

Chiar asa, Cristina, mami de Ingrid unde esti, nu vii sa mai povestesti aici cu noi? Cum a fost in Romania?

Vivela, mersi pt reteta, o s-o incerc cu prima ocazie, maine probabil ca sunt libera.

Victor tuseste iar, de fapt nu s-a oprit de cand a fost bolnav in vacanta, tuseste asa, uscat, iritativ, de cateva ori pe zi; insa aseara si azi dimineata a tusit mai mult si un pic gras, i s-a infundat si nasul, deci evolueaza . I-am dat siropuri, curatat nasul, nu stiu ca sa-i mai fac, probabil trebuie sa-l duc din nou la doctor.

pup fetele,

Vivela spune:

sal'tare!

gogosile s-au mancat, au fost bune . eu nu le-am mai umplut cu nimic.
dar Vio, ca intrebai, nu stiu daca e prea tarziu raspunsul meu - le poti umple cu diverse DUPA ce le-ai facut, deci dupa ce s-au prajit. cu altceva decat o seringa de-aia pt ornat (cu tuiul ala lung) nu stiu...poate sa ai ceva imaginatie si sa improvizezi. ma gandesc ca ar merge si cu un recipient de la un mustar/ketschup - eu am avut unul dinala cu capac ce are in varf doar un motz care se desface.

Stefania, asa-s si ai mei, ca gazutzele, cum rasare soarele cum se trezesc la viata . dar am citit niste vorbe ale lui M. Montessori si parca nu-mi mai vine asa sa ma supar pe ei. de cand le-am citit, parca mi-e mai usor, iata:

"Copilul iubeste neinchipuit de mult pe adult. Cand se duce sa se culce, vrea intotdeauna ca o persoana iubita sa-i stea aproape. Si persoana iubita zice: „Trebuie sa impiedic acest capriciu: copilul nu trebuie sa castige reaua deprindere de a nu adormi fara a avea pe cineva langa dansul”.

Sau poate un copil vrea sa vina la noi cand mancam, si plange, ca si cand ar pretinde sa nu mancam. Aceasta e vorba omului fara dragoste de copii.

Copilul doreste doar sa stea aproape de noi, spre a privi pe cei care mananca, e un copil mic, in primul an al vietii si n-a luat altceva in gura decat lapte. Si totusi plange in timp ce noi mancam; de l-am primi la masa, n-ar mai plange; sau poate ar scanci, fiindca cei ce mananca uita de el: el vrea sa fie privit si sa simta ca vine vorba si despre el in conversatie.

Cine va mai plange intr-o zi, din nemarginita dorinta de a ne vedea cand pranzim, sau chiar cand gustam? Si cu cata tristete vom zice intr-o zi: „Nu mai am pe nimeni care sa planga, pentru ca ma doreste aproape, cand se duce sa se culce! Toti se gandesc numai la ei, adorm cu gandul la ceea ce au facut peste zi, niciunul nu-si mai aminteste de mine!”

Pentru ca numai copilul isi aminteste in fiecare seara si zice: „Nu ma lasa, stai aici, langa mine!” si adultul: „Nu pot, am de lucru si apoi ce capriciu mai e si asta?”… Si credem ca trebuie sa-l corectam, pentru ca ne-ar face pe toti sclavi.

Sunt si capricii complicate. Unul dintre cele mai inspaimantatoare pentru familie este cand copilul se desteapta dimineata si se duce sa trezeasca pe tata si pe mama, care ar dori sa mai doarma; acesta este lucrul cel mai ingrozitor, de care toti se plang. Dar copilul care coboara din pat, este o fiinta pura, care face ceea ce toti ar trebui sa faca, atunci cand se arata soarele si lumina; lumea ar trebui sa se scoale, dar tata si mama dorm inca si aceasta mica fiinta se duce la ei, parca ar zice: „Invatati a trai sfant, dimineata oamenii se scoala!” Dar copilul nu e un dascal, se duce numai ca sa-i priveasca, pentru ca ii sunt dragi; abia se desteapta si dorinta lui este de a fugi indata la cei pe care ii iubeste. Va trebui sa treaca prin odai inca intunecoase, inchise, ca lumina sa nu-i poata trezi inainte de vreme; copilul se duce, se impiedica, nu-i e frica de intuneric, nu-i e frica de usi pe jumatate inchise si ajunge langa tatal sau si mama sa si-i atinge dulce. De cate ori i se spune: „Puiule, nu ne trezi dimineata!”. Dar copilul vine, ii trezeste, apoi zice: „Dar eu nu te-am trezit, ti-am dat numai o sarutare”. Se gandesc parintii cum ar face sa-l dezvete. Dar cand se va mai intampla oare in viata ca cineva, abia trezit, sa arda de dorinta de a alerga la noi, invingand orice greutate, pentru a ne sta aproape, fara sa-i treaca prin minte sa ne trezeasca ci numai pentru a trezi pe cei dragi lui si pentru a le da un sarut? Cand si cine va mai face asta pentru noi?"

mie mi-au placut mult cuvintele astea, si ma ajuta sa privesc din alta perspectiva.

we placut .


Traiesc in Orasul Alandala

CarlaV spune:

Vivela, tare frumos si emotionant suna ce ai scris tu mai sus, o sa incerc sa-mi amintesc asta si cand sunt cu ochii carpiti de somn si nici in gand nu pot sa-i deschid .

Anto, sanatate multa copiilor, poate sunt numai resturile de la raceala si se repara repede.

Dana, nu ne mobilizam sa rezervam vacante de acum, ci eu le caut ca sa lupt cu "winter blue", daca ar fi dupa sotul meu, n-am pleca nicaieri. Ma rog, dupa ce l-am luat mai pe sus la Disneyland, acum zice ca ar merge in fiecare an, dar asta e o exceptie.
Ce zici tu de cele 8 kg de dat jos, de unde? Vrei sa te sufle vantul? Oriunde le-ai vedea tu puse, stau bine si frumos, zic eu.

Vivela spune:

Anca, deci nu le-am scris eu, da? eu doar le-am dat copy/paste, autoarea e M. Montessori, v-am mai zis ca am in prezent niste materiale ale ei la lecturat.

(n-am pus pasajul cu quote pt ca apare scris mai mic si e mai greu de citit).

m-a apucat un tremolo de facut curat, nush ce am .


Traiesc in Orasul Alandala

CarlaV spune:

Am priceput chestia asta, oricum tu ai tastat si este laudabil

ddanagh spune:

Vio eu cred ca nu ies uleioase pentru ca se pune zahar in coca. Prajit, acesta se caramelizeaza si formeaza o pojghita care face sa nu colcaie uleiul. Asa ma gandesc eu.

Vivela sincer m-a emotionat tare, dar imediat dupa ce am terminat, mintea mea a cautat o scapare. Nu stiu de ce, ca doar eu chiar sunt genul care isi arata iubirea fata de copii, am momente in care ma razgai cot la cot cu Daria doar asa de fun, insa realitatea este ca sunt adult. Si asa cum un copil are clar nevoile lui aparte pe care noi, ca niste parinti perfectionisti incercam si cautam metode de a le satisface, asa si noi adultii avem novoile noastre aparte.
Am ajuns si eu la pagina 190 din Montessori, sunt f multe chestii care mi-au placut dar si unele cu care nu sunt in totalitate de acord.
Pana la urma vorba sotului: marea majoritate a oamenilor mari din istorie nu au avut parte de o educatie deosebita din partea parintilor/institutiilor vremii cat s-au format mai ales prin autoeducatie. Pornind de la Cezar la Napoleon si multi altii.
m fost tentata sa-ti dau ca exemplu pe Edith Piaf insa desi a excelat profesional si a fost capabila sa-si deszvolte singura talentul de a canta (contra tatalui care o vroia acrobat) a iubit multi prea multi barbati, fara a sti daca a fost fericita sau nu cu ei. Si ma gandesc ca psihologic te-ai gandi ca i se trage din copilarie, ca nu a fost iubita. Chiar ieri ma uitam la un documentar cu ea. eu nu stiam ca a avut asa grea copilarie. Pana la 7 ani nu a vazut, a trait intr-un bordel, a cantat pe strada multi ani, de unde a fost descopirita si lansata. Si a fost desemnata de francezi cantareata secolului.

Revin
Ma duc sa fac un piure ca acum vin flamanzii de afara si eu stau aci pe net.
Avem o pastrama de oaie de-aia din Carf de la produse traditionale romanesti. E f buna.

un tot: Dana cu Daria (20.07 2007) si Eric (20.09 2010)

mychydutza spune:

neatza...cat ati scris...ma bucur ca am avut ce citi dis de dimineata.
vivela, foarte emotionant citatul tau
o cafelutza?...de cicoare?


d'ale lui Andrei: "mancarea care vorbeste nu se mananca!!!!"

xerxe2005 spune:

Eu sunt pe baricade, la serviciu, am venit sa predau raportul.
Ma simt mult mai bine...slava Domnului.
Am primit de bogdaproste o felie de gutuie si mi s-a parut cea mai buna mancare papata vreodata, cand ma duc in Carrefour o sa imi cumpar si eu.
Noi avem concediu planificat pe 7 februarie, o saptamana, ca e atat am dreptul ptr 3 luni cat estimez ca stau la lucru...si am vrea sa plecam undeva, la munte. E prea frig sa mergem la vreo salina? Nu se viziteaza iarna? Stiti cumva?

Elena Isabela, mamica lui Razvan - Gabriel - 01.08.07 si 24+